Prix des Libraires 2024
Roman surprinzător și fascinant, recompensat cu Prix Femina des lycéens în 2023, Prix France-Québec, Prix des Cinq Continents de la Francophonie și Prix des Libraires în 2024, Ce știu despre tine proiectează cu delicatețe, subtilitate și sensibilitate portretul unei familii sfâșiate și al unei societăți în plină transformare.
În Cairo, în anii 1980, tânărul medic Tarek își urmează destinul care i-a fost trasat. De când se știe, a răspuns la rugămințile celorlalți și s-a ridicat la înălțimea așteptărilor tuturor. I-a călcat pe urme tatălui său, un medic reputat al prosperei comunități levantine din Cairo, preluându-i cabinetul. S-a căsătorit și locuiește cu soția sa în spațioasa reședință a familiei. Totuși, când hotărăște să deschidă și un dispensar în zona cea mai umilă a orașului și îl întâlnește pe Ali, Tarek începe să pună totul sub semnul întrebării. Din acel moment, răspunsurile nu vor fi niciodată complete. Adevărul se ascunde dincolo de o ușă, dincolo de limitele cartierelor luxoase, pe celălalt mal al Nilului, sau peste ocean.
Născut în 1983 la Montréal din părinți egipteni, ÉRIC CHACOUR este absolvent de economie aplicată și relații internaționale. Își împarte viața între Franța și Québec și și-a petrecut cea mai mare parte a carierei lucrând în sectorul financiar. În 2024, a primit Prix des Cinq Continents de la Francophonie pentru primul său roman, Ce știu despre tine (Ce que je sais de toi, 2023; Humanitas Fiction, 2026), câștigător de asemenea al Prix Femina des lycéens (2023), Prix France-Québec (2024) și al Prix des Libraires (2024), nominalizat în 2024 la Prix Renaudot, Prix Femina, Giller Prize și Atwood Gibson Writers’ Trust Fiction Prize și decretat de către cotidianul La Presse una dintre cele 25 de lucrări literare recente devenite clasice. În 2026, romanul este nominalizat la Dublin Literary Award. Este în curs de traducere în peste 15 limbi.
Ce știu despre tine de Éric Chacour
(fragment în avanpremieră)
Cairo, 1961
— Ce mașină vrei să ai când o să te faci mare?
A pus o întrebare simplă, dar pe atunci nu știai că trebuia să te ferești de întrebările simple. Tu aveai doisprezece ani, sora ta, zece. Vă plimbați cu tatăl vostru pe malul Nilului, în cartierul rezidențial Zamalek. Purtată de alaiul sonor al traficului dezordonat, privirea ta s-a pierdut asupra turnului cu vârful în formă de lotus care tocmai ieșise din pământ. Cel mai înalt din Africa, se afirma cu mândrie. Și construit de un melchit!
Sora ta, Nesrine, nu a așteptat să răspunzi și a exclamat:
— Aia, baba! Aia mare roșie de acolo!
— Și tu, Tarek?
Nu te gândiseși la asta niciodată.
— De ce nu… un măgar? Te-ai gândit că e bine să te justifici: face mai puțin zgomot.
Tatăl tău s-a străduit să râdă, ceea ce însemna că răspunsul tău nu era acceptabil. Doar dacă nu era pentru a se convinge că glumeai. Nesrine și-a desprins o șuviță din părul ei negru și și-a înfășurat-o pe degetul arătător; făcea asta când încerca să spună ceva. Vizibil convinsă că dacă insistă o să încheie după-amiaza la volanul decapotabilei ei, a repetat cu un entuziasm sporit:
— Eu o vreau pe aia roșie, baba! Cu acoperiș care se deschide!
Privirea tatălui tău te-a făcut să înțelegi că încă mai aștepta răspunsul de la tine. Pentru a-i face plăcere, ai încercat la întâmplare:
— Aș vrea mașina neagră de acolo. Cea care s-a oprit la colț.
Tatăl tău și-a dres glasul; putea trece la demonstrația sa:
— Ai dreptate, e o frumoasă americană. Un Cadillac. Știi cât de scumpă este? Vei avea nevoie de un loc de muncă bun pentru a ți-o putea permite. Inginer sau doctor. Ce ai prefera?
Îți vorbea fără să te privească, cu atenția distrasă de pipa pe care tocmai și-o înfipsese între dinți. Inspirând în gol cu un șuierat ușor, a început un ritual care era pe cât de misterios, pe atât de obișnuit pentru tine. Mulțumit de cum trece aerul, a scos din buzunar o pungă de tutun al cărui miros, fiindu-ți prea familiar, nu știai dacă îți plăcea sau nu. A umplut apoi pipa, lovind cu degetul mijlociu drept pentru ca frunzele uscate să-și găsească locul, apoi a îndesat totul cu atenție deosebită. Fiecare pas al meticuloasei operațiuni părea menit să-ți ofere un timp rezonabil de gândire. Când a pus țeava înapoi în gură pentru a-i verifica tirajul, ai înțeles că nu îți mai rămăsese decât puțin timp să răspunzi. Pocnetul brichetei a sunat ca o alarmă cu temporizator. În fumul primelor pufăituri, te-ai aventurat fără convingere:
— Doctor, mai degrabă…
S-a oprit o clipă, de parcă s-ar fi gândit la o ofertă pe care tocmai i-ai făcut-o, apoi a spus sobru:
— Bine, fiule, este o alegere bună.
Era o alegere implicită: nu știai ce înseamnă să fii inginer. Nu mai conta, fiul lui avea să fie doctor ca el. Nu mai avea nevoie de argumente. Degetele care aveau să te învețe într-o zi viitoarea ta profesie au îndesat cu un futac prima cenușă a conversației voastre. În timp ce tatăl tău își reaprindea pipa, te-ai imaginat îmbrăcându-te cu halatul lui alb, cel pe care îl purta la parterul vilei voastre din Doki, pe care îl transformase în cabinet. Erai la vârsta la care orice proiect al tău era conceput de ceilalți; era oare doar o chestiune de vârstă?
Plimbarea voastră a continuat în tăcere. Fiecare părea absorbit de propriile gânduri. Când s-a mistuit tutunul, tatăl tău s-a uitat la ceasul lui de buzunar, cel cu inițialele lui pe spate. Și ale tale, întâmplător. Era timpul să mergeți acasă. Ceasul afișa constant ora de întoarcere când nu mai rămânea nimic de fumat. Sincronizare infailibilă între pipă și ceasul de buzunar.
Seara, o vei anunța pe mama ta că într-o zi vei fi medic. Fără emoție, așa cum se transmite o informație inofensivă pe care tocmai ai aflat-o. Ea va întâmpina vestea cu la fel de mult entuziasm ca și cum tocmai i-ai fi prezentat diploma ta de licență luată cu brio. Nasser construia cea mai mare țară din lume și mama ta hotărâse că tu vei fi cel mai prestigios doctor al ei. Puțin mai devreme, Nesrine te pusese să-i promiți că îi vei cumpăra o mașină decapotabilă roșie.
Aveai doisprezece ani. De acum înainte te vei feri de întrebările simple.
Ce știu despre tine de Éric Chacour, Editura Humanitas Fiction, 2026, traducere și note de Mădălina Ghiu, colecția „Raftul Denisei”
Scrie un comentariu