• „Nu te neliniști pentru răul de anul viitor” - Proverb turcesc

Suntem cu adevărat liberi? despre „Vegetariana”, de Han Khang

Suntem cu adevărat liberi? despre „Vegetariana”, de Han Khang

Vegetariana, de Han Khang, este un roman profund și tulburător despre libertate și norme sociale, despre supunere și revoltă, despre înstrăinare și imposibilitatea de a cunoaște cu adevărat lumea și oamenii din jurul nostru. Cartea e foarte bine scrisă, cu o scriitură atentă și distilată, bogată în esențe tari, o scriitură în care nici un cuvânt nu e în plus, nici unul în minus, totul e foarte atent pus la locul lui, iar traducerea română, mi se pare important să menționez asta, este făcută chiar din coreeană, nu din engleză, și este foarte îngrijită.

Romanul a primit în 2016 Man Booker International Prize, o distincție care pentru mulți cititori a devenit o marcă a literaturii bune, a literaturii „adevărate” (în opoziție cu popularitatea tot mai mare a Nobelului, care devine din ce în ce mai puțin literar) și are drept protagonistă un personaj pe care îl cunoaștem direct doar prin intermediul visurilor sale și indirect prin privirile altor trei personaje: a soțului, a cumnatului și a surorii sale.

În urma unui vis extrem de violent, Yeong-hye, o femeie până atunci lipsită de orice fel de inițiativă, care nu punea nici un fel de probleme soțului și familiei sale, decide să devină vegetariană. O decizie ce ar fi trebuit să fie complet nevinovată și să-i aparțină în întregime, dar care ia o amploare nebănuită cu implicații ce țin de respectarea anumitor reguli sociale, de respectarea unei anumite imagini pe care oamenii și-au făcut-o despre tine (și pe care te trezești că ești obligat s-o „onorezi”), de depășirea anumitor limite care țin de ceea ce este „normal” și ce este „anormal”, ajungând până la discuții despre sexualitate, umanitate, transfigurare și nebunie. Însă și mai interesante decât discuțiile în sine sunt ironia și subtilitatea autoarei, tot ce e scris mai degrabă „printre rânduri”.

 

Cum adică să-și schimbe regimul alimentar în urma unui coșmar? Era doar simpla încăpăţânare a unei neveste căreia nu-i păsa de încercările bărbatului ei de a o împiedica.

 

Este un roman complex, pe care-l citești dorindu-ți în același timp să-l termini, dar și să dureze cât mai mult. Pentru că, deși lectura de identificare e semn de amatorism, în cartea asta descoperi că vegetariana ești tu. Tu cu alegerile pe care nu le faci, dar ți le asumi, tu cu iubirile tale imperfecte în care nu te regăsești, dar pe care le accepți, tu cu frica ta de moarte, pe de o parte, și, pe de alta, cu groaza timpului nesfârșit pe care-l mai ai de trăit, dar pe care nu știi cu ce să-l umpli.

 

Știa că nu era capabilă să ierte iresponsabilitatea care o împinsese pe sora ei să depășească de una singură toate limitele impuse de ceilalți, lăsând-o pe ea, pe In-hye, să se zbată în mlaștina existenței.

 

Cele trei priviri diferite (a soțului, a cumnatului, a surorii) se constituie în trei părți diferite ale romanului, fiecare cu o temă dominantă: iubirea, arta și nebunia. Iar peste toate planează supratema libertății personale, a libertății pe care n-o avem, de fapt, și a revoltei pe care ne-o asumăm sau nu. Pe mine m-au impresionat toate foarte puternic. Prima parte prin sentimentul de înstrăinare pe care-l trăim atunci când ne dăm seama că niciodată nu vom cunoaște cu adevărat oamenii de lângă noi, nici măcar persoana iubită, cea alături de care am decis să ne trăim toată viața, dar și prin conștientizarea faptului că nici nu avem dreptul să cerem o astfel de cunoaștere totală. A doua parte prin superba meditație asupra artei și asupra puterii ei de a transcende și transfigura realitatea, prin dorința ei nestăvilită de exprimare a inexprimabilului și de încălcare a limitelor („În fața lui era imaginea unei contopiri sexuale terifiante, cea mai dezgustătoare și cea mai frumoasă, în același timp”). Iar a treia prin discuția subtilă și profundă asupra a ceea ce este normal și ce este anormal, asupra nebuniei și a firului subțire care ne ține conectați ceea ce considerăm a fi realitate.

 

Nimic nu are sens. 

Nu mai pot îndura. 

Nu pot merge mai departe. 

S-a uitat din nou la lucrurile din jurul ei. Nu-i aparțineau. Așa cum nici propria ei viață nu-i aparținuse niciodată.

A înțeles în sfârșit ce simțise în acea după-amiază de primăvară, așteptând trenul pe peronul gării. Fusese convinsă că sângele ce se scurgea din corpul ei era dovada că moartea avea să se apropie de ea în câteva luni. Dar a realizat că ea murise cu mult înainte, că viața ei obosită, secătuită de putere, nu era decât o piesă de teatru, o închipuire. (...)

Nu a simțit nici o fericire conștientizând că timpul pe care trebuia să-l trăiască de atunci încolo era, din nou, un timp fără limite.​

 

Există, evident, în roman și elemente specifice culturii coreene, de la anumite feluri de mâncare, la convenții sociale sau reguli ale familiei tradiționale închise, tot felul de detalii care construiesc psihologia personajelor, dar dincolo de toate astea, la un nivel mai profund personajele și întrebările pe care le suscită lectura vizează un adevăr uman profund și universal.

Sunt multe, multe întrebările pe care ți le suscită lectura romanului. Cât de mult ne aparține viața noastră? Suntem cu adevărat stăpânii corpului nostru, ai sentimentelor și alegerilor noastre? Putem să ne luăm în stăpânire propria viață? Ce e real în lume și cine hotărăște ce e real? A trăi e o alegere? Dar a muri?  („Și ce? Nu e voie să mori?”) Iar răspunsurile nu sunt întotdeauna optimiste și, mai ales, nu sunt întotdeauna definitive.

Pentru mine Vegetariana a fost și o carte care m-a făcut să mă gândesc și la alte cărți. Încă dinainte s-o încep am avut în minte Femeia comestibilă a lui Margaret Atwood, de care poate fi, într-adevăr, apropiată, dar pe care mi se pare că o depășește în profunzime. Nu vreau să spun că una e mai bună decât alta, pur și simplu Atwood a ales să dea în cartea ei o turnură ușor ironică a felului în care ne lăsăm consumați de cei din jurul nostru, pe când Han Kang a ales să meargă mai în profunzime și să vorbească de înstrăinare și alienare, de absența libertății, de imposibilitatea de a ne lua în stăpânire viața.

De asemenea, partea a doua a romanului („Pata mongolă”), care este o minunată meditație asupra artei, mi-a adus aminte de Sticletele Donnei Tartt și de eseurile despre artă ale lui Julian Barnes din Cu ochii larg deschiși. Însă nu mi-a adus aminte în sensul că sunt asemănătoare, pur și simplu plăcerea cu care le-am citit pe toate m-a făcut să le pun alături în biblioteca mea imaginară, o bibliotecă făcută mai degrabă din senzațiile și stările pe care mi le-a inspirat lectura.

Deși incomodă și tulburătoare, Vegetariana este o carte ce merită citită. Se citește repede, dar asta nu înseamnă că se citește ușor. Nu spun că o să vă schimbe viața, dar cred că vă poate oferi câteva ore de lectură plăcută și de introspecție. Și, până la urmă, cred că asta e mai mult decât suficient.

Vegetariana, de Han Kang, Ed. Art, 2016, trad. Iolanda Prodan, Col. „Musai”

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

„Fiecare cu povestea lui”, de Jean-Paul Dubois

„Fiecare cu povestea lui” este una dintre cele mai frumoase cărți ale lui Jean-Paul Dubois. Romanul a primit în 2019 Premiul Goncourt.

Calul de lut, de Anuradha Roy (fragment)

Pendulând între prezent și trecut, între două continente, „Calul de lut” este un roman-evantai, ce oferă multiple paliere de interpretare a călătoriilor identitare țesute în jurul traumei și pierderii, dar și a condiției artistului.

Romanele finaliste la Premiul literar „Augustin Frăţilă”, ediţia a III-a

„Un singur cer deasupra lor”, „Kinderland”, „Jurnalul unui cântăreţ de jazz”, „Boala şi visul” şi „Negustorul de începuturi de roman” sunt cele cinci romane finaliste la Premiul literar „Augustin Frăţilă”, ediţia a III-a.

4 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu


  1. Sorin 26-01-2017 08:07

    Chiar mi-am dorit sa o termin. O carte greu de digerat, dar care mi-a captat atentia pe tot parcursul ei.

    Raspunde
  2. Laura Câlțea 26-01-2017 14:34

    Din fericire, nu e lungă și se citește repede. Chiar dacă e indigestă pe alocuri :)

  3. Cărți și călătorii 18-12-2016 10:46

    Ai scris foarte frumos despre ea. E, într-adevăr, captivantă, chiar dacă nu e comodă.

    Raspunde
  4. Laura Câlțea 18-12-2016 17:13

    Mulțumesc, bre :) Am uitat să menționez că, la scară mai mică, am și eu problema asta cu mâncarea: fără să fiu neapărat vegetariană, nu prea-mi place să mănânc carne, ceea ce, de-a lungul timpului, a dus la discuții amuzant-absurde la mesele în familie (și nu numai) :))