• „Consecințele mâniei sunt mult mai grave decât cauzele ei” - Marc Aureliu

Ca toate celelalte

Nadia Comăneci de la ideal feminin („micuța zână comunistă”), la cel mai de jos nivel („o femeie ca toate celelalte”). În momentul în care „fetița s-a transformat în femeie” (28 de ani), „magia a încetat”:  

Fetițele care au îndrăgit-o atât de mult se uită oare la acele emisiuni pentru publicul larg în care se râde cu gura până la urechi: „Ceaușescu a ras totul în afară de picioarele femeilor! Nadia a plecat pentru că era împiedicată să ajungă antrenoare, personal nu am nici o obiecție!” (marioneta Mitterand în Bébête Show din decembrie 1989). Fetițele asistă oare la sfârtecarea publică a trupului Nadiei C., brutal salt înapoi, mii de fetițe martore ale condamnării celei care n-a zâmbit niciodată, care n-a spus niciodată mulțumesc celor a căror furie se răspândește în numere și în centimetri, mânioși că obiectul dorinței lor a lăsat de izbeliște maioul fără pată din vara lui 1976. Zâna care n-avea altă dorință decât să-și agațe la gâtul firav medalii aurite degajează astăzi un parfum jilav, atitudinea sa e șocantă, spun ei. Desigur, dar „aspectul e și mai și” trântește în concluzie un editorialist american. Căci despre asta e vorba: țoale prea scurte și cam ieftioare, farduri sidefii prost alese, rujul prea roșu și un trup delăsător. Păcatul ei, conchide rezumând ziarul New York Times: „E ca toate celalalte”.

Ca urmare, va fi judecată ca toate celelalte.

MELANJ (Los Angeles Times, New York Times, Newsweek, Sentinel, Orlando Times, Le Monde, Libération, L'Équipe, L'Humanité, Le Nouvel Observateur)

Era un spiriduș feciorelnic care, cu un adorabil gest al mâinii când își termina exercițiile ne dădea fiori, pletele ei străluceau precum cele ale unei păpuși, nimic din persoana ei nu amintea de acele adolescente lascive și molatice pe care Hollywood-ul ni le servește cu polonicul: era un îngeraș de fier, inflexibil moralmente. Fetița, care arăta lumii întregi cum își ține echilibrul pe vârfurile piciorușelor, strălucea peste viețile noastre până când: ne calcă în picioare, e vremea ca America să se dezintoxifice de Nadia! Evident, nu poți să te împiedici să fii nostalgic privind-o: micuța Nadia nu mai e nici micuță și, oricum ai spune-o, nu e nici o bombă pe care ai nota-o cu 10 din 10. E o refugiată politic. Acolo, se spune, n-au nici cafea, nici fripturi. OK. Nici săracii noștri de-aici n-au! Nu putem primi toată mizeria acestei lumi (mai ales că nu e chiar mizerie, ci…o refugiată, cea despre care Newsweek afirmă că trăia în România ca o vedetă rock într-o vilă de opt camere cu servitoare?). Se înscrisese în Partidul Comunist din oportunism, căci nu pare capabilă de un angajament ideologic serios. Trimiteți-o pe prințesa răsfățată și defectă înapoi în țara ei, avem tot ce ne trebuie la noi în materie de starlete lacome și imorale. Fecioara vestală a olimpiadelor a ajuns o târfă de tabloide având ca singură explicație dorința de libertate și nici o remușcare, și pe deasupra – ai impresia că vezi Cenușăreasa într-un film porno – e o teleleică – o destrăbălată – o îngălată – o vacă grasă – o pațachină de trambulină – concubina roșie – o buhăită cu părul vopsit – o păpușă Barbie nimerită în mâinile unei esteticiene cheap – tot machiajul ăla oribil, suplețea nervoasă din tinerețe i s-a transformat într-o maturitate flască cu picioare groase. Târfa anului cu trei săptămâni înainte de Crăciun! Mersi pentru un asemenea dar! Acel 10 perfect a devenit o butie perfectă, te desparți de un elf și te trezești cu o bașoaldă amețită, cu părul decolorat, incapabilă să înțeleagă arta și maniera de a-și construi o imagine bună în economia noastră liberală. E uzată, necioplită și prost-crescută, nu zice nici mulțumesc, nici vă rog. Plantele din camera ei de motel s-au uscat și televizorul stă deschis în permanență, talentele ei culinare se rezumă la a face o cafea instant. Nu pare să aibă creier. A cerut să fie plătită pentru interviu, se spune că revista Life a dat 20 000 de dolari sau poate numai 2 000. Cineva mi-a spus că l-a întâlnit pe fratele ei în România, un skinhead care l-a servit cu un amestec grețos de vin alb și Pepsi contrafăcut și i-a arătat o casetă cu ultima aniversare a Nadiei, unde o vezi dansând cu militari obezi cu tenul cadaveric, fumând și bând enorm. De când a venit, tot ce face e să mănânce, să bea și să cumpere! Cândva, această grațioasă și suplă copilă a străzii ne făcea să exultăm și-acum iată-ne în fața unei cuconițe de o anumită vârstă, douăzeci și opt de ani, cu pieptul voluminos; totul în ea amintește astăzi nefericitul destin biologic feminin, momentul în care femeile încep să prefere să poarte încălțăminte confortabilă și să se îmbrace cu măsura L. În concluzie: Nadia, notele tale sunt foarte mici, arbitrii americani se arată inflexibili! 

Lola Lafon, Fetița care nu zâmbea niciodată

Mai poți vedea și Inocența e mai sexy decât vă închipuițiCopacii din București


0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu