Martie, la feminin

Asociem, deja în mod tradițional, luna martie femeilor, iar recent librăriile Cărturești au organizat o campanie de lectură cu un nume care mi-a plăcut mult, „Carte, substantiv feminin. Povești cu scriitoare și cititoare”. În cadrul acestei campanii am participat și eu la o dezbatere, „Cât și ce citesc femeile?” care a fost și înregistrată și poate fi urmărită online. Și m-am gândit că n-ar fi rău să adun într-un articol cărțile semnate de scriitoare pe care le-am citit în ultima vreme și care mi-au plăcut mult. 

Trebuie să recunosc că eu nu citesc în funcție de gen, ci în funcție de interese, și nu-mi plac distincțiile de genul „scriitură masculină”/„scriitură feminină”, însă este o realitate faptul că scriitura și perspectiva feminină au lipsit mult timp din istorie și că acum se face o recuperare pe mai multe planuri în cărți cum ar fi Femei obișnuite. 900 de ani de istorie, de Philippa Gregory (trad. rom. Ioana Avădănei), și 100 de femei afurisite. O istorie, de Hannah Jewell (trad. rom. Alexandra Florescu), dintre cele traduse, sau The Story of Art without Men, de Katy Hessel, și Erased. A History of International Thought Without Men, de Patricia Owens, care n-ar fi rău să fie și ele traduse în română. 

Îmbucurător este că această mișcare a fost și este prezentă inclusiv în cărțile pentru copii. De exemplu, o mare bucurie pentru mine a fost să urmăresc traseul unei cărți precum Povești de seară pentru fete rebele, de Elena Favilli și Francesca Cavallo (vol. 1 și vol. 2) pe care am urmărit-o născându-se (în clipuri teaser și cataloage pentru târgurile de carte internaționale), apoi am văzut-o cucerind lumea și publicul român, și acum o văd „în acțiune” ,ca să zic așa, seară de seară când i-o citim Ilincăi, care este complet vrăjită de poveștile din ea. De când am scos-o din bibliotecă nu a mai vrut să citim altceva, iar bucuria ei a fost imensă când a văzut că mai există și un al doilea volum. Am vrut să-i fac o surpriză și să-i cumpăr și Jurnalul unei fete rebele și așa am descoperit că există chiar și un joc de care habar n-aveam. 

Tot pe tema asta a recuperărilor feminine am scris două articole anul trecut, unul dedicat literaturii și culturii antice (Mituri grecești la feminin) și unul celei medievale (Evul Mediu feminin), însă pentru lista de anul ăsta nu am o tematică așa de bine definită, așa că am ales să scriu despre cărțile autoarelor române pe care le-am citit în ultimul an și care mi-au plăcut. Și au fost câteva care mi-au plăcut ENORM. 

În primul rând, am avut plăcerea să descopăr în lecturile recente cărți scrise într-o limbă română impecabilă și excelent folosită, cu scriituri care dovedesc o foarte bună cunoaștere și înțelegere a limbii, semn al unei evidente maturități artistice. Încadrez aici volumul epistolar Femei la graniță. Ce ne spunem când nu ne citește nimeni, de Alexandra Rusu și Maria Tănăsescu, povestea unei prieteni și a unei intimități, scrisă cu limbajul lui „Ce mai gătim azi?”, dar construit astfel încât să rezoneze în straturile cele mai profunde ale ființei. Cum ar zice Mallarmé, Alexandra și Maria au luat „cuvintele tribului” („les mots de la tribu”) și le-au dat un sens mai amplu până au făcut din ele poezie. Deși cu o poveste diferită în spate, o astfel de lărgire a limbajului am găsit și în romanul Ioanei Bâldea-Constantinescu, Castelul din orașul meu, o odă adusă literaturii și supraviețuirii prin literatură, dar și acestui oraș teribil de urât care a devenit Bucureștiul și în care locuitorii lui se mai încăpățânează să mai găsească uneori mici raze de frumusețe și poezie pură. 

Cu o scriitură poetică m-a surprins și Maria Orban în cel de-al doilea roman al său, Toată dragostea dintr-o fotografie arsă, mai ales după debutul său, Oameni mari, care părea o lectură lejeră, amuzantă (oarecum în stilul Laviniei Braniște care, apropo, pregătește și ea un roman nou). Un roman despre mame și fiice, despre iubirea și ura care se împletesc în aceste relații complicate, totul spus în limbajul clar și totodată ambiguu al poeziei și fotografiei. Nu am gândit să construiesc acest articol pe bază de continuități, însă următoarea carte este tot despre mame și fiice, și anume memoir-ul Feliciei Simion, Postpartum. O relatare sinceră și frustă despre depresia postpartum, despre iubirea maternă și asumarea neputinței, spusă și ea tot cu același limbaj al poeziei și fotografiei (de data asta și cu reproduceri din fotografiile autoarei). 

Scriitura frumoasă se combină foarte bine și cu genuri pe care le considerăm mai lejere, cum ar fi romanul istoric sau cel polițist. În ce privește romanul istoric, aș pune pe listă Chiajna din Casa Mușatinilor, de Simona Antonescu, o frescă de amploare a lumii românești (și chiar europene) din secolul XVI, un roman ambițios, pe măsura protagonistei alese, iar pentru cel polițist recomand un cozy crime apărut la finalul anului trecut, Medalionul domniței, de K.J. Mecklenfeld, un roman ușurel cu crime și mistere petrecute în jurul Mănăstirii Văratec, și care garantat îți va face poftă de brânzoaice cu vanilie și Grasă de Cotnari. 

Lista revelațiilor feminine nu ar fi completă și fără capitolul „proză scurtă”. Am descoperit cu mare încântare (târziu, știu, dar mai bine decât niciodată) povestirile excelente ale Adrianei Bittel din Cum încărunțește o blondă. Cu o scriitură bogată, expresivă și surprinzătoare, cu personaje vii, deopotrivă detestabile și înduioșătoare, este un volum care m-aș bucura să se reediteze și, astfel, să fie descoperit și de alți cititori întârziați, ca mine. 

Tot pe raftul de proză scurtă o să pun două traducătoare devenite (și) scriitoare și anume Mihaela Buruiană cu volumul său de debut, Pe cine iubești mai mult, și Veronica D. Niculescu cu volumul Quilt. La ambele descoperi cu încântare o atenție specială acordată fiecărui cuvânt, o atenție provenită, cel mai probabil, și din anii petrecuți ca traducătoare și obișnuința de a cântări sensuri și semnificații. Deși scriiturile și tematicile poveștilor sunt diferite, se simte în proza lor o bucurie a uzului limbii, o plăcere a rătăcirii printre cuvinte până îl găsești pe cel potrivit. 

Am păstrat pentru final o carte care a fost pentru mine marea revelație a ultimilor ani, și anume Anii romantici, de Gabriela Adameșteanu. A fost tot o descoperire târzie, cartea fiind acum la a doua ediție (revizuită și adăugită), dar probabil că, așa cum se întâmplă mai mereu, cărțile care te impresionează cel mai mult vin, de fapt, la timpul potrivit.

Un memoir onest și revelator al lumii literare și politice de la jumătatea secolului XX, până la Revoluția din 1989 și puțin după. Dincolo de povestea unei vieți asumate și cu bune și cu rele, mie mi-a lămurit numeroase lacune (unele pe care nici nu știam că le am) și mi s-a părut că este, și o spun cu regret, o carte în continuare groaznic de contemporană. De la mici bârfe de birou de editură comunistă (Editura Științifică și Enciclopedică sau Cartea Românească), la haosul din anii '90, Grupul pentru Dialog Social și revista 22, până la asasinarea lui Ioan Petru Culianu, sunt aici istorii și amintiri care ar trebui studiate în școală (măcar în facultate, dacă nu mai devreme). 

Am descoperit cu încântare toate aceste scriitoare și toate aceste scriituri, iar bucuria a fost dublată de conștiința faptului că toate au scris în română, că nu citesc traduceri. Ca ele vor mai fi multe altele care-și așteaptă rândul să fie descoperite și oricum, ca de obicei, listele acestea se doresc a fi deschideri, nu canoane care se închid în ele însele.

Printre ele s-au strecurat și alte autoare citite în ultimele luni (care scriu în alte limbi) și și-ar merita locul în liste de lectură, de la minunata Helene Hanff cu Charing Cross nr. 84 (trad. rom. Alina Aviana), la Eu, care nu am cunoscut niciodată un bărbat, distopia lui Jacqueline Harpman (trad. rom. Diana Lupu), până la vrăjitoarele literare ale Slavenkăi Drakulić (Dora și Minotaurul & Patul Fridei, ambele traduse de Octavia Nedelcu) și Dubravkăi Ugrešić (Baba Iaga a făcut un ou, trad. rom. Octavia Nedelcu), până la cărțile pe care le am în curs de citire acum, Lacuna, de Barbara Kingsolver (trad. rom. Anca Bărbulescu) Loxandra, de Maria Iordaniou (trad. rom. Claudiu Sfirschi-Laudat), sau Sticlăreasa lui Tracy Chevalier (trad. rom. Veronica D. Niculescu). Dar vor fi și ele, în alte dăți, pe alte liste...