• „Quand on n’aime pas trop, on n’aime assez” - Bussy-Rabutin

Cât sunt de nocive punctajele de pe Goodreads? Despre un roman care nu mi-a plăcut și unul care mi-a plăcut

Cât sunt de nocive punctajele de pe Goodreads? Despre un roman care nu mi-a plăcut și unul care mi-a plăcut

Mă bucur foarte mult când cineva îmi spune că a citit o carte pentru că am recomandat-o eu (printr-o recenzie, o postare, un comentariu sau printr-un rating mare pe Goodreads), însă mă întristez când îmi spune că nu a citit-o pentru că a văzut că nu mi-a plăcut mie. Mai ales când spune ceva de genul „am văzut că i-ai dat 3 stele (sau 2, sau 1) pe Goodreads”. Am impresia că toată lumea consideră că o carte merită să fie citită doar de la 4 stele în plus. Nu știu de ce se tem mai mult: de banii prost cheltuiți sau de timpul pierdut.

Orice experiență literară e subiectivă. Asta e premiza de la care trebuie să porniți când acceptați o recomandare. Receptarea unei cărți depinde foarte mult de background-ul cultural al cititorului, indiferent că acesta citește de plăcere sau e critic literar. 

Eu, sincer, am dubii referitor la aceste punctaje. Am început să le pun de pe vremea când nu-mi urmărea nimeni părerile și acum mi se pare ciudat să renunț, însă de multe ori mi s-a părut că nota nu reflectă mare lucru din experiența de lectură a cărții. Pe blog, la secțiunea de Cărți citite din Bibliotecă mi-am făcut un sistem ceva mai detaliat. Am făcut secțiuni separate pentru mai multe categorii – Calitatea imaginilor, Grafică, Documentare, Scriitură, Poveste, Redactare, Traducere –, și le notez pe fiecare în parte printr-un sistem de 6 steluțe pentru că 5 nu mi s-au părut suficiente: Excelent (6), Foarte bun (5), Bun (4), A fost ok (3), Discutabil (2) și Nu mi-a plăcut (1). Tot subiectiv e și punctajul ăsta, dar mi se pare ceva mai detaliat. Uneori o carte are o poveste foarte frumoasă, însă e scrisă mai prost. Sau, invers, e foarte bine scrisă, dar povestea nu m-a convins. Și tot așa.

De curând, am citit una după alta două cărți pe care, întâmplător, le-am notat cu cea mai mică și, respectiv, cu cea mai mare notă pe Goodreads: Uriașul îngropat, de Kazuo Ishiguro, și Ne-am ieșit cu toții complet din minți, de Karen Joy Fowler. Prima a primit o steluță, iar cea de-a doua cinci.

Așteptam de mult timp Uriașul îngropat și aveam mari așteptări de la acest nou roman al lui Ishiguro, pe care, însă nu mi le-a satisfăcut. Mă așteptam să fie subtil, mi s-a părut că e abstract, mă așteptam la o poveste frumoasă despre Evul Mediu, am regăsit perioada, dar nu am înțeles exact cam care era povestea... M-am trezit în final întrebându-mă la ca școală: „Oare ce a vrut să spună scriitorul?” Ema de la Lecturile Emei l-a citit înaintea mea și ei i-a plăcut (apropo de rating pe Goodreads, ea i-a dat 4 stele). Am discutat romanul, amândouă citisem aceeași carte, însă în chei de interpretare complet diferite. Și, evident, fiecare avea dreptatea ei. Însă nota lui care e? O stea, patru stele, sau media lor?  

Pe de altă parte, nu știam nimic despre Ne-am ieșit cu toții complet din minți și am fost foarte plăcut surprinsă, mi-a plăcut atât construcția narativă, cât și tema. Deși i-am dat 5 stele pe Goodreads, sincer, nu aș putea să spun că e o carte care va plăcea tuturor. Mie mi s-a părut o carte minunată, mai ales pentru iubitorii de animale. Credeam că e o carte „de vară”, nu mă așteptam să găsesc atâta profunzime și atâtea lucruri care să mă pună pe gânduri. Prezentarea de pe coperta IV lăsa impresia unei saga de familie, însă e mult mai mult decât atât. E despre familie, despre drama necomunicării cu oamenii dragi, dar și despre lumea contemporană, despre umanitate, despre mintea umană și mintea animală, despre lucrurile care ne deosebesc și cele care ne apropie. Mi s-a părut foarte emoționantă și, în același timp, foarte bine scrisă și construită ca poveste, însă e posibil ca pentru cineva care nu iubește animalele să pară prea tezistă și forțată. Așa că cele cinci stele ale mele îi pot părea unui astfel de cititor nejustificate. De fapt, chiar am discutat-o la clubul de carte organizat de Editura Litera și, deși cartea le-a plăcut aproape tuturor (a existat o excepție, a Danei Dumitru, de la Bookish Style, care a și scris despre carte), concluzia fetelor a fost că 5 stele e prea mult. 4 erau suficiente. Eu mi-am păstrat opinia, cu toate astea.

Sunt încă în dubiu dacă folosește sau nu la ceva să dau rating pe Goodreads. M-am gândit să scriu articolul ăsta chiar după ce am observat că am dat consecutiv nota cea mai mică și apoi nota cea mai mare, ceea ce m-a făcut să mă întreb ce poate semnifica asta pentru cărțile respective. Adevărul e că, în continuare, ne ghidăm în lecturile noastre mai mult după recomandările prietenilor, însă eu nu pot scăpa de sentimentul că fac o defavoare unei cărți dacă o punctez negativ. Nu m-am hotărât încă dacă, din cauza asta, să renunț sau nu definitiv la astfel de rating-uri. Încă o chestie, anul trecut am scris un articol despre cărțile citite în 2014. Am pus în listă 29 de cărți care mi-au plăcut foarte mult și 8 cărți care nu mi-au plăcut. Ghiciți și singuri care au fost cele care au atras mai mult atenția.

Cred că e imposibil să citești doar cărți frumoase, doar cărți care să-ți placă, însă poți învăța ceva din orice carte, indiferent dacă ți-a plăcut sau nu, așa că vă sfătuiesc să nu vă mai speriați de steluțele Goodreads. O carte care primește o stea pe Goodreads e o carte care nu a plăcut cuiva, nu neapărat o carte proastă. Reciproca e valabilă: o carte cu 5 stele nu garantează că veți citi o capodoperă. Și, zău așa, e cam obositor să citești numai capodopere devil.   

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

Un proiect prea ambițios, despre „Uriașul îngropat”, de Kazuo Ishiguro

Văzut ca un fel de fantasy (ceea ce nu e) romanul încearcă să reînvie perioada tulbure a „Evului Mediu întunecat”, amestecând, pe de o parte, detalii legate de viața de zi cu zi, cu aspecte mitologice (ultimele rămășițe ale domniei legendarului Arthur, creaturi și întâmplări fantastice). Este perioada marilor eroi, a legendelor, a cântecelor de gestă, a Romanelor Mesei Rotunde, a „materiei din Bretania” și a înfloririi mirabilului medieval.

Concurs Endgame – Ce carte ți-ar plăcea să joci? (încheiat)

Editura Trei a adus și în România una dintre cele mai interesante experiențe editoriale ale anului: Endgame – Jocul final. Convocarea. Răspunzând la întrebarea „Ce carte ți-ar plăcea să joci?” poți câștiga, până pe 16 noiembrie, unul dintre cele trei volume „Endgame” oferite de Editura Trei.

14 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu


  1. irina 05-08-2015 17:16

    Simt ca am facut o fapta buna :P

    Raspunde
  2. Laura Câlțea 06-08-2015 10:31

    :))

  3. irina 05-08-2015 01:22

    Intelg ca tu simti o oarecare responsabilitate, mai ales pt faci treaba cu critica in mod profesional. Pt mine pe GR de la 3 stele in sus inseamna ca se poate citi cartea. Imi este foarte clar ca diferenta intre o carte ok si o carte minunata poate sa fie pur si simplu faptul ca eu rezonez cu anumite subiecte si nu cu altele. Dar asta e perfect normal. Mi se pare de asemenea normal sa cer sau sa urmaresc parerile unor oameni pe care ii consider, unul la mana, inteligenti si doi la mana, oarecum pe stilul meu. Pt ca se poate ca x persoana sa fie super inteligenta - acest lucru poate sa insemne ca lecturile acelei x persoane ma depasesc sau ca nu avem aceleasi interese.Dar dupa toata chestia asta despre critica, ar fi cazul sa recunoastem ca sunt si metode mai proaste de a selecta cartile :P

    Raspunde
  4. Laura Câlțea 05-08-2015 12:41

    Ei, hai, că m-ai potolit. Nu mai am nici un scrupul și nici o remușcare de acum înainte. Fiecare să-și asume dacă cască gura la rating-uri, ai dreptate :D Bre, nush ce m-aș face fără matale :)

  5. irina 03-08-2015 23:47

    Eu, poate si pt ca nu sunt critic literar de meserie, chiar imi doresc sa ma creada lumea cand le zic ca un film/carte/melodie e buna sau proasta. Daca o carte imi place imi doresc sa imprastii cat mai mult dragostea pt ea ( dupa cum probabil ai observat deja :P ). Daca insa o carte m-a enervat tin sa stie cat mai multa lume. Daca exista sansa sa deturnez pe cineva de la citi ceva ce pe mine m-a scos din sarite, nu ma macina nici cea mai mica remuscare :P Daca asculti opinii despre arta, iti asumi din start si posibilele dezavantaje ale discutiei.

    Raspunde
  6. Laura Câlțea 04-08-2015 09:41

    Deci și matale, ca și Răzvan care a comentat mai jos, nu aveți nici un fel de „scrupul” în a da note :)) Într-adevăr, cine citește recenzii sau vrea să vadă notele acordate de alții, ar trebui să-și asume asta. Acum un an nu aveam nici o problemă în a da rating-uri cărților, doar că acum mi se pae cel puțin ciudat să aud că cineva nu a mai citit o carte pentru că i-am dat eu notă mică (și asta înseamnă chiar și 3 steluțe, care, culmea, mie mi se pare că e o notă bună). E posibil să fiu eu prea „scrofuloasă” și să-mi fac prea multe probleme, dar chiar simt chestia asta: că toată lumea vrea să citească numai cărți bune și le dă la o parte pe cele care sunt etichetate ca slabe/proaste, deși e clar pentru toți că lectura e o experiență subiectivă.

  7. Marilena 03-08-2015 22:13

    Excelent articolul tău și punctele de vedere exprimate, exact asta cred și eu. Unele comentarii de pe site-urile specializate sunt excesiv de laudative (scrise de prietenii autorului, se poate ușor constata asta dacă persoana respectivă da 5 stele fără să mai fi comentat o alta carte). În plus, depinde la ce vârstă citești, ce altceva ai mai citit, contează și starea de spirit, dacă e vară sau iarnă etc. Și chiar așa, trebuie să mai citim și cărți proaste, ca să facem diferența sau romane ușurele, știi la ce mă refer!

    Raspunde
  8. Laura Câlțea 04-08-2015 09:37

    :)) Da, cred că am o idee la ce te referi, dragă Marlene :D La asta cu prietenii autorului nu mă gândisem ;))

  9. R van F 03-08-2015 11:45

    Eu recunosc ca nu am probleme in a-mi asuma in totalitate notele acordate cartilor pe goodreads. O data ce am facut si recenzia, imi pot sustine cu lux de amanunte si argumente steluta acordata.Si eu am un sistem mai complex care ma ajuta sa fac media care duce la nota finala. In mare este la fel ca si la tine doar ca eu nu vorbesc despre grafica decat la comics-uri.La scriitura si poveste lucrurile sunt cel mai complicate pentru ca scriitura si naratiunea se impart in mai multe elemente care daca nu sunt dezvoltate sau punctate asa cum imi spune experienta de cititor, poate trage mult romanul in jos. Degeaba scriitura, propozitiile sunt armonioase, se leaga cursiv, dialogurile sunt construite inteligent, daca firul epic este fracturat si acuza sincope in evolutia logica a evenimentelor.Cred ca sunt foarte utile notele utilizatorilor de pe goodreads pentru ca daca ai niste prieteni in care ai incredere si acestia dau note foarte diferite aceleasi carti, iti poti face o idee in functie de ce gusturi au cat de buna sau nu este cartea respectiva. Eu aplic acest sistem si pana acum s-a demonstrat ca functioneaza.La mine sistemul de notare inseamna urmatoarele:1 stea - nu merita sa-ti pierzi timpul cu ea, am facut-o eu pentru tine;2 stele - pentru fanii genului sau al autorului, poate ca merita incercate cateva pagini inainte de a decide daca chiar vrei sa o cumperi sau nu3 stele - fifty/fifty. s-ar putea sa-ti placa, s-ar putea sa nu. Poate sa fie un roman care sa-ti placa le nebuni sau care sa te lase rece. De obicei in recenzia dedicat acestui gen de romane, explic punctele forte al cartilor respective.4 stele - merita citita, insa prezinta anumite puncte slabe care pot deranja, puncte care impiedica romanul sa primeasca 5 stele, nu 3 ;)5 stele - must-read, must-have! Imi asum toate recomandarile la toate cartile notate cu 5 stele. Sunt foarte sigur pe cele 5 stelute si pot argumenta pana in panzele albe acordarea acestora. :)

    Raspunde
  10. Laura Câlțea 03-08-2015 14:50

    :) evident că o recenzie poate clarifica mult mai bine un punctaj, dar foarte rar ai timp să scrii recenzia imediat ce ai dat punctajul. Eu o să încerc, de acum înainte, să scriu și 2-3 fraze la fiecare punctaj de pe Goodreads, să-i ajute pe ceilalți să se orienteze până apare și recenzia. Pe de altă parte, trebuie să recunosc că eu am avut probleme în acordarea notelor și cât am fost profă și cât am fost elevă. Mi se pare că mă limitează într-un fel. Iar experiența cluburilor de carte mi-a arătat că citirea unei cărți chiar e o chestie super subiectivă și care nu ține de gusturi comune :)

  11. Cărți și călătorii 01-08-2015 11:41

    Eu folosesc Goodreads de puțin timp, cam un an, cred, și uneori nu prea știu ce rating să dau cărților citite (când ezit, și eu mă gândesc că ar prinde bine jumătățile alea de steluță :p). Oricum, citind câteva recenzii de acolo, am observat că aceeași carte a plăcut mult unora (5 stele) și n-a plăcut mai deloc altora (1-2 stele, să zicem). Și atunci clar că experiența lecturii e personală și foarte subiectivă. Dacă tot e să te ghidezi după acest sistem de notare când cauți recomandări de cărți, cel mai bine ar fi să identifici pe cineva cu aceleași gusturi de lectură ca ale tale și să urmărești părerile lui/ei. Și nici așa nu ai nicio garanție. :)Bine că nu e ăsta (nici pe departe) singurul criteriu pentru alegerea unei cărți... Dar cred că și o carte care a reușit să stârnească dierențe atât de mari de opinii ar merita luată în seamă (hm, cu rezerve, totuși, pentru că în categoria asta ar intra și un titlu ca 50 Shades of Grey :p).

    Raspunde
  12. Laura Câlțea 01-08-2015 12:41

    Da, cel mai bine ar fi când vezi un rating la o carte să intri pe site și să te uiți la restul punctajelor, la eventualele recenzii etc. Am scris articolul pentru că nu mi se pare ok să nu mai citești o carte doar pentru că cineva, o singură persoană, i-a dat un rating mic. Și, mai ales când sunt diferențe atât de mari, fie că vorbim de „Uriașul îngropat”, fie de „50 de umbre”, cred că ar trebui să te facă mai degrabă curios. Mie-mi plac mult discuțiile în jurul cărților, nu sentințele definitive și cred că e important să păstrezi o atitudine deschisă.

  13. roșu vertical 31-07-2015 17:58

    Eu cred că steluțele de pe GR ajută la ratingul general al cărții. Ce mi-ar plăcea mie, sînt jumătățile de steluță. Atunci simt că aș putea fi mult mai concisă. :) Mă întreb dacă nu cumva noul Ishiguro nu a plăcut, general vorbind, (și) din cauza așteptărilor ușor nerealiste. Să nu uităm că vine după Never Let Me Go, care a fost un mega-succes și au trecut de atunci 10 ani; nu e comparabil cu Ian McEwan sau Julian Barnes care publică foarte des, și cărora le poți trece cu vederea, la o adică, un roman mai slab. La fel mă gîndesc că s-ar putea întîmpla cu noul Harper Lee, să fie apreciat (sau nu) bazat pe romanul anterior.

    Raspunde
  14. Laura Câlțea 01-08-2015 12:36

    Să știi că și eu m-am gândit de multe ori la jumătățile de steluță :)) Și, da, cred că „Să nu mă părăsești” a creat un ascendent asupra tututor celorlalte romane ale lui, mai ales ale imediat următorului. Pe de altă parte, există o mare diferență între „Să nu mă părăsești” și cele de dinaintea lui. Așa că mi se pare că ăsta e excepția, nu regula la Ishiguro. Cu toate astea, „Uriașului îngropat” tot mi se pare că-i lipsește ceva. Sincer, dacă eram editorul lui l-aș fi sfătuit să mai aștepte câteva luni-un an, să se mai gândească și apoi să publice. Cât despre Harper Lee și „noul” ei roman, aici chiar sunt ferm convinsă că vorbim de o campanie editorială foarte puternică pentru un roman ce nu ne va spune nimic în plus. Nu vreau să vorbesc aiurea, dar, pe bune, femeia cât a fost sănătoasă a refuzat să mai publice. Sper să nu fie vorba de un abuz și totul să se petreacă fără ca ea să știe prea bine ce se întâmplă. Nu știu de ce, dar chiar am impresia asta.