Cele mai frumoase cărți citite în 2024 și noi ritualuri de lectură în 2025

Nu știu dacă e un semn de maturitate (ca să nu spun de bătrânețe), dar am descoperit că bilanțurile (anuale sau nu) și ritualurile au început să-mi dea un sentiment de liniște. Mă rog, e posibil să fie de vină și faptul că odată cu venirea copiilor viața mea nu mai poate fi așa de organizată ca înainte și din cauza asta orice obicei care mi-o ordonează în vreun fel mă liniștește. Anul trecut mi-am propus niște mini-ritualuri de lectură de care am și reușit să mă țin, așa că anul ăsta voi continua această tradiție și chiar voi adăuga câteva ritualuri noi.

În ceea ce privește agendele pentru notat citate, anul ăsta am continuat tot cu Katie Daisy. După ce am umplut cu câte un citat pe zi agenda pe 2024, Wild Beauty, mi-am cumpărat-o pe cea pentru 2025, Find Me in the Flowers, alături de calendarele pentru anul ăsta, cel de perete și cel de birou. Și, pentru că am fost cuminte tot anul, am primit și agenda deluxe făcută de aceeași Katie Daisy pentru 2025, Flowers Always, așa că la mine pe birou va fi înflorit tot anul. Adevărul e că sunt așa de frumos ilustrate și organizate că m-am gândit inițial să nu le folosesc pe ambele, însă fiind datate pentru 2025 nu mai are nici un farmec să le păstrez pentru altă dată, așa că mai bine mă bucur de ele.

Agendele și calendarele astea de la Amber Lotus se găsesc în mai multe variante începând din august-septembrie, eu le-am tot anunțat pe pagina de Facebook pentru că mulți cititori mi-au scris în 2024 să mă întrebe de unde le am. Ideea e că, odată apărute, e bine să nu amâni să le iei pentru că se epuizează rapid și mai pot fi găsite doar pe site-uri străine unde mai plătești și transportul. Și, tot pentru notat citate, dar pentru unele mai mari sau pentru mai multe citate din aceeași carte, mi-am luat un notebook de la Legami, Today I Choose Happiness. Și asta e tot cu flori, dar numai pe copertă, însă o voi umple eu de tot felul de minunății pe măsură ce scriu (revin detaliat și pe tema asta pentru că în 2024 am mai descoperit altă dambla, abia aștept să povestesc și despre asta). Îmi plac mult caietele și carnetele de la Legami, astea se găsesc mai tot anul în tot felul de forme și cu diferite liniaturi. De asemenea, voi continua să notez zilnic din ce cărți am citit în carnețelul One Line a Day (eu am altă variantă, dar diferă doar coperta). Va fi interesant de acum încolo când voi nota ce citesc în 2025 și voi vedea și ce citeam anul trecut în aceeași zi a anului.

În 2024 mi-am luat trei cărți despre cărți pe care să le urmăresc de-a lungul anului cu sugestii de lectură sau doar pentru fun fact-uri literare (mulți dintre voi le știți deja pentru că am pus în fiecare primă zi a lunii imagini din fiecare), este vorba despre The Book Lover' s Almanac, de Alex Johnson, Reading Room, de Ian Sansom, și The Literary Almanac. A Year of Books, de Francesca Beauman, și ziceam că nu voi rezista și probabil îmi voi lua și Bedside Companion for Book Lovers, de Jane McMorland Hunter. Ei bine, am rezistat (pentru că, deh, le aveam deja pe cele trei de mai sus) până în ultima zi a anului când am comandat-o pentru că, vai!, mi-am dat seama că nu am nici o astfel de carte pentru 2025 și ce mă fac eu? Deși sunt organizate după lunile sau zilele anului, astea nu sunt cărți care să se potrivească doar unui singur an (cum sunt agendele datate de mai sus), așa că pot fi citite oricând, de fapt.

Pe lângă ritualurile vechi de anul trecut, mi-am mai propus încă două (tot mici și ușor de realizat) anul ăsta și anume să citesc săptămânal câte un capitol din câte o carte împărțită (în mod intenționat, cred eu) în 52 de capitole, adică fix câte unul pentru fiecare săptămână a anului. Prima carte este una care a avut mare succes în 2024, și anume, Ochii Monei, de Thomas Schlesser (trad. rom. Daniel Nicolescu). Am încercat s-o citesc pentru un club de carte, însă mi s-a părut că nu e o carte făcută să fie citită într-un ritm normal, ci unul sincopat, prevăzut cu pauze multe pentru citit, notat, privit și gândit. Așa că am abandonat-o pentru a o relua la începutul anului și având alături un carnet neliniat (chiar un carnet frumos dintr-o colecție mai veche realizată de artista Ioana Petre; acum nu se mai găsește, dar puteți folosi orice carnet pentru treaba asta dacă vi se pare o idee bună). Cea de-a doua carte este una care permite un ritual și mai simplu de urmat, este vorba despre Stare de bine. 52 de lucruri de care să te bucuri astăzi și în fiecare zi, de Sophie Blackall (trad. rom. Ruxandra Câmpeanu) și, după cum este evident încă din titlu, este o carte care-și propune să te ajute să descoperi motive mici de fericire. Este și frumos ilustrată și frumos scrisă și, cel mai important, nu te obosește cu sfaturi prea complicate și idei greu de dus la bun sfârșit.

Ca retrospectivă literară, în 2024 am apucat să citesc destul de mult, să scriu destul de puțin și să muncesc și mai puțin. Cu toate astea, și cu ajutorul și răbdarea colegilor mei de la Editura Trei, am reușit să „moșesc” și eu alături de ei două cărți minunate în anul ce a trecut. Sunt două cărți de popularizare a științei, prima, o istorie a culturii, Cultura. Surprinzătoarele conexiuni și influențe dintre civilizații, de Martin Puchner (trad. rom. Radu Șorop), și cealaltă o istorie a medicinei și o privire asupra descoperirilor contemporane în medicină, Cântecul celulei. O explorare a medicinei și a ființei umane reînnoite, de Siddhartha Mukherjee (trad. rom. Dan Crăciun).

Printre aparițiile notabile ale anului, aș menționa câteva titluri (o scurtă selecție subiectivă, cu siguranță sunt și altele). Nonficțiune: Creanga de aur, de James Frazer, și Măștile zeului. Mitologia occidentală, de Joseph Campbell, cele două volume cu integrala dramaturgiei lui Ionesco (Teatru I și Teatru II), Iluminări, de Walter Benjamin, și Discursul filosofic, al lui Michel Foucault, volumul monumental al lui Simon Sebag Montefiore, Lumea. O istorie de familie, memoriile lui Aleksei Navalnîi, Patriot, și cele ale lui Salman Rushdie, Cuțitul. Ficțiune: m-am bucurat de apariția noului roman al lui Bogdan-Alexandru Stănescu, Soarele negru, și de traducerea câtorva romane care au fost premiate internațional, precum Case dezmățate, de Colin Barrett, Un alt Eden, de Paul Harding, Înțepătura de albină, de Paul Murray, sau Mereu cu gândul la ea, de Jean-Baptiste Andrea.

Retrospectiva cluburilor de carte din 2024 cuprinde 14 cărți diverse la Clubul cititorilor de cursă lungă și alte trei cărți pe care le-am citit și discutat la Clubul de carte Editura Trei.

Mai jos sunt listele (ficțiune, nonficțiune) cu cărțile care mi-au plăcut cel mai mult în 2024 (și câteva care mi-au plăcut mai puțin). Le-am pus în ordinea în care le-am citit, nu în cea a importanței, așadar sunt liste, nu topuri. Și pentru anul ăsta mi-am propus să citesc nu mai mult, ci mai bine și să-mi acord mai mult timp pentru scris și reflectat.

FICȚIUNE

• Matrix, de Lauren Groff (trad. rom. Brîndușa Cotea): un foarte frumos roman medieval, cu o scriitură poetică și seducătoare.

• Demon Copperhead & Sub cerul liber, stăm în lumină, de Barbara Kingsolver (traduceri de Paul S. Grigoriu și Anca-Maria Pănoiu): excelentă scriitura Barbarei Kingsolver și temele abordate; un portret interesant al Statelor Unite ale Americii contemporane, altul decât cel din sitcomurile populare.

• Pasagerul & Stella Maris, de Cormac McCarthy (trad. rom. Iulia Gorzo): această duologie a fost prima mea întâlnire cu Cormac McCarthy, două romane remarcabile despre geniu și ratare.

• Cum încărunțește o blondă, de Adriana Bittel: un volum de proză scurtă mai vechi, pe care l-am descoperit abia acum și care mi-a revelat o prozatoare remarcabilă.

• Lecții, de Ian McEwan (trad. rom. Dan Croitoru): o excelentă panoramă a secolului XX și începutul secolului XXI, cu o scriitură subtilă și ironică.

• Păsări migratoare, de Fernando Aramburu (trad. rom. Marin-Mălaicu Hondrari): un roman complet diferit de Patria, povestea ultimului an din viața unui cinic care decide că viața nu mai merită trăită.

• Romanul Oxfordului, de Javier Marías (trad. rom. Tudora Șandru-Mehedinți): personajul principal al acestui roman este orașul Oxford, cu străduțele, bibliotecile și apusurile sale. Absolut seducător!

• Inside Story, de Martin Amis (trad. rom. Mihaela Ghiță): e greu de spus despre ce anume este această carte, dar e ușor de spus că este absolut irezistibilă.

• Îți place mai întunecat, de Stephen King (trad. rom. Ruxandra Toma): un volum recent de povestiri ale lui King, o regăsire familiară și liniștitoare pentru fanii lui vechi.

• Soarele negru, de Bogdan-Alexandru Stănescu: pentru mine cartea anului în literatura română (cum a fost și Theodoros acum doi ani sau Chiajna din Casa Mușatinilor anul trecut), încheierea unei trilogii a familiei începută cu Copilăria lui Kaspar Hauser și Abraxas și confirmarea că Bogdan-Alexandru Stănescu este un scriitor de talie mondială (și, lucru important, de asemenea, că este un mare cititor).

NONFICȚIUNE

• Confesiunile unui tânăr romancier, de Umberto Eco (trad. rom.): o carte despre cărți, plină de umor și erudiție în stilul savuros al lui Umberto Eco.

• Între violență și compasiune. Amintirile unui psihiatru & Amor Intellectualis, de Ion Vianu: în 2024 l-am redescoperit pe Ion Vianu, iar cărțile sale scrise în cele mai veritabil spirit umanist (erudit, scriitură frumoasă și echilibrată, alături de o privire pe care o simți binevoitoare asupra lumii) m-au cucerit pe deplin.

• Frontierele cunoașterii. Ce știm despre știință, istorie și creierul uman, de A.C. Grayling (trad. rom. Bogdan Ghiurco): una dintre cele mai accesibile și incitante cărți de știință citite până acum.

• Între margini & Frantumaglia, de Elena Ferrante (trad. rom. Cerasela Barbone): frumusețea literaturii Elenei Ferrante poate fi depășită doar de frumusețea cărților sale despre literatură (a sa și a altora).

• Bestiar & Dragul meu Wallace, de Cătălin Vasilescu: două cărți incitante și interesante despre istoria medicinei și istoria științei, excelent scrise și documentate.

• Catalogul cărților naufragiate, de Edward Wilson-Lee (trad. rom. Claudia Popa): istoria fabuloasă a fiului lui Columb și a călătoriilor sale în căutarea celor mai frumoase și valoroase cărți ale epocii sale.

• Ascensiunea vieții. Cele zece mari invenții ale evoluției, de Nick Lane (trad. rom. Cezar Petrilă): una dintre cele mai complexe și interesante cărți de popularizare a științei, apariția și evoluția vieții scrisă din perspectiva unui biochimist.

• Feluri de a fi. Dincolo de inteligența umană, de James Bridle (trad. rom. S.G. Drăgan, Dan Bălănescu): o altă carte foarte bună de popularizare a științei, de data asta despre uimitoarea diversitate a vieții și a lumii-mai-mult-decât-umane din jurul nostru.

• Inventarea naturii. Aventurile lui Alexander von Humboldt, eroul uitat al științei, de Andrea Wulf (trad. rom. Alfred Neagu): o excelentă biografie a unui savant și explorator iluminist, dar și o foarte bună descriere a lumii în care acesta a trăit.

• Călătorie în jurul omului, de Alexandru N. Stermin: seducător la Alexandru Stermin este amestecul (aproape improbabil) dintre perspectiva omului de știință (biolog) și a omului spiritual (cu studii în teologie și filozofie), totul dominat de privirea avidă a omului care vrea să știe TOT.

• Vagabond în Paradis. Viața lui Anthony Bourdain, de Charles Leerhsen (trad. rom. Cosmin Maricari): o altă excelentă biografie, dublată de o cercetare și foarte bună redare a peisajului american din a doua jumătate a secolului XX.

• Str. Charing Cross nr. 84, de Helene Hanff (trad. rom. Alina Aviana): o poveste emoționantă despre cărți, oamenii din jurul cărților și prieteniile speciale care se leagă între cei care iubesc cărțile.

CĂRȚI CARE NU (PREA) MI-AU PLĂCUT

• Lungul drum spre casă, de Louise Penny (trad. rom. Mihaela Apetrei): un cozy crime fiction care mi s-a părut un pic prea plin de banalități și locuri comune. Sau poate nu am început eu seria inspectorului Gamache cu cartea potrivită.

• Îndrăgostiții de la miezul nopții, de Mieko Kawakami (trad. rom. Iolanda Prodan): mi-a plăcut mai puțin decât Povești de vară, dar e posibil să fie de vină faptul că Japonia e o cu totul altă planetă și, cu privirea omului occidental, nu poți percepe toate subtilitățile acestei culturi.

• Misterul cărților de tarot, de Katy Hays (trad. rom. Dana-Ligia Ilin): un cozy mystery destul de slab scris și cu o intrigă destul de banală, însă care te lasă cu niște imagini foarte frumoase ale bibliotecilor și manuscriselor medievale. Merită măcar pentru atât, dar e bine să știi că nu trebuie să te aștepți la prea multe de la cartea asta.

• Grand Hotel Europa, de Ilja Leonard Pfeijffer (trad. rom. Irina Anton): o carte care avea multe premize ca să fie bună, dar pe care autorul a cam amețit-o (vrând să facă prea multe într-o singură carte, a reușit să facă mai puține decât putea).

Ca de obicei, intru dintr-un an în celălalt cu o listă de lecturi începute sau amânane pe care sper să o bifez încet, încet.