Cărți interesante iulie 2025

„Apoi, spune doar că omul acela era un suflet bun și nu mai trebuie nimic. Să rămână scris și va fi de ajuns.”
Marlboro de Sarajevo, de Miljenko Jergović (Ed. Trei; trad. rom. Adrian Oproiu, Goran Čolakhodžić)

Noutăți de vară. Puține, diverse, unele interesante, altele mai puțin. Și cam... ultimele. După 10 ani de monitorizare a noilor apariții de pe la noi, cred că a venit momentul să trec mai departe. Am scris primul articol de noutăți literare pe 9 martie 2015, într-o vreme când aveam timp să le fac săptămânal și să urmăresc mult mai multe apariții (nu doar cărți, ci și evenimente, recenzii etc.). Am reușit să fac asta timp de 10 ani, iar articolele au evoluat și ele odată cu mine (și cu timpul din ce în ce mai scurt pe care l-am avut la dispoziție). Un astfel de articol poate să-mi ia chiar și câte o săptămână (a nu se înțelege că lucrez timp de o săptămână de dimineață până seara la el, ci că îmi ocupă puținul timp libert pe care-l mai am într-o săptămână), și de multe ori mi-am dorit mai degrabă să scriu mai multe despre cărțile pe care chiar le citesc și mi se par interesante.

Le mulțumesc tuturor cititorilor care m-au urmărit de-a lungul timpului și care au fost interesați de aceste articole, însă adevărul este că mi-a devenit din ce în ce mai greu să-l fac și simt nevoia să scriu mai degrabă mai mult și mai personal, nu doar să fac „dări de seamă”. Voi continua să fac un fel de retrospectivă a lunii, dar care va cuprinde doar câteva apariții noi, știri din lumea editorială și culturală și bilanțul cărților citite de mine. Totodată, mi-am propus să „reînviu” o categorie mai veche pe care am abandonat-o în ultimii ani, Jurnal de cititoare unde să postez impresii și fragmente scurte din timpul lecturii și așa să fac cunoscute mai mult cărțile pe care le citesc și îmi plac.

Așadar, mai jos, o ultimă retrospectivă a noilor apariții editoriale din luna iulie 2025, alături de câteva rânduri despre cărțile pe care le-am citit, iar, la final, Top 10 cărți românești și cărți străine în lanțul librăriilor Cărturești. A la próxima!

Cărți interesante iulie 2025

FICȚIUNE

Ficțiune literară

• Detaliile, de Ia Genberg: „Detaliile este un roman construit în jurul unor asemenea portrete, dezvăluind fragmente de memorie și experiență care compun o viață. Într-o proză captivantă și provocatoare, Ia Genberg ne oferă o celebrare intimă și intensă a ce înseamnă să fii om.” (Ed. Polirom; trad. Andreea Caleman)

• Întrebarea 7, de Richard Flanagan: „Mă întreb uneori de ce ne tot întoarcem la începuturi – de ce căutăm singurul fir de care am putea trage ca să deșirăm tapiseria pe care o numim viață... De la aventura lui H.G. Wells cu Rebecca West până la fizica nucleară din anii ’30 ai secolului trecut și lansarea bombei nucleare de la Hiroshima în momentul în care tatăl lui Flanagan presta muncă forțată într-un lagăr din apropiere, lanțul evenimentelor ajunge la fisiune când Flanagan, la tinerețe, se trezește captiv într-un râu învolburat, fără să știe dacă va scăpa cu viață sau nu. Cântec de dragoste pentru insula pe care s-a născut autorul și totodată pentru părinții săi, această combinație hipnotică de vis, istorie, locuri și memorie are ca subiect felul în care viețile noastre sunt modelate de poveștile altora și de poveștile pe care le inventăm pentru noi înșine.” (Ed. Litera)

• Ziua refluxului, de Maylis de Kerangal: „Decepția primei iubiri, pierderea tatălui, dar și un eveniment plin de strălucire – botezul unui vas pentru lansarea la apă –, toate reapar la suprafață din colțurile de memorie în care fuseseră exilate. Ceea ce rămâne constant de la prima până la ultima pagină este emoția, profunda umanitate.” (Ed. Litera; trad. rom. Sanda Spiridon)

• De la A către X, de John Berger: „John Berger ne-a dăruit un lucru splendid. [...] o carte a furiei stăpânite sculptată cu uneltele tandreții și totodată o viziune politică cutremurătoare.” (Arundhati Roy) (Ed. Vellant; trad. rom. Ioana Văcărescu)

• Nava Neagră, de Nicola Pugliese: „Urmând fluxul conștiinței personajelor care curge impetuos, o topografie onirică a frumosului oraș se țese în pagini de o forță poetică tulburătoare, în care tușele de realism magic amintind de Cortázar se amestecă cu lirismul sumbru și măiestria expresivă, aceleași care consacraseră capodopera Malacqua, publicată în 1977 la Einaudi.” (Ed. Vellant; trad. rom. Geanina Tivda)

• Casa patimii, de Nélida Piñon: „Povestea inițierii erotice a unei tinere femei, Casa patimii este un roman despre dorință, un splendid poem despre așteptarea iubirii, dar și o alegorie a creației –tema predilectă a marii autoare braziliene– , în care limbajul se transformă într-o experiență senzuală.” (Ed. Vellant; trad. rom. Corina Nuțu)

Ficțiune contemporană

• Omul care iubea cărțile, de Patrick deWitt: „Patrick deWitt țese pânza ficțiunii cu umor și delicatețe, o poveste a unui om aparent banal, dar plin de surprize – o celebrare emoționantă a celor care trăiesc tăcut, însă cu inima deschisă.” (Ed. Corint; trad. Mihaela Sofonea)

• Margo are probleme cu banii, de Rufi Thorpe: „Fiica unei chelnerițe și a unui fost wrestler profesionist, Margo Millet a știut întotdeauna că va trebui să se descurce singură. Așa că se înscrie la colegiul local, chiar dacă nu-și poate imagina cum o să-și câștige existența. Până să-și dea seama cum stau lucrurile, are o aventură cu profesorul de engleză, rămâne însărcinată și, în ciuda sfaturilor tuturor, decide să păstreze copilul. Acum, la douăzeci de ani, Margo este singură, cu un copil, șomeră și pe punctul de a fi evacuată. Are nevoie de bani cât mai repede. Când tatăl ei, Jinx, apare la ușă și îi cere permisiunea să se mute la ea, Margo acceptă cu condiția ca el s-o ajute la îngrijirea copilului. Apoi Margo elaborează un plan. Își face cont pe OnlyFans ca experiment și, în curând, se trezește că adaptează unele dintre sfaturile lui Jinx din lumea wrestlingului. De exemplu, cum să creezi un personaj convingător, de care publicul să se îndrăgostească. Și, fără să-și dea seama, Margo înregistrează un succes răsunător. Ar putea fi acesta răspunsul la toate problemele ei sau faima pe internet are un preț prea mare?” (Ed. Trei; trad. Mihaela Doagă)

• Fetele din casa de pe lac, de Kelly Mustian: „Plasat în Mississippi în anii 1920, acest roman de debut țese povestea frumoasă și sfâșietoare a două adolescente distribuite într-un parteneriat neobișnuit prin intermediul unei crime.” (Ed. Alice Books; trad. Anacaona Mîndrilă-Sonetto)

• Fenomenalele femei de la Grand Hotel, de Ruth Kvarnstrom-Jones: „Bestseller distins cu Storytel Awards 2024 – best Feelgood, Fenomenalele femei de la Grand Hôtel, o saga istorică amintind de Downton Abbey, propune o incursiune în culisele unei lumi și epoci fascinante: elegantul și tumultuosul Stockholm de la începutul secolului XX.” (Ed. Humanitas Fiction; trad. Oana-Mădălina Voicu)

• În stepa nesfârșită, de Esther Hautzig: „În iunie 1941, membrii familiei Rudomin sunt arestați de ruşi, sub acuzația că ar fi capitaliști, adică „inamici ai poporului“. Siliți să-și părăsească domiciliul și prietenii din Wilno, în Polonia, sunt îngrămădiți în trenuri pentru vite și deportați. Destinația: nesfârșita stepă siberiană. Timp de cinci ani, Esther și familia ei trăiesc în exil, cultivând cartofi, lucrând în mine și luptând pentru supraviețuire. În ciuda greutăților și a opresiunii, forța micii lor familii îi va susține și le va da speranță pentru viitor.” (Ed. Litera)

• Intermezzo, de Sally Rooney: „O poveste extraordinar de emoționantă despre durere, familie și diferitele forme ale iubirii.” (Ed. Curtea Veche Publishing; trad. rom. Cristina Ștefan)

Ficțiune clasică

• Integrala poetică. Eseuri, de Edgar Allan Poe: „Prin interesul faţă de problemele compoziţiei şi ale expresiei literare, faţă de muzicalitatea, valoarea sugestivă şi caracterul indefinit ale poeziei, Poe anunţă simbolismul, prima mişcare postromantică de anvergură. Idealul «poeziei pure», descins din «cea mai înaltă ordine a intelectului imaginativ», va deveni imperativul central al noii doctrine estetice, iar Poe - necontestatul ei precursor.“ (Liviu Cotrău) (Ed. Polirom; trad. Liviu Cotrău)

• Trilogia S.U.A, de John Dos Passos: „Unică în literatura americană prin anvergura epică și complexitatea caleidoscopică a portretului pe care-l face națiunii americane, trilogia S.U.A. (din care fac parte Paralela 42, 1919 și Marile afaceri) a fost catalogată drept o operă monumentală a ficțiunii moderne.” (Ed. Art; trad. rom. Radu Lupan)

Thriller, crime

• Noaptea lupului, de Jo Nesbø: „De la maestrul modern al noir-ului nordic vine un nou thriller șocant, plasat în Minneapolisul contemporan, în care un detectiv și un scriitor polițist desfășoară investigații paralele, la șase ani distanță, asupra unei uluitoare serii de crime.” (Ed. Trei; trad. Cristina Michaela Tache)

• Nu poți fugi, nu te poți ascunde, de Yrsa Sigurdardóttir: „Într-o seară geroasă de iarnă, într-un fiord izolat din Islanda, un vecin vizitează casa unei familii care nu mai fusese văzută de o săptămână. Cum nu-i răspunde nimeni, sparge ușa din spate și cele mai întunecate temeri ale sale se adeveresc. Casa este acum scena îngrozitoare a unei crime. Polițistul Týr și medicul legist Iðunn sunt chemați să investigheze cazul, iar curând li se alătură și tânăra polițistă Karólina. Pe măsură ce ancheta avansează, apar secrete teribile despre familie. În scurt timp cu toții înțeleg că acest caz îi obligă să-și confrunte propriul trecut suprimat și deschide o cutie a Pandorei pentru crime mult mai îngrozitoare”. (Ed. Trei; trad. Roxana Mirică)

• Tămbălău la București, de Sylvain Audet-Gainar: „Al treilea volum al seriei Arthur Webber. În timpul slujbei de înmormântare extravagante a prietenului său, Vasile este arestat de poliție, suferă un accident vascular cerebral și intră în comă. Arthur Webber, ginerele său, trebuie să desfășoare – fără tragere de inimă – o anchetă pentru a curăța numele socrului. Misiunea nu-i ușoară, însă eroul nostru se poate baza pe ajutorul unei bone, al unui fost campion la aruncarea ciocanului și al unui detectiv particular pestriț.” (Ed. Crime Scene Press; trad. Delia Tuică)

Literatură română

• Teatru. Volumul VI, de Matei Vișniec: „Numeroase premii i-au răsplătit activitatea lui Matei Vișniec, începînd cu Premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România, în 1984, pentru volumul Înțeleptul la ora de ceai. El a mai obținut Premiul Academiei Române, precum și premiul pentru întreaga activitate a Uniunii Teatrale din România (UNITER). În Franța i-a fost decernat de mai multe ori Premiul presei la Festivalul internațional de teatru de la Avignon, Premiul european acordat de Societatea Autorilor și Compozitorilor Dramatici (SACD), precum și Premiul de literatură europeană „Jean Monnet” pentru romanul Negustorul de începuturi de roman. Piesele lui Matei Vișniec sunt traduse în peste 30 de limbi și s-au aflat pe afiș în numeroase țări.” (Ed. Tracus Arte)

• Ușa noastră cea de toate zilele, de Paul Goma: „Ușa noastră cea de toate zilele de Paul Goma este un roman intim și politic compus în anii ’60–’70, considerat continuarea voinței autorului de a expune realitățile comuniste – scris în 1968, dar publicat abia în 1992 în România (după 24 de ani). Romanul se distinge prin stilul lucid, observații psihologice sensibile și o dimensiune memorialistică – fiind parte a unui demers mai amplu de recuperare a memoriei personale și politice a autorului, similar altor volume autobiografice apărute în anii ’90”. (Ed. Cartier)

• Gherla. Lătești, de Paul Goma: „Pe scurt, în topografia generală a narațiunii lui Paul Goma, istmul Lătești – Adameva, cuprinzând cele două versuri ale experienţei de la Lăteşti, se instituie ca un intermundiu ambivalent, situat între, grație primei cărţi despre ea, micro- şi macrocosmosul infernal, şi între, grație celei de-a doua, micro- şi macrocosmosul paradisiac al operei epice, topografie de tranzit captând sau prelungind, însă niciodată cu totul identic, principalele caracteristici ale celor două spații tipice ale povestirii sale – infernul şi paradisul.” (Virgil PODOABĂ) (Ed. Cartier)

• Patimile dupa Pitesti, de Paul Goma: „…scrierea sa cea mai pură, mai copleșitoare este romanul Patimile după Pitești. Căci, deși acest roman se încadrează în literatura revoltei, irezistibil profesată de dânsul, Paul Goma a reușit să-și reprime cu desăvârșire de astă dată sentimentele de umanitate, ca să zic așa, asigurând scrierii lui o rigoare pe măsura supliciilor consemnate, amestecul sferei torționare cu sfera victimală scoțând și mai bine în evidență sensul pedagogic, marxist-utopic al torturii.” (I. NegoIțescu) (Ed. Cartier)

• Arta refugii, de Paul Goma: „Paul Goma – unul dintre cazurile cele mai tulburătoare ale literaturii româneşti. De neînţelegere, ignorare, injustiţie din partea contemporanilor au mai avut parte şi alte personalităţi aşezate oblic faţă de vremea lor, de la Macedonski la Stere şi Panait Istrati. Dar conflictul se înscria în ramele aşa-zisei normalităţi a unei societăţi în care era admisă replica, în care controversa se putea desfăşura în voie. Spre deosebire de amintiţii săi înaintaşi, Goma a avut de înfruntat un sistem feroce antidemocratic, care nu-i lăsa dreptul de autoapărare, care nu-i îngăduia libertatea civilă.” (Gheorghe Grigurcu) (Ed. Cartier)

• Din Calidor, de Paul Goma: „ Indiferent de spatiul in care iti petreci copilaria, chiar si in cele mai vitrege conditii, locul acela este un adevarat centru al lumii – asa ar putea fi povestit in citeva cuvinte romanul Din calidor. Mana, satul basarabean al copilariei lui Paul Goma se despride de pozitia sa geografica, iese din matca unei istorii traumatizante si isi cistiga un alt loc in memoria autorului, transformindu-se in „buricul pamintului”. Dincolo de impunerea regimului stalinist, a colectivizarii fortate si a restrictiilor de tot felul, Goma re-creeaza imaginea unei copilarii privite cu inocenta specifica virstei, privirea mirata de atunci fiind jucata si descrisa natural, retraita o data cu amintirile. (Ed. Cartier)

NONFICȚIUNE

Istorie

• Medicii de la Auschwitz, de Bruno Halioua: „Bazându-se pe documente inedite și pe numeroase mărturii ale supraviețuitorilor, medicul Bruno Halioua reconstituie magistral povestea puțin cunoscută a medicilor de la Auschwitz și încearcă să le înțeleagă psihologia. O carte înfricoșătoare, dar mai ales esențială, pentru că descrie în detaliu rolul jucat de medicii SS în aplicarea Soluției finale.” (Ed. Omnium)

• Întoarcere la Lemberg. Despre originea termenilor Genocid și Crime împotriva umanității, de Philippe Sands: „Parțial poveste istorică cu detectivi, parțial istorie de familie, parțial thriller juridic, Întoarcere la Lemberg este o meditație plină de forță despre modul în care memoria, crimele și vinovăția lasă urme adânci pe parcursul mai multor generații și despre rănile de nevindecat provocate de secretele altora.” (Ed. Litera)

Memorii, biografii, jurnale, corespondență

• Ce a rămas din tot ce a fost, de Alin Mureșan, Clara Mareș: „Doamna Nina Moica este - un avantaj al cărții - o povestitoare dăruită și dăruitoare, care știe să narativizeze scenele din Gulag și să le descrie amănunțit. Hrănirea, spălarea, somnul, vestimentația, anchetele, prieteniile, coafura, sărbătorile religioase, bolile, nevoile fiziologice, tensiunile și înfruntările, discuțiile, crizele - toate acestea sunt relatate pas cu pas, ca într-un studiu microscopic de caz. Cine vrea să cunoască, zi de zi, viața unei deținute politice la tinerețe o poate face în mod real citind această carte plină de nuanțe și portrete, cu scene din detenție, care narează sub lupă viața în Gulagul românesc. Nu e doar viața Ninei Moica. La fel de importantă este și viața celorlalte femei întâlnite în închisori - fie ele prietene sau străine -, devenite surate în Gulag.” (Ruxandra Cesereanu) (Ed. Polirom)

• Adio, Africa, de Corinne Hofmann: „După ce i-a cucerit pe cititorii din întreaga lume cu incredibila ei poveste de dragoste cu Lketinga, un războinic masai din tribul Samburu, viitorul ei soț, și despre viața ei în Kenya, Corinne Hofmann ne prezintă întoarcerea în Elveția și dificultățile pe care le-a avut de înfruntat aici. Însă, cu același amestec de curaj și optimism de care a dat dovadă în Kenya, Corinne depășește toate obstacolele care îi ies în cale, fie ele birocratice sau sociale, și se readaptează la obiceiurile europene, construind o nouă viață pentru ea și fiica ei, Napirai.” (Ed. Polirom; trad. Mihaela Dinklage)

• O corespondență pentru eternitate, de Bogdan Petriceicu Hasdeu, Iulia Hasdeu: „Corespondenţa marelui savant B.P. Hasdeu cu fiica sa depăşeşte cadrul unui simplu schimb epistolar, căpătând alura unui nucleu romanesc, dacă nu chiar a unei drame, cuprinzând în substanţa ei, elementele complexe ale vieţii în totalitatea ei, dirijate de un destin neîndurător.” (Ed. Saeculum I.O.)

• Războiul prin ochii unui scriitor, de Vasili Grossman: „Vasili Grossman, cunoscut mai ales pentru romanul său monumental Viață și destin, apare în Războiul prin ochii unui scriitor nu ca autor de ficțiune, ci ca un observator pătrunzător și cronicar al Frontului de Est în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Compilată și editată de Antony Beevor și Luba Vinogradova, această carte se bazează pe notițele de război ale lui Grossman — înregistrări brute, imediate și profund umane ale unui jurnalist care a petrecut aproape întregul război alături de trupele sovietice.” (Ed. Omnium; trad. Mădălina Voicu)

• Petru cel Mare, de Henri Troyat: „Biografia detaliată a țarului rus Petru I, supranumit „cel Mare”. Un amestec de geniu și nebunie, de bufonerie și orgoliu, ceea ce face din el un personaj fascinant, care se înalță în toată măreția lui pe fundalul barbar și misterios al vechii Rusii.” (Ed. Corint; trad. Brîndușa Prelipceanu)

• Ivan cel Groaznic, de Henri Troyat: „Biografia țarului rus Ivan al IV-lea, supranumit „cel Groaznic”. Deopotrivă sadic și religios, Ivan se considera trimisul lui Dumnezeu pe pământ și credea că va fi iertat pentru toate excesele sale. Paranoia lui bolnăvicioasă l-a făcut să vadă peste tot spioni și trădători, iar cei mai devotați colaboratori ai săi au pierit, unul după altul, în urma unor chinuri atroce.” (Ed. Corint; trad. Sanda Grigoriu)

• Viața lui Céline, de Frederic Vitoux: „A scrie viața lui Céline înseamnă a fi obligați neîncetat să ne sprijinim pe el – cum să-i scăpăm, cum să neglijăm această parte esențială, mereu prezentă în ceea ce vede, ceea ce trăiește, ceea ce scrie, ceea ce observă, în ceea ce-l face să sufere? – dar înseamnă, la fel de bine, a transforma acest sprijin într-o forță care să-i respingă opera, să o îndepărteze pentru că evident e doar o minciună, pentru că orice operă, oricare ar fi ea, fie și cea mai frumoasă și în măsura în care e cea mai frumoasă, e doar un travaliu de transpunere, de iluzii delicate care în cazul lui Céline sunt tăiate în materia convulsivă a propriei vieți.” (Frédéric Vitoux) (Ed. Cartier; trad. Cristian Fulaș)

• Chișinău, mon amour, de Veronique North-Minca: „Nimic la tine nu m-a lăsat indiferentă! Nici poporul tău, atât de călduros și capabil să cucerească orice inimă odată ce a pășit peste timiditatea inițială, oameni minunați, primitori, gata să danseze hora cu orice ocazie, dacă jinu’ îi bun! Nici verdeața străzilor tale, nici parcurile tale, adevărate oaze pe timp de arșiță! Nici piața ta centrală atât de colorată și tarabele ei pline de fructe și de legume cu un gust incomparabil! Nici umbra teraselor de vară, nici curțile tale cu viața lor proprie! Nici vechile uși vopsite de zeci de ori, unele veșnic încuiate peste secrete grele, nici casele abandonate, ruine, sublime mărturii ale vremurilor dinaintea exilului, dorit sau impus! Nici măcar trotuarele tale pline de gropi care se refac de fiecare dată când revin în vizită! Și nici măcar mormanele de zăpadă la poalele copacilor după furtunile tale homerice de iarnă! Și cu siguranță nici cerul albastru pe care ni-l oferi 200 de zile pe an! Ai reușit să atingi fiecare coardă sensibilă din emoțiile mele și vei rămâne pentru totdeauna în inima mea, Chișinău, mon amour!” (Veronique North-Minca) (Ed. Cartier)

• Jurnalul iubirii și morții mele cu Osamu Dazai, de Tomie Yamazaki: „Tomie Yamazaki a fost pentru Osamu Dazai nu doar iubită, ci și mamă, prietenă, soră mai mare, secretară, infirmieră, menajeră și curier. Tomie se ocupa de treburile casnice, dar și de tot ce presupunea cariera lui Dazai. Jurnalul iubirii și morţii mele cu Osamu Dazai reprezintă un document inestimabil despre ultimele luni din viața marelui scriitor japonez, ce oglindește zbuciumul sufletesc al celui pe care Tomie îl numea «Dumnezeul meu preaiubit, neputincios, blând și singuratic» și pasiunea care i-a mistuit pe amândoi până în ultima clipă a vieții. Publicarea traducerii în limba română a Jurnalului e un dar de neprețuit oferit de editura Alice Books tuturor admiratorilor operei inegalabilului Osamu Dazai.” (Iolanda Prodan) (Ed. Alice Books; trad. Iolanda Prodan)

• Cronologia apei, de Lidia Yuknavitch: „Povestea personală și profund intimă a autoarei, alături de un tată abuziv, o mamă care se lasă pradă alcoolismului și o soră înstrăinată.Lidia Yuknavitch își spune povestea vieții petrecute alături de un tată abuziv, o mamă căzută pradă alcoolismului și o soră înstrăinată. Își călăuzește cititorii în mărăcinișul problemelor care țin de gen, sexualitate, violență și familie, din perspectiva unei înotătoare de cursă lungă care a devenit artistă. Scriind, explorează natura însăși a amintirilor, într-o călătorie a evoluției și a regresului, a dependenței, autodistrugerii și, în cele din urmă, a supraviețuirii și a vindecării survenite sub forma iubirii și a maternității.” (Ed. Curtea Veche Publishing; trad. Andreea Florescu)

Contemporan

• Minunata lume nouă a cuvintelor, de Salman Khan: „Ne place sau nu, revoluția AI ajunge și în domeniul educației. Salman Khan explorează modul în care inteligența artificială și tehnologia GPT vor transforma învățarea și oferă un ghid pentru profesori, părinți și elevi pentru a naviga în această lume nouă, interesantă și uneori intimidantă. Minunata lume nouă a cuvintelor nu se referă doar la tehnologie, ci și la semnificația acesteia pentru societatea noastră și la implicațiile practice pentru directori, consilieri de orientare și manageri de resurse umane care pot să valorifice potențialul AI în educație și la locul de muncă.” (Ed. Pilot Books; trad. Andreea Călin)

• Co-Inteligență, de Ethan Mollick: „În Co-Inteligență, Mollick ne îndeamnă să interacționăm cu AI ca și cum am face-o cu un coleg de muncă, un profesor sau un antrenor. El evaluează impactul profund al AI asupra afacerilor și a educației, oferind zeci de exemple în timp real ale inteligenței artificiale în acțiune. Co-Inteligență arată ce înseamnă să gândim și să lucrăm împreună cu mașinării inteligente și de ce este imperativ să stăpânim această abilitate.” (Ed. Publica; trad. Roxana Măciucă)

• O critică a rațiunii politice, de Michel Foucault: „Mă consider un fel de jurnalist, în măsura în care ceea ce mă interesează este actualitatea, ce se petrece în jurul nostru, ce suntem, ce se întâmplă în lume. Filosoﬁa, până la Nietzsche, avea ca raţiune de a ﬁ eternitatea. Primul ﬁlosof-jurnalist a fost Nietzsche. L-a introdus pe „azi” în câmpul ﬁlosoﬁei. Înainte de el, ﬁlosoﬁa cunoștea timpul și eternitatea. Nietzsche însă avea obsesia actualităţii. Consider că viitorul noi îl facem. Viitorul este felul în care noi reacţionăm la ceea ce se petrece, este modul în care noi transformăm în adevăr o mișcare, o îndoială. Dacă vrem să fim stăpâni peste viitorul nostru, trebuie să ne punem în mod fundamental problema zilei de azi. Iată de ce, pentru mine, filosofia este un fel de jurnalism radical.” (Michel Foucault) (Ed. Idea Design & Print; trad. Emilian Cioc, Bogdan Ghiu, Ciprian Mihali)

Științe sociale

• Selfless. De ce ,,tu” ești o construcție socială, de Brian Lowery: „Sinele nostru este o construcție de relații și interacțiuni, constrâns și totuși în căutarea sentimentului de libertate. Această tensiune, nevoia de a exista într-un mod coerent și dorința de a face și de a fi orice dorim în orice moment, definește în mare parte ceea ce înseamnă să fii om.” (Ed. Vellant; trad. rom. Ramona Lie)

• Homo Sentient, de Gabriel Păun: „Homo Sentient este o lucrare manifest care pune sub semnul întrebării locul în care ne-am plasat – adesea arogant și greșit – ca specie în raport cu restul vieții de pe planetă.” (Ed. Seneca)

Dezvoltare personală

• Antidotul, de Oliver Burkeman: „Oliver Burkeman ne face cunoștință cu un grup neobișnuit de oameni care împărtășesc un mod surprinzător de a privi viața. Fie că sunt psihologi experimentali, experți în terorism, budiști, consultanți de afaceri pragmatici, filosofi greci sau guru moderni, toți susțin că efortul nostru constant de a fi fericiți este, de fapt, ceea ce ne face nefericiți. Și că există o cale alternativă către fericire și succes, care implică acceptarea eșecului, pesimismului, nesiguranței și incertitudinii – exact ceea ce încercăm constant să evităm. Provocator, contraintuitiv și, în cele din urmă, înălțător, Antidotul este ghidul persoanei inteligente către înțelegerea ideii, adesea disputată, de fericire.” (Ed. Publica; trad. Doru Someșan)

• Din înțelepciunea veacurilor îndepărtate, de Neil Oliver: „În volumul Din înțelepciunea veacurilor îndepărtate, Neil Oliver ne duce înapoi în timp pentru a ne însuși ideile îngropate în culturi uitate și civilizații timpurii. De la urmele de pași din Laetoli, Tanzania, până la ritualurile culturii Kerala, cercurile de piatră și picturile rupestre, autorul ne poartă într-o călătorie globală prin antichitate. Un maestru al poveștilor, care se bazează pe cunoștințe vaste despre trecutul nostru străvechi, el distilează această înțelepciune în douăsprezece mesaje care au trecut testul timpului și ne invită să ne gândim la modul în care acestea s-ar putea aplica vieții noastre de astăzi. Rezultatul este puternic și inspirațional, emoționant și profund.” (Ed. Litera)

CĂRȚI PENTRU COPII ȘI TINERI

Cărți ilustrate

• Muc cel mic, de Wilhelm Hauff: „Muc cel mic, titlu de referință pentru basmele lui Wilhelm Hauff, este o narațiune amplă de tipul „povestirilor în ramă”, având o mare varietate de personaje și o acțiune dezvoltată pe multiple planuri. Apărut în 1826, basmul cu referințe orientale al lui Hauff spune povestea bătrânului Muc, care trăia, la fel cum trăise și tatăl lui, singur, la Niceea, în Turcia.” (Ed. Corint Junior; trad. Roland Schenn)

• Când animăluțele sunt furioase, de Regina Schwarz: „Unele animăluțe se iau la harță, altele își acoperă urechile, behăie, tropăie, saltă sau boxează. Știu ele oare că o singură îmbrățișare îți poate aduce pacea în suflet?” (Ed. Casa; trad. Monica Elena Chiru)

• În casa noastră locuiește un spiriduș, de Kerstin M. Schuld: „Un spiriduș mic, dar cu o inimă mare, vizitează de Crăciun familia Leei și umple casa cu magie, farse duioase, miros de turtă dulce, bulgări din zahăr pudră și cadouri prețioase.” (Ed. Casa; trad. Elena Capusan)

• Suzi, de Amalia Ioana Ungureanu: „Labradorița Suzi își scoate stăpâna - pe Amalia - la plimbare. În parc, Suzi se întâlnește cu prietena ei cea mai bună, Maya - un dog argentinian. Cele două cățelușe decid să participe la o petrecere, la care se reîntâlnesc cu prietenii patrupezi și dau curs unei provocări ...pe ringul de dans. Ce se întâmplă mai departe este un șir întreg de evenimente neprevăzute care întrețin interesul celor mici într-o aventură plină de umor și presărată cu momente de suspans.” (Ed. Pilot Books)

Nonficțiune

• Răspunsuri la toate întrebările copiilor, de Sophie de Menthon,Alexia Delrieu: „Publicitatea, firmele, Europa, supermarketul, subiectele referitoare la societate, despre care copiii aud vorbindu-se zilnic, trezesc în ei tot felul de întrebări. Este uşor să răspundem la ele parcurgând această carte bogată în explicaţii concrete, oferite într-un stil accesibil. Textele clare, pe înţelesul copiilor, sunt însoţite de ilustraţii pline de umor: o carte indispensabilă!” (Ed. Corint Junior; trad. Teodora Nicolau)

• Enciclopedia elevilor. Viața pe Pământ: „Planeta noastră se poate lăuda cu o varietate spectaculoasă de vietăţi, de la gigantice balene albastre, mai lungi decât un teren de baschet, până la gâze minuscule, nu mai mari decât o gămălie de ac. Propriul nostru corp este un ecosistem al vieţii: circa o mie de specii diferite de bacterii trăiesc pe pielea umană! Descoperă cum a apărut și a evoluat viața pe Pământ, câte feluri de organisme și de ființe vii există alături de Homo sapiens! (Ed. Litera)

• Enciclopedia elevilor. Corpul uman: „Corpul tău este un ansamblu de părţi și procese care colaborează pentru a te menţine viu și sănătos. Știai că cele mai mici părţi din tine sunt celulele și că ai peste 372 de trilioane de celule care nu sunt identice? De la celule și ţesuturi la organe și sisteme ale organismului, descoperă structura și modul de funcționare a corpului uman! (Ed. Litera)

• Enciclopedia elevilor. Universul: „Uimitoarea noastră planetă este doar o mică parte dintr-un sistem solar mai mare, care face parte, la rândul său, dintr-o galaxie, inclusă într-un imens univers. De la începuturile timpului, oamenii au studiat cerul nopții pentru a înţelege spaţiul de dincolo de noi. De la Big Bang, galaxii și sistemul solar la planete, asteroizi si explorarea spațiului, vei descoperi, aproape sigur, că universul este chiar mai straniu și mai uimitor decât ne-am fi așteptat vreodată! (Ed. Litera)

• Mașini de la fermă, de Andrea Erne: „Tractoare, furci, baloturi, semănători, combine agricole și alte mașinării gradioase care ară, seamănă și recoltează de zor, din primăvară și până târziu în toamnă, sunt prezentate cu generozitate pe paginile mari și cartonate ale cărții Mașini de la fermă.” (Ed. Casa; trad. Monica Elena Chiru)

• Roboți și drone. Trecut, prezent și viitor, de Mairghread Scott: „Descoperă Universul! Te-ai întrebat vreodată cum funcționează, de fapt, roboții? Sau cum pot zbura dronele? Intră în universul fascinant al tehnologiei cu Ştiinţa în comicsuri – Roboți şi drone şi trăieşte o aventură electrizantă în lumea acestor mașinării uimitoare!” (Ed. Arthur; trad. Irina Georgescu)

• Creierul. Cea mai avansată mașinărie de gândit, de Tory Woollcott,Alex Graudins: „Creierul. Cea mai avansată maşinărie de gândit, din seria „Ştiinţă în comicsuri", explorează funcționarea și complexitatea creierului uman sub forma unei aventuri BD.” (Ed. Arthur; trad. Iulia Tudorie)

Romane

• Vulpoiul Gon și alte povestiri, de Niimi Nankichi: „ Fie că e vorba de o bandă de tâlhari începători cărora o întâlnire neașteptată le schimbă cursul vieţii, de o camelie firavă devenită loc de popas pentru călătorii osteniţi și însetaţi care-și astâmpără setea din fântâna săpată la umbra ei, de un pui de vulpe plecat să-și cumpere mănuși care află că oamenii nu sunt așa de înfricoșători pe cât a auzit, de un vulpoi năzdrăvan care constată că poznele lui au urmări dintre cele mai surprinzătoare sau de o libelulă care se împrietenește cu o fetiţă zglobie, cititorii mici și mari descoperă în poveștile lui Niimi Nankichi crâmpeie de viaţă, situaţii, sentimente și trăiri tipice copilăriei și naturii umane în general, care prin iscusinţa autorului depășesc limitele unui loc și unui timp anume. (Ed. Polirom; trad. Ana-Maria Fujii)

• Aventurile lui Gordon Pym, de Edgar Allan Poe: „Singurul roman publicat de Edgar Allan Poe, Aventurile lui Gordon Pym, este o combinație captivantă de aventură maritimă, suspans și elemente fantastice.” (Ed. Regis; trad. rom. M. Măgureanu, M. Alexandrescu)

Cărți citite și recomandări

• Brânza și viermii. Universul unui morar din secolul al XVI-lea, de Carlo Ginzburg (Ed. Art; trad. rom. Corina Anton): Un studiu istoric antologic, despre mentalitatea și universul cunoștințelor unui morar medieval, recent reeditat și retradus. Cercetarea lui Carlo Ginzburg se întemeiază pe studierea transcrierilor rechizitoriilor Inchiziției printre ale cărei victime s-a numărat Domenico Scandella, zis Menocchio, acuzat de erezie (în fapt, de cutezanța de a fi gândit lumea cu mintea lui, nu conform teologie oficiale). Destul de stufoasă și, pe alocuri, nu la fel de accesibilă ca alte cărți de popularizare a științei, cartea lui Ginzburg este o fereastră deschisă către mintea unui om de acum mai bine de jumătate de mileniu. Nu e o fereastră larg dechisă, iar prin geamurile sale nu se vede clar, însă poți să vezi întrevezi („ca prin oglindă, în ghicitură”, cum se spune chiar în textul biblic) ceva din sensibilitatea și gândirea unui om medieval.

• Acnee. O autobiografie, de Laura Chinn (Ed. Alice Books; trad. rom. Iulia Dromereschi): Un memoir ce te duce, involuntar, cu gândul la altele asemenea, precum Castelul de sticlă sau Învățare. Mie mi-a dat chiar impresia că ar fi un fel de continuitate tematică între ele. Nu sunt legate, evident, însă toate au ca fundal SUA ultimelor decenii, familii disfuncționale, dificultatea maturizării și încercarea de a-ți găsi identitatea prin scris. Acnee este un memoir cu o scriitură lejeră și alertă (ceea ce-l face ușor de citit) și cu un ton prietenos-amuzat al naratoarei (ceea ce-l face și mai ușor de citit). Cu toate astea, povestea nu este deloc una amuzantă: acneea de care suferă Laura Chinn nu e genul care se duce cu o cremă sau o spumă de curățare, iar încercările prin care trece familia ei sunt destul de dure de multe ori. Cartea se încăpățânează, însă, să păstreze un ton optimist și oarecum voios. Nu mi-am dat seama dacă ăsta este stilul autoarei sau își impune să fie așa dorindu-și „să livreze” mai degrabă o poveste cu „happy end fericit”, decât să pară că-și plânge de milă cu viața ei tristă și coșurile ei respingătoare. Mie cartea mi s-a părut mai interesantă de citit ca document de epocă, întrucât nebunia anilor '90 e în plină splendoare aici: beții adolescentine, copii nesupravegheați, părinți complet iresponsabili (mai ales după logica părinților-elicopter de azi), petreceri de liceu cu băutură și droguri la discreție ș.a.m.d. Mi-a plăcut s-o citesc, dar chiar nu mi s-a părut deloc amuzantă așa cum a fost prezentată de mulți dintre cei care o laudă.

• Tipa asta e dusă!, de Yara Nakahanda Monteiro (Ed. Alice Books; trad. rom. Iolanda Frandeș-Vasile): Asta a fost o carte care a început bine (început clasic de saga de familie și epopee a dezrădăcinării), dar care m-a lăsat confuză de mai multe ori pe parcursul lecturii. A venit oarecum să completeze una dintre lecturile lunii trecute, Autobiografia, de José Luís Peixoto, și povestea Portugaliei ca putere colonizatoare în Angola și a fost, într-adevăr, o lectură din care am aflat multe lucruri noi despre viața socială și istoria acestei țări. Senzația de confuzie a venit mai degrabă din stilul autoarei: o scriitură cam repezită, cu treceri bruște între scene și gesturi (de multe ori mă întorceam să recitesc pentru că aveam impresia că sărisem peste ceva; doar că nu sărisem eu, sărise autoarea). Cu toate astea, a fost o carte interesantă, am păstrat vii în minte personaje și întâmplări și, deși a avut un final destul de abrupt (atât de abrupt încât ai putea spune că e neterminată), poate fi considerat mai degrabă un final asemănător vieții, nu literaturii (în viață avem mereu parte de astfel de finaluri nesatisfăcătoare, pe când ficțiunea e cea care ne satisface nevoia noastră de finaluri pline, rotunde).

• Marlboro de Sarajevo, de Miljenko Jergović (Ed. Trei; trad. rom. Adrian Oproiu, Goran Čolakhodžić): Un excelent volum de proză scurtă despre războiul din fosta Iugoslavie (un eveniment apropiat de noi, dar despre care se vorbește destul de puțin), surprins în toată realitatea sa atroce și umană deopotrivă. Personaje vii, întâmplări emoționante și absurde (născute din această „invenție” umană absurdă care este războiul), multă duioșie umană și detalii despre viața în Sarajevo de dinainte și din timpul războiului. Excelent scrisă, deci excelent tradusă.

• Antigona, de Sofocle (trad. rom. George Fotino): Sunt la vremea recitirilor. Trebuia să ajung și aici și mă bucur că am făcut-o. Nu știu dacă a fost un declic, însă Gândirea tragică a lui Robert Kaplan mi i-a adus pe birou pe Shakespeare și tragicii greci. Luna asta a fost rândul Antigonei pe care am citit-o lent, rând cu rând, nu pentru poveste, ci pentru bogăția ei. Mi-a adus aminte și de un roman citit în vremea pandemiei pe care aș vrea să-l recitesc, Focul din casă, de Kamila Shamsie. Din păcate multe dintre cărțile clasice nu au ediții noi în librării, se mai găsesc doar rareori prin anticariat sau la biblioteci.

• Copilărie. Tinerețe. Dependență (Trilogia Copenhagăi), de Tove Ditlevsen (trad. rom. Simina Răchițeanu): Aflată pe lista The New York TImes a celor mai bune cărți din secolul XXI, Trilogia Copenhagăi oferă o panoramă interesantă a societății daneze de la începutul și mijlocul secolului trecut. Partea cea mai lirică și emoționantă mi s-a părut a fi prima, „Copilărie”, iar cea de-a treia „Dependență”, cea mai intensă. Am discutat-o și la clubul Editurii Trei, iar părerile au fost destul de împărțite, de parcă citiserăm cărți complet diferite (ceea ce nu e departe de adevăr, de altfel). Mie mi-a plăcut ca atmosferă, descoperi tot felul de detalii despre viața intimă a oamenilor epocii (cum ar fi felul în care danezii beau cafea la orice oră, chiar și seara târziu, ca un fel de ceai, mai degrabă), și mi-a plăcut și stilul frust, neornamentat, al autoarei.