Editura Polirom vă prezintă un fragment din romanul Născute din vinovăție, de Ioanna Elmy, traducere din limba bulgară și note de Mariana Mangiulea Jatop. Titlul a apărut de curând în colecția „Biblioteca Polirom”, coordonată de Dan Croitoru, seria Actual.
„Unul dintre cele mai impresionante debuturi pe care le-am citit în ultima vreme. De neratat.” (Gheorghi Gospodinov)
Născute din vinovăţie abordează istoria contemporană a Europei de Est – dictaturi totalitare, tranziţia spre democraţie, migraţia în Occident – prin intermediul poveştilor a trei femei bântuite de violenţă, dependenţă şi de neputinţa de-a găsi un loc pe care să-l numească „acasă”. Iana, o studentă din Bulgaria sosită recent în SUA, este martora unui accident de maşină. Evenimentul tragic, a cărui victimă este tot o studentă dintr-o ţară fostă comunistă, constituie un catalizator pentru Iana, care deapănă povestea propriei vieţi, pe cea a mamei, Lili, şi a bunicii, Eva. Când Eva este pe moarte, Lili şi Iana se văd nevoite să se întoarcă în Bulgaria, întâlnindu-se pentru prima oară după dureroasa lor despărţire. Romanul descrie o călătorie: din trecutul generaţiilor persecutate de regimul instaurat după 1944 până în perioada migraţiei de după căderea Cortinei de Fier. Bătrâni şi tineri, vremea lor şi prezentul nostru, generaţii de sacrificiu şi emigranţi, părinţi care îşi doresc pentru copiii lor lucrurile de care ei n-au avut parte, tonuri de cenuşiu şi visul american viu colorat. Sărăcie, refugiu în alcool, violenţă domestică, temeri şi valori ale unei epoci transmise din generaţie în generaţie. Ruine, rugină, buruieni. Şi peste toate regretul, înţelegerea de pe urmă şi speranţa.
„O carte curajoasă, care iese din tiparele obişnuite, modernă, caustică, intensă şi amară. O poveste despre toate lucrurile şi toţi oamenii pe care îi purtăm înăuntrul nostru, despre suferinţa şi viaţa de zi cu zi ale emigranţilor, despre istoria familială pe care o târâm în urma noastră ca prizonierii de război încătuşaţi de durerea generaţiilor anterioare.” (Svetlozar Jelev)
„Prin «glasul» Ianei aflăm istoria familiei sale. Lumea plină de secrete a celor în vârstă e dominată de violenţă, înjurături şi alcool. Modelul patriarhal în vigoare redă cu o exactitate aproape ritualică umilinţele suportate zilnic de unele femei din această parte de lume, în nu foarte îndepărtatul secol XX, pe care ele le considerau adesea o normalitate. Nici mama, nici bunica Ianei nu se revoltă prea mult. Tocmai această resemnare subliniază sentimentul de dezolare, de infinită nedreptate.” (Literaturen vestnik)
„Ioanna Elmy face parte dintr-un grup de femei, scriitoare şi traducătoare extraordinare, care produc cea mai captivantă şi mai interesantă literatură contemporană din Bulgaria.” (Izidora Anghel)
Ioanna ELMY (n. 1995) este scriitoare şi jurnalistă. S-a născut în Sofia, Bulgaria, şi a trăit în Franţa şi Ţările de Jos, în prezent împărţindu-şi timpul între SUA şi Bulgaria. Este dublă licenţiată, în Limba Engleză şi Relaţii Internaţionale, la Sorbona. A obţinut un masterat în Comunicare Politică la Universitatea din Amsterdam. Este editorialistă la Deutsche Welle şi lucrează pentru săptămânalul independent Toest. Eseurile sale literare au apărut în publicaţii precum Literaturen vestnik, VIJ!, Capital şi alte ziare şi reviste importante. Elmy a primit bursa Per Aspera ad Astra pentru literatură şi a devenit bursieră a Fundaţiei „Elizabeth Kostova”, ediţia din 2019 a seminarelor de scriere creativă de la Sozopol. Este fondatoarea unui proiect care vizează modernizarea canonului literar bulgar şi îmbunătăţirea accesului la literatură şi cunoştinţe literare. Ioanna Elmy este cercetător consultant la Institute for Strategic Dialog (ISD). Născute din vinovăţie (2021), romanul ei de debut, a fost distins în 2022 cu Premiul Iujna Prolet, categoria Proză, a fost finalist la Premiile literare Peroto, categoria Debut, şi a fost nominalizat la Premiile Helicon.
„Născute din vinovăție”, de Ioanna Elmy (fragment)
Când eram copil, o urmăream adesea pe bunica cum plantează flori. Se pricepea la grădinărit. Punea răsaduri în găletușe vechi de iaurt, care ajungeau să formeze adevărate piramide, ce luau mai apoi drumul spre casa de la țară.Apuca tânăra mlădiță de lujer și, cu mișcări ușoare, o clătina în așa fel încât pământul să se elibereze din găletușă. Pe urmă apleca ușor vasul și trăgea cu dibăcie de tulpina la capătul căreia atârna o grămăjoară de forma găletușei. Curăța de pământ, iar din această masă negricioasă apăreau rădăcinile. Punea planta cu grijă în cuiburi săpate în prealabil în grădină sau în ghivece mai mari.
Unele aveau rădăcini solide, altele firave, subțiri ca firele de păr. Bunica nu se dădea bătută niciodată când era vorba de florile ei: unele uscate de‑a binelea deveneau de nerecunoscut după replantare sau după ce erau mutate în alt colț al grădinii, altele se posomorau o săptămână‑două, apoi se adaptau și își reveneau. Foarte rar se întâmpla să‑i moară vreo plantă și atunci bunica spunea cu o ciudă nedisimulată că orice ar face, dintr‑un motiv sau altul, sunt și flori care nu se acomodează cu solul cel nou.
Primele câteva zile, săptămâni, luni în locul cel nou sunt ca un transplant. Lucrurile banale – să întrebi pe stradă pe cineva cât e ceasul sau unde se află una și alta, să intre cineva în vorbă cu tine întâmplător, să înțelegi ce scrie pe factura de electricitate, să întâlnești un cunoscut la piață, să știi exact ce se găsește la magazin, să asculți știrile la radioul șoferului de autobuz – toate acestea reprezintă, fără să‑ți fi dat seama, solul cel nou. Și rătăcești pe străzi dezrădăcinat, arunci o privire spre ferestrele luminate ale caselor și te întrebi cum e posibil ca acești oameni să fi trăit aici o viață întreagă, cu vecinii lor, care și ei sunt de prin partea locului, să cunoască denumirile școlilor din zonă și să știe cu ochii închiși drumul până la locul de muncă parcurs ani de zile. Și știrile sunt altele, și reclamele, până și gunoiul se aruncă în alt mod. Ceea ce e străin se simte cel mai intens în ceea ce credem că ne este cunoscut – supermarketuri, spitale, clădiri administrative.
În America, pentru prima oară înțeleg că o limbă străină nu e doar o fereastră deschisă spre lume, așa cum îmi spunea bunica, dar și o închisoare. Intru în vorbă cu femei de serviciu, cu spălătorese care îmi spun că sunt profesoare sau asistente medicale, paralizate de limba cea nouă, pe care o vorbesc cu dificultate și cu un accent străin evident. Printre ai lor râd cu glas tare, flirtează cu genele lor false și își dau părul într‑o parte cochetând, ca să le iasă în evidență decolteurile adânci. În fața americanilor se încovoiază, se bâlbâie cu o voce plăpândă și țin ochii în pământ. Același lucru se întâmplă și cu bărbații, care se uită la tot ce e străin cu o superioritate furioasă, în timp ce amărăciunea ignoranței lor li se adună în gură, ca să sfârșească pe asfalt într‑un scuipat unsuros.
Dacă aș fi fost o plantă, aș fi avut niște rădăcini subțiri ca firele de mătase. Credeam că vina se află în sol – un sol sleit, sărac. Îmi trebuia doar o răsădire. Cu cât înaintez în vârstă, cu atât mă îngrijorează mai mult că nu locul e de vină.
Născute din vinovăție, de Ioanna Elmy, trad. rom. Mariana Mangiulea Jatop, Ed. Polirom, col. „Polirom. Actual”
Scrie un comentariu