„Și alte povestiri”, de Gheorghi Gospodinov (fragment)

Recent, o nouă traducere din opera scriitorului bulgar Gheorghi Gospodinov a fost publicată de Editura Trei, în cadrul imprintului Anansi. World Fiction. Este vorba despre volumul de proză scurtă Și alte povestiri, a patra sa traducere în limba română, după succesul cărților anterioare – Refugiul timpului, Fizica tristeții și Un roman natural –, apariții editoriale situate în topul preferințelor iubitorilor de literatură universală din România.

Noua traducere este prima colecție de povestiri a lui Gheorghi Gospodinov, publicată în urmă cu două decenii și jumătate, dar aflată în acest moment în atenția editorilor de limbă franceză, germană, cehă, italiană, sârbă, macedoneană, odată cu succesul internațional substanțial de care se bucură îndrăgitul scriitor bulgar în ultimii ani. În 2007, ediția în limba engleză a cărții a intrat în cursa pentru câștigarea Premiului Frank O'Connor, iar în 2012, ediția în limba poloneză a fost nominalizată la prestigiosul Premiu Angelus.

Cu ocazia traducerii în limba română a cărții, Gheorghi Gospodinov a trimis un mesaj emoționant către cititorii români:

„Dragi cititori români,

Aceste povestiri sunt scrise într-un alt timp. Probabil că sună ca Șeherezada. Dintotdeauna am fost atras de poveștile vechi. În cele mai multe dintre ele, stă ascuns un mic miracol sau premoniția unui miracol. Restul sunt povești aproape obișnuite, despre oameni care călătoresc cu trenul, povestesc. Un om își pierde auzul și face o listă cu sunetele pe care trebuie să le audă înainte să devină complet surd. Alții se întâlnesc timp de două ore, se îndrăgostesc și, incapabili să trăiască acea iubire, își alcătuiesc o viață întreagă împreună; astfel, două ore mai târziu, nimic nu va mai fi la fel.

Sunt încântat că aceste povești vor fi citite începând din primăvara aceasta și în România. Suntem vecini, împărtășim o memorie comună. Știu că de cealaltă parte a Dunării oamenii din generația mea își mai amintesc unele emisiuni de la televiziunea bulgară. Recent, un prieten român mi-a cântat melodia din Noapte bună, copii.  Eu, la rându-mi, cunosc mulți scriitori români, îi citesc cu plăcere, urmăresc cinematografia românească.

Luați această carte ca pe o mică plută peste râu, încărcată cu povești nespuse, trimisă de pe celălalt mal.

Cu emoție, Georgi Gospodinov.”

Și alte povestiri reunește aproape douăzeci de texte, unele de doar o pagină, balansând între fantastic și real, mereu inventive. Gospodinov explorează fațete neașteptate ale literaturii, de la reinterpretări ironice ale realității la povestiri infuzate de o poezie emoționantă.

Pline de surprize, răsturnări ingenioase de situație și un limbaj captivant, povestirile combină complexitatea narativă a lui Borges cu realismul Europei de Est pre și postcomuniste.

Oscilând între melancolie și umor, textele reunite în volumul Și alte povestiri par să caute mereu soluții salvatoare în fața urâțeniei lumii  sau măcar o distanță salvatoare față de realitatea imediată. Astfel, Gheorghi Gospodinov ne oferă o literatură surprinzătoare, sofisticată și profund umană.

Astăzi, Gheorghi Gospodinov este una dintre cele mai marcante voci ale literaturii europene contemporane – „scriitorul care a scos ficțiunea bulgară din somnul comunismului”, potrivit criticilor de la Le Monde – și a impus un stil unic, contrastând puternic cu tendințele prozei actuale, conform recenezenților de la Boston Review: „Volumul lui Gospodinov contrastează puternic cu stilul atâtor proze contemporane. Există în el o relaxare rară, cuvintele nu sunt diluate, fifiecare are un gust aparte”.

„Unul dintre cei mai importanți scriitori europeni contemporani.“ - Alberto Manguel

„Totuși, de ce Și alte?… Care e acea povestire lipsă de la început? Dar dacă o astfel de povestire nici nu există? Eu consider că toate au importanța lor, indiferent dacă sunt despre muște, despre îndrăgostiți sau despre sufletul unui biet porc în preajma sărbătorii de Crăciun. Fiecare istorioară are dreptul de a fifi povestită și ascultată. Într-un loc în carte, Gaustin spune că, și atunci când din punct de vedere strategic am pierdut jocul, mutările inutile ale povestirilor noastre vor amâna întotdeauna fifinalul. Chiar dacă ele sunt relatări despre eșecuri, înfrângeri…“ (Gheorghi Gospodinov)

„Scriitorul care a scos ficțiunea bulgară din somnul comunismului.” – Le Monde

„Volumul lui Gospodinov contrastează puternic cu stilul atâtor proze contemporane. Există în el o relaxare rară, cuvintele nu sunt diluate, fifiecare are un gust aparte.“ - Boston Review

„În povestirile sale, scriitorului bulgar îi place să îmbine, precum Rabelais, ridicolul cu sublimul, banalul cu excepționalul, glumele cu erudiția, Istoria cu viața de zi cu zi.“ - Page

„Povestirile lui Gospodinov sunt pline de surprize și răsturnări fanteziste de situație, iar principala lor preocupare pare să fie găsirea unei soluții salvatoare în fața urâțeniei realității.“ - World Literature Today

„Cu Gheorghi Gospodinov plonjezi într-o lume imaginară în care fiecare literă se referă la o femeie, fiecare cuvânt oscilează între tristețe și comic...“ - Le Nouvel Observateur

Desemnat de Alberto Manguel drept „unul dintre cei mai importanți scriitori europeni contemporani”, Gheorghi Gospodinov (n. 1968) este astăzi cel mai tradus și apreciat scriitor bulgar al momentului. Romanul său de debut, Un roman natural, a fost tradus în peste 23 de limbi, printre care engleză, germană, franceză, italiană, spaniolă și islandeză. A publicat poezie, proză, eseuri, piese de teatru și a realizat scenarii de film. Scrie în mod regulat articole pentru cotidianul bulgar Dnevnik și pentru Deutsche Welle. Din opera lui, în Anansi. Contemporan au apărut Fizica tristeții (traducere de Cătălina Puiu, 2021), Un roman natural (traducere de Cătălina Puiu, 2022) și Refugiul timpului (2023; International Booker Prize, traducere în limba română de Mariana Mangiulea Jatop). Cea mai recentă traducere, volumul de proze scurte Și alte povestiri (traducere de Mariana Mangiulea Jatop) reprezintă o recuperare necesară din opera unui scriitor aflat în plină ascensiune internațională, dar primit cu entuziasm și de cititorii și criticii români.

Și alte povestiri, de Gheorghi Gospodinov (fragment)

Kristin, care face cu mâna din tren 

 

Așa hotărâse, să facă tuturor cu mâna. 

Trenul traversa Europa Centrală, undeva după munții Tatra, printr-un peisaj de un profund caracter slav, șiruri lungi de lucernă abia cosită, păpădii și margarete. Macii parcă înnebuniseră de a lungul șinelor. Aveam impresia că toate companiile de cale ferată din țările central europene se susțin financiar în principal din vânzarea de opium. Soarele apunea și apusul pe aceste întinderi promitea să fie unul fără de sfârșit, iar chipul lui Kristin strălucea ca poleit. Mi-a trecut prin minte ce spuneau unii, că o singură bătaie de aripi de fluture poate schimba lumea. 

Ea se întoarse și îmi declară că nu este fluture… cu atât mai puțin unul din poleială. Într-adevăr, uneori dădea dovadă de niște capacități uluitoare. Se aplecă din nou în afară pe fereastră și făcu un semn energic cu mâna în semn de salut unui țăran în vârstă, care era în același timp și locuitor al Europei Centrale. Omul o observă, ezită o clipă, mi se păru chiar că aruncă o privire timidă în jur, apoi îi răspunse la salut. 

— Ei, ce zici — se întoarse Kristin — cred că i-am produs o mare bucurie. 

— I-ai zdruncinat serios viața bietului om, am răspuns. Închipuie-ți cum acest bărbat se întoarce acasă la nevasta lui cam trecută, de care s-a plictisit deja, îi aruncă ceva fân măgarului, îi dă de mâncare și porcului, adună oile în țarc și, într-un final, se trântește pe o banchetă veche de camion pusă în pridvor pe post de fotoliu. Iar în tot acest timp nu-și poate lua gândul de la tine. Unde mai pui că-i amintești de o femeie pe care a dosit-o atât de adânc în memoria lui, că nici măcar nu și-a îngăduit să se gândească la ea de vreo 38 de ani încoace. Și cu cât se gândește mai mult și își toarnă mai mult din rachiu, cu atât îi devine mai clar cum viața lui a trecut pe lângă el ca acest tren. Pur și simplu trenurile nu opresc aici, în viața lui nenorocită, măruntă, de un galben murdar ca peretele unui closet de gară. Exact în acest moment iese în pragul ușii nevastă-sa, îmbrăcată într-un capot uzat cu un model cu trandafirași, și îi strigă să nu mai toarne atâta în el și să facă bine să intre în casă, la cină, iar el nici nu se uită la ea și este așa de nemulțumit de viață, că nu are chef nici măcar să arunce cu sticla după nevastă-sa. Și, în acest moment, parcă același tren de acum 38 de ani se întoarce și, foarte încet, trece deasupra capului lui. Îngrozitor de încet… 

Am simțit cum imaginația mea acumulează un fel de inerție sadică și am tăcut. Kristin se ghemuise pe scaun lângă fereastră și mă privea aproape speriată. 

— Tu vorbești serios? 

— Te-am prevenit. Nu te poți amesteca în viața oamenilor chiar și doar cu o fluturare de mână. Uneori, fără să vrei, te transformi în destinul lor. 

— Prostii. E dezgustător să pui totul în povestiri. 

Și pentru a demonstra cât de convinsă este de ceea ce spune, ea se întoarse brusc spre fereastră și, dinadins, făcu cu mâna unui cantonier, ce stătea cuminte, în uniforma sa cam largă, în dreptul trenului ce trecea prin fața lui. Cantonierul rămase tot atât de serios, ridică doar din sprâncene și, cât putu, o însoți din priviri pe Kristin, care îl saluta. Sunt sigur că va mai păstra câteva minute această poziție cu capul puternic întors spre stânga. Kristin părea cu adevărat irezistibilă, mai ales în lumina acestui apus fără de sfârșit. 

— Hm, oare el de ce nu mi-a răspuns la salut? 

Simțeam jignirea din glasul ei și învinuirea din privire, de parcă eu aveam răspunsul ascuns undeva într-o povestire doar de mine știută. I-am explicat că omul se află în timpul serviciului, iar dacă i-ar fi făcut cu mâna gestul lui ar fi putut fi interpretat greșit de mecanic. 

— Cu toate acestea, el te-a plăcut, am adăugat, pot să spun cu toată convingerea că s-a abținut cu greu să îți răspundă la salut. 

În acel moment ea arboră o expresie care trebuia să exprime un dezinteres total referitor la întrebarea dacă un cantonier oarecare a plăcut o sau nu. Dar, nu după mult timp, a strecurat, așa, printre altele: 

— Totuși, eu i-am plăcut atât de mult, ar fi putut să-mi întoarcă gestul, oricât l-ar fi costat. 

— Sunt sigur că acum e plin de regrete. Dar ia imaginează-ți că nu s-ar fi abținut și ar fi început să dea din mâini ca… — Era să spun ca un clovn, dar asta ar fi jignit-o, și am continuat precaut: Mecanicul de pe tren ar fi putut lua acest dat din mâini drept naiba știe ce. Poate că ar fi schimbat linia și acum noi doi ne-am fi îndreptat cu viteză spre un tren care ar fi venit din direcția opusă. Și, astfel, cantonierul tău ar fi pierdut orice șansă de a te reîntâlni. Bănuiesc că toate aceste gânduri i-au trecut prin minte într-o fracțiune de secundă și ele l-au reținut. 
Această versiune i-a plăcut în mod deosebit, dar ea aștepta să audă povestea în întregime. 

— Atâta doar, te rog, fără grozăvii precum cea dinainte. 

Am liniștit-o spunând că această povestire e cu totul diferită, că de data aceasta a intervenit într-un mod fericit în viața tânărului cantonier. Am fost nevoit să povestesc cu lux de amănunte cum pentru el, din acest moment, niciun tren nu va mai fi doar un simplu tren, ci un vestitor al celui mai frumos lucru pe care l-a văzut vreodată în viață. Și cum toți călătorii, de acum încolo, vor observa un cantonier îndrăgostit, care caută cu privirea la ferestrele trenurilor ce i se perindă prin fața ochilor… 

În timp ce asculta povestirea, Kristin a ratat ocazia să se amestece în soarta unei familii tinere cu un bebeluș în cărucior, în viața a trei țigănuși, a unei bătrâne și a doi câini.

Și alte povestiri, de Gheorghi Gospodinov, Ed. Trei, trad. rom. Mariana Mangiulea Jatop, col. „Anansi. Contemporan”