„Zile ca lumea”, de Jenny Mustard (fragment)

Sam este o suedeză de 28 de ani, lipsită de griji și haotică. În cursul unui stagiu la Londra, în timpul celor trei luni de vară, se îndrăgostește de Lucas, un bărbat pe care l-a cunoscut în adolescență.

Lucas, 27 de ani, sensibil și calm, încearcă să pășească în lumea adulților, străduindu-se să-și pună ordine în viață.

Datorită lui Sam, Lucas reușește să uite pentru o vreme de propriile griji. Însă realitatea poate fi evitată doar o perioadă, iar Sam și Lucas știu ca relația lor nu are cum să dureze. Nimeni nu e fericit pentru totdeauna, nu-i așa?

Zile ca lumea spune povestea sinuoasă a afecțiunii pe care Sam și Lucas o au unul față de celălalt, examinează cu tenacitate dismorfia corporală masculină, drepturile reproductive ale femeii, precum și capcanele iubirii moderne.

Când este suficient de bine? Și ce suntem dispuși să pierdem în căutarea unei vieți mai mult decât acceptabile?
 

„O poveste de dragoste dureros de contemporană, în care fără îndoială mulți cititori se pot recunoaște. Un echilibru perfect între umor și analiză, speranță și vulnerabilitate, anxietatea de a te regăsi și nevoia constantă de mai mult.“ - Glamour

„Versiunea literară a filmului Înainte de răsărit, cu Ethan Hawke și Julie Delpy – o aventură romantică, de o încântătoare stângăcie.“ – Irish Independent

„Sam și Luc sunt atât de reali pentru mine, încât și acum ei trăiesc în mintea mea, deși am terminat de mult cartea. Un roman de debut fantastic, aparținând unui talent literar promițător.“ – Nick Bradley

„Zile ca lumea este o perfectă poveste de dragoste milenială, demnă să stea alături de carțile lui Sally Rooney și ale lui Naoise Dolan. O poveste de dragoste cu un strop de amărăciune. Și, ținând cont de dialogurile acide și de scenele de sex languroase, să nu ne mire dacă la un moment dat va fi adaptată pentru cinema. O carte fermecătoare și inteligentă, o lectură estivală cum nu se poate mai potrivită.“ – Irish Times

Jenny Mustard este o scriitoare și creatoare de conținut originară din Suedia, unde a studiat biologia, înainte de a se muta la Londra.

Pe canalul sau de YouTube, care numără aproape 500 000 de abonați, abordează teme precum feminismul, minimalismul, designul și literatura.

Are 120 000 de followeri pe Instagram și, alături de partenerul ei, David, găzduiește un podcast - The Mustrads - despre cultura pop.

Zile ca lumea, de Jenny Mustard (fragment)

 

                                                AU MAI RĂMAS 111 ZILE

 

Lucas

Iar eu sunt într‑un autobuz care face naveta de la ae­roport la oraș. Mi se pare că nimic din ce mă înconjoară nu există aievea. Italiencele care mănâncă Pringles pe celălalt rând, crainicul exaltat de la radio. Cerul apăsător pare un decor de teatru. Plat, în 2D. Îmi ating brațul, dar e cât se poate de real.

Azi a fost o zi sumbră. Ne‑am trezit devreme. Sam avea o respirație acră dată de mahmureală, iar eu, nisip în ochi, chiar și după ce m‑am spălat pe față. Ea umbla prin apartament, făcea ordine, arunca sticlele la gunoi, ștergea suprafețele; se oprea când și când, de parcă fotografia lucruri în minte. Eu am pus masa.

Diwa urma să vină acasă din Grecia și trebuia să luăm micul‑dejun împreună înainte s‑o duc pe Sam la aeroport, în jurul prânzului. Era prima mea întâlnire cu Diwa și aș fi avut emoții dacă n‑ar fi existat evenimentul mai important de la prânz.

Făcuserăm curățenie în apartament, iar Sam era gata de drum. În timp ce Sam înfăța salteaua cu spumă cu memorie cu cearșafuri noi, eu am feliat niște fructe, pâine și roșii. Cheltuiserăm prea mulți bani pe lucruri pentru micul‑dejun. Pe aragaz se prăjeau niște jumări din tofu. Aveam pâine bună de la brutărie. Suc natural, nu făcut din concentrat. Ca să‑i mulțumim Diwei că ne‑a găzduit pe timpul verii.

A sosit la 9:30. I‑am dus bagajele în dormitor, ceea ce mi‑a dat o ocupație, dar pe urmă m‑am simțit jenat că eram atât de familiarizat cu dormitorul ei.

Le‑am auzit cum se îmbrățișează și sporovăiesc pe hol, iar intimitatea dintre ele era atât de evidentă, încât putea să însemne că Sam îi spunea Diwei lucruri despre mine pe care le‑aș considera personale. Probabil chiar chestii sexuale. Sau altele. Dar dormisem cu săptămânile în patul Diwei, îi folosisem șamponul. Îi datoram câteva detalii intime în schimb.

Diwa a mâncat mult, ca și Sam, dar eu n‑am reușit să bag mare lucru‑n gură. Diwa încerca să mă facă să mă simt ca acasă, punând o grămadă de întrebări. Sam îmi mângâia piciorul pe sub masă, îndemnându‑mă parcă să‑mi vin în fire. Așa că m‑am străduit, am întrebat‑o pe Diwa despre Grecia, despre vilă, despre iubita ei.

— Milly e bine, s‑a dus direct acasă, la somn. Ne‑am trezit pe la 4 azi‑dimineață.

— Mi‑ar fi plăcut s‑o văd, a zis Sam.

— Și ei i‑ar fi plăcut. Dar am niște vești, a răspuns Diwa și și‑a acoperit fața cu mâinile, prefăcându‑se timidă. Ne mutăm împreună, a adăugat ea printre degete.

Avea mâinile brune și culorile mai pregnante decât ale lui Sam și se vedea că e mai în vârstă. În rest, arătau la fel, de parcă Sam ar fi fost o ediție din generația urmă­toare a Diwei. Era uimitor să le vezi gesturile similare, expresii faciale identice și felul cum își mușcau amân­două buzele din când în când, fără motiv. Păreau mai degrabă surori decât verișoare, la fel de apropiate ca niște surori, deși habar n‑aveam cum e, n‑am avut niciodată o soră. Din nou m‑a șocat să văd cât era Sam de prezentă. În schimb, eu mă simțeam ca umplut cu heliu, singurul lucru care mă despărțea de cer fiind mâna lui Sam care ținea sfoara.

— Ce? Pe bune? a zis Sam. Uau, Diwa, ăsta e un pas mare!

— Da, uau, felicitări, am spus eu, încercând să arăt că mă bucuram pentru ea, în ciuda zilei de azi.

Am dat noroc cu suc de portocale și mi‑am băut tot paharul, căci mi se făcuse dintr‑odată sete.

Diwa s‑a rezemat de scaun și și‑a pus mâna pe cla­viculă de parcă exploda pe dinăuntru, dar se străduia să pară gravă fiindcă o cerea situația în care se afla Sam. M‑am gândit atunci că Diwa ar fi cea mai bună mamă. Afectuoasă și de încredere, dar foarte amuzantă în același timp. Petrecusem cam o oră în compania ei și simțeam deja că m‑aș putea baza pe ea într‑o situație de criză sau că aș putea sta de vorbă cu ea. Sam arăta foarte tânără lângă Diwa. Ar fi o mătușă grozavă. Genul care te învață despre flirt și te duce să vezi primul film de groază.

După ce ne‑am băut cafeaua, am strâns masa. Am pus jumările rămase în frigider și pâinea cea bună într‑o pungă de hârtie, în bufet. Mi‑am dat seama atunci că Diwa avea să termine jumările noastre, laptele nostru de soia, săpunul din baie. Gândul ăsta m‑a distrus.

Am scos iar pâinea din pungă și am pus jumări și roșii între două felii groase. N‑am tăiat coaja pâinii fiindcă știam că‑i place lui Sam. Am scos hârtia de împa­chetat din al treilea sertar, știam că acolo e locul hârtiei de împachetat, și am învelit sendvișul ca să‑l mănânce Sam în avion.

Am spălat vasele în timp ce ele au dat o tură prin apartament. Sam a mărturisit adevărul despre pata de apă de pe parchetul din living. Am răsturnat un pahar într‑o noapte când ne sărutam beți pe podea și eram amândoi prea amețiți ca să dăm ca lumea cu mopul. În vara asta am fost beat criță mai des decât în ultimii doi ani luați împreună.

Ca aseară. Am dat o petrecere de adio în apartament. Pe unii dintre prietenii lui Sam nu‑i cunoșteam bine sau chiar deloc, așa că am discutat mai mult cu Finn, cu Henry și cu Patti. Era ultima mea seară cu Sam și faptul că o iroseam cu alți oameni îmi dădea o stare de panică, dar pe care nu mi‑o puteam manifesta.

Petrecerea avea un aer de sărbătoare care mi s‑a părut ușor ofensator, dar mă și bucuram că Sam se simțea bine. Fugea de colo‑colo și stătea de vorbă cu toată lumea și râzând puțin cam prea zgomotos. Purta rochia fără spate, cu decolteul atât de adânc încât i se vedeau chiloții când se apleca. Era fascinantă ca o gaură neagră.

A venit lângă mine și mi‑a dat un sărut ușor. Buzele ei aveau gust de țigări și de sare.

— Exagerez eu sau Tabatha pare un pic amorezată de Patti? m‑a întrebat.

— Și eu mă gândeam la același lucru, i‑am răspuns, brusc entuziasmat de perspectiva asta. Deci Tabatha e bisexuală?

— Sau ce‑o fi. Nehotărâtă. Dar Patti?

— N‑am întrebat‑o.

Sam și cu mine am hotărât ca, în restul serii, să le cu­plăm pe cele două. Asta înseamnă să fim beți criță. După patru sau cinci pahare, ni se pune adesea pata pe aceeași idee fixă. Se creează diverse dramolete, desfășurate pe parcursul unei singure nopți, Sam și cu mine fiind întot­deauna de aceeași parte a baricadei. În dimineața urmă­toare regret deseori comportamentul nostru infect. Dar aseară ni s‑a părut că Patti și Tabatha chiar ar putea fi împreună. Ar putea începe să se întâlnească. Ar putea de­veni o relație serioasă. Un alt cuplu format la petrecerea noastră de despărțire, ca printr‑un fel de molipsire. Ceva bun și trainic, născut din scurta noastră vară. Am simțit un fior de invidie la gândul că ele erau la începutul unei relații, pe când Sam și cu mine o sfârșeam pe a noastră.

Ceva mai târziu, Henry a venit la mine.

— Cred că am să plec în scurt timp. Tu cum te simți?

— Ei, știi tu.

— Sincer, sunt surprins că ai rezistat atât.

— Păi, nu e chiar foarte târziu.

— Nu, mă refer la toată chestia asta, a precizat el și a arătat din cap spre Sam, care mima o scenă ridicolă pentru Finn și ceilalți.

M‑am uitat țintă la Henry, dar n‑am spus nimic, fi­indcă nu voiam să continue.

— Adică m‑a uimit că ai fost de acord să‑ți petreci vara așa.

Mi‑am întors privirea de la el și m‑am uitat la Sam.

— Nu am fost de acord, i‑am răspuns calm. Am fost al naibii de extaziat.

A oftat și m‑a bătut stângaci pe omoplat.

— Îmi pare rău, băiete. Dar poate că ai nevoie să te eliberezi de extazul ăsta.

— Mda.

M‑am uitat la ceas. Trecuse deja de ora 1 dimineața. Zgomotul se amplifica, iar sticlele se goleau. Sam fuma în fața unei ferestre deschise. Nu pleca nimeni acasă.

Încă o vreme în stilul ăsta și ultima noastră noapte avea să se rezume la niște vorbe împleticite venite din niște creieri extenuați. Voiam să plece toată lumea, eram nerăbdător să fiu singur cu ea. Voiam să adormim pen­tru ultima oară împreună, momente de care să‑mi aduc aminte. O partidă bună de sex. Taclale după. Dar Sam era cea mai gălăgioasă din cameră.

— Te distrezi? am întrebat‑o.

— N‑am de gând să închei încă petrecerea, Luc. Tu pari că ești gata să scoți difuzorul din priză.

A râs ca să‑și îmblânzească remarca, dar tot m‑a du­rut, așa că am decis că asta era seara ei și am renunțat la ideea de a purta o conversație în pat până adormim.

Când s‑a golit apartamentul, pe la 4 dimineața, eram prea obosiți ca să stăm de vorbă, prea extenuați chiar și să facem dragoste. În schimb, ne‑am uitat la filmulețe cu caracatițe pe telefonul ei; Sam își sprijinise capul pe brațul meu, sunetul efervescent al mării era atât de hip­notic, încât am adormit amândoi.

Zile ca lumea, de Jenny Mustard, Ed. Trei, 2024, trad. Ruxandra Chiriță, col. „Fiction Connection”