„Pământul transformat. O istorie nespusă”, de Peter Frankopan (fragment)

„Cartea de istorie a anului.” – The Times

CARTEA ANULUI în clasamentele Sunday Times, BBC History Magazine, New Yorker, Guardian, Independent și Financial Times.

Ce rol a jucat mediul înconjurător în ascensiunea și decăderea imperiilor? De ce seceta și foametea întețesc flăcările războaielor? Cum pot duce erupțiile vulcanilor la pandemii?

Ne gândim rareori la felul în care mediul înconjurător a influențat războaiele, revoluțiile sau comerțul global – dar remarcabilul istoric Peter Frankopan plasează natura, mediul și clima în centrul istoriei. În cea mai recentă capodoperă a sa, Frankopan ne poartă de la Big Bang până în prezent, analizând modul în care erupțiile vulcanice, activitatea solară, schimbările de nivel ale apelor oceanului planetar, curenții maritimi, inundațiile și secetele au jucat un rol crucial și adesea neglijat în istorie. Pe măsură ce ne confruntăm cu un viitor tot mai precar, nu a fost niciodată mai important să învățăm cum anume omenirea a folosit, exploatat și adaptat Pământul la nevoile noastre, în bine și în rău – și să tragem învățăminte din acest trecut.

„Omenirea a transformat Pământul: Frankopan transformă modul în care noi înțelegem istoria.“ - Financial Times

„Aceasta este prima relatare amplă a relației dintre omenire și mediul înconjurător... Dacă această carte nu ne va determina să cugetăm mai profund, atunci nimic nu o va putea face.“ - Sir Antony Beevor

Peter Frankopan este profesor de istorie mondială la Universitatea Oxford, director al Centrului de Cercetare în Bizantinologie și cercetător senior la Colegiul Worcester din cadrul aceleiași universități. A predat la instituții prestigioase din întreaga lume, inclusiv la Cambridge, Yale, Harvard, Princeton, New York University, Kings’ College London și Institute of Historical Research. Printre publicațiile sale anterioare, premiate și devenite bestsellere internaționale, se mai numără Drumurile Mătăsii: O nouă istorie a lumii, Noile Drumuri ale Mătăsii: Prezentul și viitorul lumii (apărute și în limba română la Editura Trei), precum și ediția pentru copii a Drumului Mătăsii (publicată în românește la Editura Pandora M). 

Pământul transformat. O istorie nespusă,
de Peter Frankopan (fragment)

„Trei lucruri exercită o influență constantă asupra minții oamenilor: clima, guvernul și religia.”
Voltaire, Essai sur les moeurs et l’esprit des nations (1756)

„Prima neascultare a omului“, a scris John Milton la începutul Paradisului pierdut, a fost aceea de a mânca fructul „pomului interzis“ din Grădina Edenului. Această decizie „a adus în lume moartea și toate nenorocirile noastre“. Pierderea paradisului a transformat Pământul dintr‑un loc al frumuseții și al abundenței într‑unul al durerii și al tristeții, unde „pacea și odihna nu pot să locuiască niciodată, unde speranța nu poate veni nicicând“ și unde viața s‑a transformat într‑o „tortură fără sfârșit“.

Poemul epic al lui Milton, publicat pentru prima dată în a doua jumătate a secolului al XVII‑lea, era de fapt o reluare a poveștii care apare la începutul cărții biblice a Genezei, explicând cum au ajuns oamenii să fie arhitecții propriei dispariții. Lăsându‑se ispitiți de „șarpele infernal“, Adam și Eva au condamnat toate generațiile viitoare la o viață plină de provocări ecologice, una în care mediul înconjurător nu mai era întotdeauna benign, în care hrana nu era întotdeauna ușor de obținut și în care oamenii trebuiau să muncească, în loc să primească beneficii de la Dumnezeu. Paradisul fusese pierdut.

În lumea de azi, modul în care specia noastră lucrează pământul, exploatează resursele naturale și tratează sustenabilitatea constituie un subiect de discuții vehemente — nu în ultimul rând deoarece mulți consideră că activitățile umane sunt atât de extinse și de dăunătoare încât au ajuns să schimbe clima. Această carte își propune să analizeze modul în care planeta noastră, grădina noastră închisă (sensul literal al cuvântului „paradis“), s‑a schimbat de la începutul timpului, uneori ca urmare a eforturilor și calculelor corecte ori greșite ale oamenilor, dar și din cauza unei game largi de alți actori, factori, influențe și impulsuri care au modelat lumea în care trăim — adesea în moduri la care nu ne gândim sau pe care nu le înțelegem. Această carte va explica modul în care lumea noastră a fost întotdeauna una a transformării, tranziției și schimbării, deoarece în afara Grădinii Edenului timpul nu stă în loc.

(…)

Trăim într‑o lume aflată pe marginea prăpastiei din cauza schimbărilor climatice. „Fiecare săptămână aduce noi distrugeri legate de climă“, a declarat António Guterres, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite în 2019. „Inundații. Secetă. Valuri de căldură. Incendii de vegetație. Superfurtuni.“ Aceasta nu era o predicție apocaliptică, a susținut el, deoarece „perturbarea climei se întâmplă acum și se întâmplă pentru toți“. În privința a ce ne rezervă viitorul, a continuat liderul ONU, există puține speranțe. Așteptarea nu este nimic altceva decât „o catastrofă pentru viața așa cum o cunoaștem noi“.

Sunt multe probleme cu care se confruntă omenirea, a afirmat și Barack Obama în penultimul său discurs despre starea națiunii ținut în calitate de președinte al Statelor Unite ale Americii, „și nicio provocare — nicio provocare — nu reprezintă o amenințare mai mare pentru generațiile viitoare decât schimbările climatice“. „Criza ecologică de astăzi, în special schimbările climatice“, a spus papa Francisc în 2019, „amenință însuși viitorul familiei umane.“ Situația pare sumbră. „Generațiile viitoare riscă să moștenească o lume devastată“, a adăugat el. „Copiii și nepoții noștri nu ar trebui să fie nevoiți să plătească prețul iresponsabilității generației noastre.“

Acordurile la care guvernele au ajuns pentru a face față emisiilor de dioxid de carbon și încălzirii globale reprezintă „măsurile minime care trebuie luate pentru a proteja Pământul, patria noastră comună“, a remarcat președintele Republicii Populare Chineze, Xi Jinping, în 2020. „Omenirea nu își mai poate permite să ignore avertismentele repetate ale naturii.“ Prin urmare, este vital să „lansăm o revoluție verde și să acționăm mai rapid pentru a crea un mod de dezvoltare și de viață ecologic, pentru a conserva mediul și pentru a face din Mama Pământ un loc mai bun pentru toți“.

Alții au formulat amenințarea atât în mod personal, cât și cu vehemență. „Mi‑ați furat visurile și copilăria cu cuvintele voastre goale. Totuși, eu mă număr printre cei norocoși“, a declarat Greta Thunberg la Summitul ONU privind acțiunea pentru climă din septembrie 2019. „Oameni suferă. Oameni mor. Ecosisteme întregi se prăbușesc. Ne aflăm la începutul unei extincții în masă, iar voi nu vorbiți decât despre bani și basme cu creșterea economică eternă. Cum îndrăzniți?“

Dacă schimbările climatice vor fi — sau sunt deja — tema care va domina secolul XXI, declanșând penurie de apă, foamete, migrații pe scară largă, conflicte militare și extincții în masă, atunci înțelegerea a ceea ce ne rezervă viitorul ar trebui să fie esențială nu doar pentru politicieni, pentru oameni de știință și pentru activiști, ci pentru toți pământenii. Ca istoric, știu că modul ideal de a aborda problemele complexe este să privim înapoi în timp, deoarece acest lucru ajută la furnizarea unui context și a unei perspective pentru provocări actuale și viitoare. Iar istoria poate, de asemenea, să ne învețe lecții valoroase care ajută la formularea de întrebări și, uneori, chiar de răspunsuri referitoare la unele dintre marile probleme care ne așteaptă.

Acest lucru este valabil mai ales când vine vorba de relația dintre activitățile umane, mediul înconjurător și lumea naturală din regiuni și din locuri pe care le‑am cercetat zeci de ani. În multe dintre ele, dacă nu chiar în toate, disponibilitatea și utilizarea apei, expansiunea producției alimentare, provocările și oportunitățile geografice ale comerțului local și la distanță nu sunt doar factori importanți, ci și elemente fundamentale care stau la baza întregii istorii. După cum a spus Fernand Braudel, studiul trecutului nu implică doar competiția dintre oameni și natură, ci este competiția dintre oameni și natură.

Când am studiat pentru prima dată Imperiul Sassanid și Imperiul Abbasid, am aflat rapid că succesul și stabilitatea statului erau strâns legate de irigarea câmpurilor, care a permis creșterea randamentelor agricole și a susținut populații mai mari. Examinarea istoriei Chinei m‑a condus la cercetări care susțin că de peste un mileniu ascensiunea, decăderea și răsturnarea dinastiilor imperiale sunt strâns corelate cu schimbările de temperatură, fazele mai reci fiind perioade de declin demografic, de conflicte și de înlocuire a conducătorilor imperiali cu noi regimuri.

De asemenea, citirea unor poeme precum Meghadutam (Mesagerul norilor), probabil scris de celebrul poet sanscrit din secolul al V‑lea Kalidasa, a evidențiat modul în care musonii și ploile, precum și anotimpurile au jucat un rol fundamental în literatura, cultura și istoria Asiei de Sud. De asemenea, am aflat cu mult timp în urmă că, în trecutul mai recent, politica sovietică din Asia Centrală în anii 1950 nu numai că a fost dezastruoasă din punct de vedere ecologic, dar a avut un impact semnificativ și asupra Războiului Rece și joacă un rol în utilizarea muncii forțate în regiune în prezent. Știu, de asemenea, din experiență cum poluarea în locuri pe care le vizitez regulat este acidă, dăunătoare și periculoasă — orașe precum New Delhi, Bișkek și Lahore fiind clasate printre cele mai nefaste din lume în ce privește calitatea aerului. În Tașkent, capitala Uzbekistanului, aerul a fost clasificat ca periculos în 80% din timp în cursul anului 2020.

Așadar mi‑am propus să examinez istoria mediului și să înțeleg mai clar ce ne spune trecutul despre comportamentul uman, despre schimbările antropogene în lumea naturală și despre modul în care evenimente meteorologice extreme, modele meteorologice pe termen lung și schimbări climatice au influențat și au avut impact asupra istoriei. Am vrut să evaluez de ce se pare că am ajuns pe marginea unei prăpastii în care viitorul speciei noastre — precum și cel al unei părți semnificative a lumii animale și vegetale — este în pericol. La fel cum un medic ar trebui să cunoască pe deplin o boală înainte de a încerca să conceapă un leac pentru ea, tot așa și investigarea cauzelor problemelor actuale este esențială dacă dorim să sugerăm o modalitate de a face față crizelor cu care ne confruntăm acum cu toții. 

Pământul transformat. O istorie nespusă, de Peter Frankopan, Ed. Trei, 2025, trad. rom. Gabriel Tudor, col. „Istorie”