„Evadarea din relațiile perverse” de Claire‑Lucie Cziffra (fragment)

Un fragment în premieră din volumul Evadarea din relațiile perverse. Cum să recunoaștem un pervers narcisic cu ajutorul poveștilor de Claire‑Lucie Cziffra, în traducerea Adrianei Ghencea, apărut recent la Editura Humanitas, în colecția Instrumente PSI.

Cum recunoaștem o relație perversă? Și, mai ales, cum scăpăm din ea?

Un farmec irezistibil poate ascunde o formă de manipulare greu de sesizat. Cei care cad pradă unui pervers narcisic ajung de obicei să se învinovățească pe ei înșiși, fără să înțeleagă cum au fost prinși în această capcană. Psihanalista Claire-Lucie Cziffra oferă un instrument terapeutic extrem de eficient: poveștile copilăriei.

Recitind opt basme clasice, ea ne arată cum recunoaștem, în personajele negative din aceste povești, trăsăturile specifice perversiunii narcisice. Cu exemple din cabinetul de terapie și cu explicații clare, cartea ne oferă nu doar o mai bună înțelegere a relațiilor toxice, ci și strategii reale pentru a ne elibera.

Un demers original, cu miză profundă: transformarea unei suferințe greu de exprimat într-un punct de plecare pentru reconstrucția personală.

CLAIRE-LUCIE CZIFFRA are treizeci de ani de experiență în psihoterapia psihanalitică. A publicat volumele Les relations perverses. Si le pervers m’était conté, 2012, Au secours, mon enfant rame à l’école! Accompagner ses premiers apprentissages, 2014 și Échapper aux relations perverses. Repérer les pervers narcissiques grâce aux contes de notre enfance, 2022.

Evadarea din relațiile perverse de Claire‑Lucie Cziffra
(fragment)

INTRODUCERE

 

A fost odată…

…o prințesă care iubea un prinț chipeș. Cei doi s‑au căsătorit și au trăit pe deplin fericiți… timp de nouăzeci  și nouă de zile. În a o suta zi, când prințesa se trezi, lângă ea dormea un șarpe. Prințesa țipă și închise ochii, dar, când îi deschise din nou, acolo se afla, ca de obicei, prințul.

— Am visat, își zise ea.

Mai trecură încă cincizeci și nouă de zile. În a șaizecea zi, în zori, șarpele era lângă prințesă, și de această dată o și mușcă. Prințesei începu să‑i fie frică și îl cerceta cu privirea pe prințul agasat de tot ceea ce se întâmpla. Nici nu mai îndrăznea să doarmă, temându‑se în fiecare clipă că‑l va vedea pe șarpe ivindu‑se din nou.

Și, treizeci de zile mai târziu, la trezire, șarpele îi stătea alături și îi spuse:

— Acum, prințesă, a mea ești.

 

Perversul și poveștile

Povestea de mai sus ilustrează calvarul trăit de unii dintre pacienții noștri care au întâlnit un pervers. Aceștia deplâng ani irosiți și suferințe inutile, dar, mai presus de toate, se simt vinovați.

„De‑aș fi știut!“, spun ei. Din păcate, nu este atât de simplu. În majoritatea timpului, pacienții simțiseră deja un disconfort, fără să‑l poată defini. Totuși, tocmai acest discomfort ne ajută să‑i recunoaștem pe perverși. Este important să învățăm să‑i evităm pe perverși și să ne reconstruim dacă am fost victimele lor. Analiza basmelor și exemplele din practica noastră ne vor ajuta să furnizăm cheile de interpretare și soluțiile potrivite.

Basmul ne va permite să scoatem în evidență mecanismele perverse prin intermediul personajelor, al acțiunilor lor și al urmărilor acestor acțiuni, dar și prin intermediul instituirii unui anume tip de relație.

 

Psihanaliza și basmele

Am hotărât să lucrez cu basmele fraților Grimm, deoarece aceste povești de odinioară oglindesc inconștientul colectiv. Am ales dintre acestea un număr de opt basme deosebit de ilustrative. Le voi prezenta aici în versiuni prescurtate, ale căror elemente semnificante rămân totuși fidele textului original.

Ca în timpul unei ședințe de psihanaliză, am început prin a asculta povestea victimei, apoi am mers către începutul poveștii. Într‑adevăr, în realitate, perversul înaintează purtând o mască și anturajul victimei nu îl identifică întotdeauna. Iar victima, de cele mai multe ori, nu înțelege manipularea căreia îi cade pradă.

Basmul formează un tot, construit dintr‑un ansamblu de elemente și de relații strâns legate între ele.

În primele două basme, ne vom concentra asupra momentului întâlnirii cu perversul. Ca un adevărat prădător, perversul merge pe urmele prăzii sale, încearcă să o facă să i se supună și se hrănește din ea. El profită de slăbiciunile și de carențele noastre și intră în acțiune dacă simte că suntem fragili. Îl atragem noi oare prin semnale inconștiente? Vom aborda acest aspect în analiza primelor două basme.

Uneori, perversul face parte din anturajul apropiat al victimei, care îndură atunci o violență pe care nu este întotdeauna capabilă să o numească, cu atât mai puțin să se apere de ea! Cu ajutorul basmele următoare, vom descifra mecanismele puse în funcțiune în cadrul acestei „perversiuni proxime“, ca și posibilele strategii pentru a scăpa din calea ei.

Vom analiza apoi cu mai multă precizie tehnicile de manipulare perversă.

Doar știind să demonteze aceste mecanisme, victimele ajung să înțelegă motivele disconfortului perceput.

Nu în ultimul rând, vom vedea cum și de ce se instituie perversiunea, cum și de ce persistă și continuă să acționeze.

 

„Răul”

Perversiunea este un fenomen complex, compus din relații articulate pe diverse planuri: familial, instituțional, social etc.

Perversiunea se declină în multe feluri, fiind uneori greu de identificat. Ea se manifestă atunci când o ființă umană o manipulează pe alta. Perversiunea se instalează într‑un grup sau într‑o instituție pentru că relațiile în amonte îi favorizează instituirea. Pe un astfel de teritoriu, perversiunea se arată ca ceva de la sine înțeles, banalizând treptat ceea ce înainte nu am fi acceptat. Și victima (sau victimele) joacă un rol în această relație. Ca să se producă distrugerea sau dauna nu este de ajuns să existe un pervers. Aici intră în joc și alte elemente, prezente în noi înșine sau în context. Este un lucru pe care l‑am înțeles din experiența mea de psihanalist individual și instituțional.

Perversiunea provoacă unde care se propagă tot mai mult, până când ajunge să contamineze întregul mediu înconjurător, tulburând roluri și locuri. Și prădătorul este fragil: într‑o relație duală, fiecare poate fi deopotrivă prădător și victimă în raport cu celălalt. Vom vedea acest lucru mai în amănunt pe parcursul ultimelor capitole. De cele mai multe ori, problema se instituie în cadrul grupului, se răsfrânge asupra familiei și este trăită în suferință la nivel individual. Tocmai de aceea, analiza noastră își va îndrepta atenția spre aceste trei niveluri: individul, familia și grupul.

Adesea, perversiunea este comparată cu „răul”, împrăștiindu‑se, ca și acesta, fără limită în spațiu sau timp.

Cea mai mare victorie a răului, spunea Nietzsche, a fost să ne facă să credem că nu există.

 

Completări

Cei care doresc să‑și aprofundeze cunoștințele vor găsi câteva elemente de teorie despre psihanaliză și despre comunicările patologice în cercetările școlii de la Palo Alto. Textele respective, cu caracter mai tehnic, vor putea fi abordate ulterior. Dacă întrebările evocate aici te privesc îndeaproape, teoria îți va fi de folos pentru a‑ți răspunde la ele.

Prin toate aceste „A fost odată…” și „Acum multă vreme…”, înțelepciunea popoarelor ne transmite sub formă de mituri și de povești experiențele trăite de strămoșii noștri. Basmele ne vorbesc despre creativitatea și potențialul nelimitat al ființelor umane. Acestea ne amintesc că oamenii pot să ajungă la „regat”, pot să descopere printre toate drumurile posibile pe acela al evoluției lor, dar și că se pot rătăci. Indivizii găsesc căi de scăpare dacă izbutesc să‑și pună problemele într‑un mod conștient și să reacționeze. Confruntarea cu perversul le va fi îmbogățit atunci experiența de viață și îi va fi ajutat pe drumul lor lăuntric.

Analiza basmelor ne poate da o mână de ajutor în acest sens. Scriu cartea de față în speranța că așa va fi. Dacă simți că ai fost sau că ai putea fi victima unui pervers, îți propun, pentru o folosire eficientă a cărții, să‑ți acorzi un timp de reflecție după fiecare capitol. Ar fi bine să îți pregătești un caiet pentru a răspunde la întrebările ridicate în fiecare capitol, însă nu doar cu „da” sau „nu”, ci acordându‑ți timp să îți examinezi relațiile.

 

Victimă, sau complice?

De‑a lungul eseului, vom regăsi expresia „complice al perversului”. Am ezitat să o folosesc. În definitiv, pentru cel aflat în postura de victimă, această formă de culpabilizare poate fi greu de tolerat. Denumirea corespunde unui concept dezvoltat de Alberto Eiguer, care demonstrează modul în care relația de dominare și de pradă se întâlnește cu inconștientul victimei. Este foarte greu să ne eliberăm de această relație, fiindcă mai înainte de toate trebuie să conștientizăm că avem de a face cu un pervers narcisic, apoi să fim hotărâți să ne confruntăm cu noi înșine, pentru a trece peste această relație distructivă.

Evadarea din relațiile perverse de Claire‑Lucie Cziffra, Ed. Humanitas, 2025, trad. rom. Adriana Ghencea, col. „Psi”