Îmi doream de multă vreme să alcătuiesc o listă de lecturi clasice pe care s-o propun în Clubul cititoarelor și cititorilor de cursă lungă ca s-o parcurgem împreună de-a lungul unui an. O listă cu cărți clasice ale literaturii europene, cărți de care, în general, ne apropiem mai greu și care au nevoie să fie puse într-un context pentru a fi mai bine înțelese.
Deși este una dintre cele mai accesibile arte, și literatura are nevoie de un context istoric-literar și de cunoașterea unor convenții pentru a fi înțeleasă așa cum trebuie. Este important să citim, dar este la fel de important și să învățăm să citim cum trebuie. Ca să înțelegi literatura nu e suficient să știi să citești. E un lucru important, desigur, însă avem în urma noastră milenii întregi în care oamenii care nu știau să scrie și să citească s-au bucurat de literatură în diferite forme. Mi s-a părut mereu foarte frumoasă o mărturisire din tinerețea lui Tudor Arghezi care spunea că vrea să învețe „a scri pe dedesubt”. Așa e și cu cititul: e important să știi să citești, dar și mai important e să știi să citești pe dedesubt.
Literatura este, în primul rând, text, dar doar așa cum pictura este, în primul rând, culoare, sau muzica, în primul rând, sunet. Știm cu toții că ele nu sunt doar text, culoare sau sunet, sunt mult mai mult decât atât. Fiecare formă de artă duce după ea o istorie, un context cultural, o formă materială în care se întrupează, o legătură cu mentalitățile vremii, iar cunoașterea acestora adâncește înțelesurile operei de artă.
Literatura este, în al doilea rând, timp. Ca s-o înțelegi, ca s-o vezi, ca s-o măsori, trebuie să-i dedici timp. Mult timp, multă răbdare, multă deschidere. Pentru că asta face literatura atunci când o înțelegi cu adevărat: te deschide către lume și către alți cititori.
În al treilea rând, literatura este, asemenea creierului nostru, o rețea și, tot asemenea creierului, această rețea se construiește activ pe măsură (și în măsura în care) o folosești. Rețeaua literaturii este alcătuită din povești, dar și din cititori și cărți, iar fiecare epocă își are cărțile și cititorii săi și e important să-i cunoaștem și să-i așezăm în contextul potrivit.
Învățăm să citim literatură și, în timp, aflăm că și ea ne citește pe noi. Măsura literaturii nu o dau doar scriitorii, ci și cititorii ei, prin lecturile și interpretările lor. Iar adevărații cititori sunt, evident, cititori și cititoare de cursă lungă pentru că și literatura e o artă de cursă lungă.
Motivația de a începe acest proiect mi-a venit și ca urmare a cititirii (și recitirii) volumului Gândirea tragică de Robert D. Kaplan a cărui idee de bază este că prin lectura cărților fundamentale (prin care Kaplan înțelege în principal tragediile grecești și cele ale lui Shakespeare) putem înțelege mai bine lumea în care trăim. Este o doză mare de idealism în această afirmație, însă pentru mine a fost un imbold suficient de bun ca să încep să lucrez la ideea mea mai veche.
Am început să încropesc primele notițe la finalul lui august și am lucrat până la mijlocul lui noiembrie. Prima formă pe care a luat-o acest proiect a fost cea a unei agende pe care am făcut-o cap-coadă, însă, în cele din urmă, am rămas doar cu un exemplar de probă pentru mine. Nu mi-a plăcut forma fizică la care am reușit să ajung de una singură, așa că eram gata să renunț cu totul (din nou) la acest proiect. Însă îmi plăcea foarte mult conținutul și forma conceptuală a proiectului și nu mă simțeam împăcată cu decizia renunțării. Așa că am decis că ar fi cel mai bine să merg mai departe cu provocarea și să invit și alți cititori să mi se alăture și să vedem împreună unde ne duce această provocare. Un fel de „buddy reading” pentru un an.
Selecția pentru provocarea Un an de lecturi. Literatură europeană clasică a fost dificilă, nu e ușor să rezumi 3000 de ani de literatură europeană în doar 12 cărți, însă adevărul e că am și trișat puțin. Am construit în jurul fiecărei cărți un context mai larg în care mi-am propus să arăt cum erau cărțile ca obiecte fizice în fiecare perioadă, cine erau cititorii, care erau mentalitățile specifice și contextul literar și istoric al vremii sau ce moștenire ne-a lăsat și, astfel, am creat o rețea de conexiuni între cărți și între cititori și cărți.
Am transformat, astfel, lista într-o pădure narativă în care fiecare cititor (ideal sau nu) își poate alege propriile cărări literare și poate să-și facă propria hartă a literaturii clasice europene. Așa că rătăcirile literare nu sunt doar permise, ci chiar încurajate.
Și, că tot am zis de păduri literare și cititori ideali, dacă vreodată simțiți că vă rătăciți și aveți nevoie să fiți ghidați, puteți să-l luați oricând drept ghid pe Umberto Eco, așa cum Dante l-a luat pe Vergiliu. Și, din când în când, să-l mai scoateți la o cafea și pe Alberto Manguel. Are mereu la el cele mai frumoase povești despre cărți și cititori.
Vom porni în călătorie alături de Ulise (cum altfel?) și vom ajunge la finalul ei alături de Oskar Matzerath. Ne întâlnim pe drum cu Antigona și Seneca, Dante și Vergiliu, Don Quijote și Hamlet, Frankenstein și Emma Bovary și (mulți) alții. Eu am gândit-o ca pe o călătorie literară care începe în ianuarie și se termină în decembrie, dar fiecare o poate începe când dorește pentru că, până la urmă, importantă e călătoria în sine și aceasta ar trebui făcută cu plăcere și în tihnă.
Întrucât nu toate cărțile propuse au parte de ediții noi în librării, acest periplu clasic va prilejui nu doar rătăciri literare, ci și drumuri la anticariat și biblioteca publică (sau, de ce nu, prin bibliotecile altor cititori). Pentru că viața unui cititor de cursă lungă este făcută și din astfel de pelerinaje în toate locurile (sacre ale) cărților.
Voi posta în fiecare lună pe blog articolul dedicat fiecărei cărți și perioade, iar la mijlocul lunii va avea loc o discuție pe marginea lor în Clubul cititoarelor și cititorilor de cursă lungă. Pentru o mai bună organizare las mai jos lista și datele la care vor avea loc întâlnirile (virtuale, momentan; m-am gândit și că ar fi frumos să organizez și întâlniri cu discuții și invitații, însă nu am mai avut timp și energie și pentru asta).
Un an de lecturi. Literatură europeană clasică
1. Odiseea, Homer (sec. VIII î.e.n.) - 16 ianuarie
2. Antigona, Sofocle (441 î.e.n.) - 13 februarie
3. Scrisori către Luciliu, Seneca (62-65 e.n.) - 13 martie
4. Divina Comedie, Dante Alighieri (1308-1321) - 17 aprilie
5. Hamlet, William Shakespeare (cca. 1600) - 15 mai
6. Ingeniosul hidalg Don Quijote de La Mancha, Miguel de Cervantes (1605-1615) - 19 iunie
7. Frankenstein sau Prometeul modern, Mary Shelley (1818) - 17 iulie
8. Doamna Bovary, Gustave Flaubert (1856) - 14 august
9. Inima întunericului, Joseph Conrad (1899) - 11 septembrie
10. Casa Buddenbrook, Thomas Mann (1901) - 16 octombrie
11. Valurile, Virginia Woolf (1931) - 13 noiembrie
12. Toba de tinichea, Günter Grass (1959) - 18 decembrie
Sper să vă placă provocarea mea și să vă ofere prilejul de a (re)descoperi o parte importantă a literaturii, precum și plăcerea lecturii!
Scrie un comentariu