• „Oamenii cred cu plăcere ceea ce vor să creadă” - Iulius Caesar

Decorul perfect

Începutul romanului Păzitoarea tainei de Kate Morton prezintă o imagine atât de relaxantă și de frumoasă, atât de minuțios realizată, încât e imposibil să nu te neliniștească: 

O fermă pierdută undeva în peisajul rural al Angliei, într-o zi de vară, la începutul anilor '60. O casă modestă, cu bârne de lemn, cu varul scorojit pe peretele dinspre apus, cu clematite cățărându-se pe tencuială. Pe coș iese fum și îți dai seama dintr-o privire că pe plita sobei din bucătărie aburește o mâncare bună. În spate, straturile de zarzavat sunt aranjate într-un anume fel, ferestrele cu ochiuri de plumb sclipesc mândre, iar țiglele acoperișului stau frumos așezate.

Casa e împrejmuită de un gard simplu, cu o poartă care desparte grădina de pajiștile și de crângul din preajmă. Un pârâiaș se strecoară leneș pe pietrele dintre copacii noduroși, unduindu-se de secole când la soare, când la umbră, dar susurul lui nu se aude până aici. Casa e destul de izolată, la capătul unei alei prăfoase, ce se desprinde din drumul de țară al cărui nume îl poartă.

Câte o boare mai tulbură peisajul tăcut și neclintit. Două cercuri, foarte la modă anul trecut, stau proptite de bolta cu glicină. Un ursuleț de catifea cu un ochi bandajat și cu un aer demn, îngăduitor, stă de veghe din coșulețul cu cârlige de rufe, iar roaba încărcată cu ghivece de flori așteaptă răbdătoare lângă șopron.

Peisajul încremenit pare încărcat de o senzație de așteptare, asemenea unei scene de teatru în clipa dinaintea intrării actorilor, când toate căile sunt deschise pentru orice și soarta nu a fost încă pecetluită de întâmplări, și-apoi…

– Laurel!  răzbate din depărtare vocea nerăbdătoare a unui copil. Lau-rel! Unde ești?

Parcă s-a risipit o vrajă, luminile se aprind și cortina se ridică.

Câteva găini își fac apariția, ciugulind printre dalele potecii dinspre grădină, o gaiță își târăște umbra în zbor peste grădină, un tractor își pornește zumzetul în poiana învecinată. Și sus, deasupra tuturor, tolănită pe podeaua căsuței din copac, o fată de șaisprezece ani își împinge în cerul gurii acadeaua de lămâie pe care o suge, oftând. 

 

Păzitoarea tainei, de Kate Morton, Ed. Humanitas Fiction, 2014, trad. Sînziana Dragoș, colecția „Raftul Denisei”


0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu