Eroina acestui roman, considerat un exemplu de protofeminism, este Marian McAlpin, o tânără aparent ca oricare: lucrează într-o firmă în care face studii de piaţă, locuieşte cu o prietenă emancipată care-şi doreşte un copil, dar nu şi un soţ, are un logodnic, Peter, fără să aibă însă şi certitudinea că este iubirea vieţii ei şi, la un moment dat, se trezeşte faţă în faţă cu necunoscutul, care-i dă viaţa peste cap. La un moment dat, apetenţa generală pentru consum, pe care o simte afectând toate relaţiile, pretutindeni în jurul ei, o face să-şi perceapă corpul, dar şi sinele, ca un bun comestibil, pe care apropiaţii, în special Peter, se pregătesc să îl devoreze. Acesta este momentul în care Marian începe să simtă o repulsie faţă de mâncare, pornire care traduce, în termeni concreţi, o stare psihologică. Romanul are o încheiere evidentă pentru această interpretare: Marian, sătulă deja de tiparele după care Peter vrea s-o modeleze –şi pe care ea le vede ca fiind tot atâtea moduri în care bărbatul o consumă - îi pregăteşte o prăjitură roz, în formă de femeie, şi îl invită s-o mănânce. (©Infocarte) Traducere: Margareta Petruț.