Cărți interesante ianuarie 2021

Prima lună a lui 2021 a avut numeroase apariții noi, în special cărți de nonficțiune. Pentru mine a fost mai ales luna Karamazovilor pentru că mi-am petrecut-o în mare parte recitind Frații Karamazov, roman pe care l-am și discutat la club (a fost unul de pomină), dar nu numai. La cluburile noastre de lectură de pe grupul Cititorilor de cursă lungă vom citi în februarie Cineva cu care să fugi de-acasă, de David Grossman (26 februarie) și în martie, în mod excepțional, vom avea două cluburi de carte, primul cu Hamnet, de Maggie O'Farell (19 martie) și al doilea cu Marii încrezători, de Rebecca Makkai (31 martie). 

Cărți interesante ianuarie 2021
 

Ficțiune

Pentru mine ianuarie a avut două apariții de excepție în categoria ficțiune: romanul Hamnet, de Maggie O’Farell, una dintre cele mai populare cărți ale anului trecut, apărut la Anansi, și reeditarea unei colecții de povestiri de Stephen King, Anotimpuri diferite, patru povestiri care-l cosacrează ca maestru al povestitului. Revin la ambele mai jos în secțiunea de recomandări pentru că am apucat să și citesc și aș vrea să dezvolt mai mult. 

King a apărut la Nemira și tot acolo au mai apărut și un nou volum din seria fantasy „Witcher”, de Andrzej Sapkowski, Domnița lacului (recomand cu mare drag cărțile seriei, nu adaptarea de pe Neflix pe care eu n-am putut-o urmări), Cele două vieți ale Lydiei Bird, de Josie Silver, un romance simpatic din câte am înțeles, și un nou volum de poezii semnat de Svetana Cârstean, Sînt alta. 

La Polirom a apărut mult-așteptata continuare a romanului Strigă-mă pe numele tău, Găsește-mă, de André Aciman, cartea care a primit în 2019 Costa Book Award, Middle England, de Jonathan Coe, un nou roman semnat de Adrian Schiop, Să ne fie la toți la fel de rău, și o reeditare (binevenită) a romanului O vară fără bărbați, de Siri Husvedt.

Tot la reeditări, dar la alte edituri decât cele inițiale, menționez și două romane semnate de John Le Carré, marele maestru al romanelor de spionaj, Pe serviciul adversarului și Omul nostru din Panama, apărute la Ed. Litera (printre singurele tipuri de roman pe care chiar le detest se numără romanele de spionaj, însă de multe ori am auzit că Le Carré este un maestru al genului, depășindu-i chiar granițele, poate voi încerca să-l citesc la un moment dat) și reluarea seriei Amurg, de Stephanie Meyer, una dintre cele mai de succes serii ale anilor trecuți, acum reeditată la Paladin. 

În final, un roman cel puțin insolit apărut la Curtea Veche, o distopie tehnologică ce pare că a devenit deja populară iPhuck 10, de Viktor Pelevin, iar la Paralela 45 două noi apariții în colecția „Ficțiune fără frontiere”, Homo Sapienne, de Niviaq Korneliussen, și Ceilalți americani, de Laila Lalami. De asemenea, la Ed. Trei, în colecția „Fiction Connection” a apărut un roman ce tratează una dintre cele mai fierbinți teme sociale ale momentului, cea a agresiunii sexuale, Acesta e numele meu, de Chanel Miller. 

Nonficțiune

Încep categoria de nonficțiune cu cărțile unei edituri pe care am descoperit-o recent, este vorba de Pilot Books, o editură ce publică volume cu tematică sportivă, care combină pasiunea pentru activitatea fizică cu scriitura frumoasă (sună bine, nu?). Cele mai recente apariții ale editurii sunt două cărți despre înot (un subiect la care nu excelez pe partea fizică, sper să  remediez asta): În lupta cu valurile. Povestea unei înotătoare de cursă lungă, de Diana Nyad, și Saltul. Cum am învățat să mă bucur de valuri, de Alexandra Heminsley. 

La Editura Polirom au apărut mai multe cărți: două volume mult-așteptate încă de anul trecut Lumea de sub noi, O călătorie în adâncul pământului, de Robert Macfarlane, și Vieți paralele. Cinci căsnicii victoriene, de Phyllis Rose. Și tot așteptată, cel puțin de cei care au citit Jurnalul unui librar, de Shaun Bythell, reeditarea volumului Cărți sau țigări, de George Orwell (intens citată în cartea librarului simpatic). Tot aici și două cărți despre situația politică a lumii contemporane, scrise de Fareed Zakaria, Viitorul libertății. Democrația iliberală în Statele Unite ale Americii și în lume și 10 lecții pentru o lume postpandemică.

La Corint au apărut mai multe cărți în colecția „Istorie”: Madame Claude. O lume secretă a plăcerii, privilegiilor și puterii, de William Stadiem, Matilda. Prim-balerina Teatrului Imperial Rus și amanta Țarului Nicolae al II-lea, de Matilda Kșesinskaia, Însemnările unui aiurit, de Gabriel-Dumitru Culcer, și o apariție extrem de interesantă în colecția „Corint Future”, Dincolo de lumea cunoscută. De la marile explorări la călătoriile spațiale, de Andrew Rader. De asemenea, am găsit la Humanitas Fiction două cărți pe care le-am crezut romane, dar care sunt, de fapt, memorii: Dimineți la Café Rostand. Motive pariziene, de Ismail Kadare, un „volum de memorii și reflecții asupra unor subiecte care țin atât de viața reală și de biografia subiectivă a scriitorului, cât și de procesul de creație”, totul pe fundalul Parisului așa cum l-a cunoscut Kadare, și Auschwitz, ultima stație. Povestea mea din lagăr, 1943–1945, de Eddy de Wind, „singura carte scrisă la Auschwitz încă din timpul războiului, recuperată după aproape 75 de ani de la prima ediție și aflată în curs de apariție în peste 30 de țări”.

O nouă apariție în colecția „Narator” a Editurii Publica, În căutarea vindecării. Cursa unui medic pentru transformarea speranței în fapte, de David Fajgenbaum, și două noi volume semnate de Steve Peters, Călăuzele tăcute. Înțelegerea și dezvoltarea minții pe tot parcursul vieții, și un volum în colecția „Publica Youngster”; gândită pentru tineri și adolescenți (dar bună și pentru adulții care vor „s-o ia pe scurtătură” și să afle informații mai rapid), Cimpanzeul meu ascuns. Ajută copiii să-și înțeleagă și să-și stăpânească emoțiile, gândurile și comportamentul cu ZECE obiceiuri. 

La Vellant am găsit o carte de educație muzicală de care mi se pare că era într-adevăr nevoie, Un an magic. Muzică clasică pentru fiecare zi, de Clemency Burton-Hill, și, tot aici, două noi volume în colecția „The School of Life”, două cărți de mare folos zilele astea, Cum să te conectezi cu natura, de Tristan Gooley, și Cum să ne bucurăm mai mult de exercițiile fizice, de Damon Young.

Două apariții interesante la ed Litera: Homo Sapiens. O istorie plină de speranță, de Rutger Bregman, un volum în care autorul își propune să arate că „încrederea în bunătatea și altruismul umane pot constitui un nou fel de a gândi – și de a acționa, ca bază pentru a ajunge la adevărata schimbare în societatea noastră”, și Morți suspecte, de dr. Richard Sheperd, cartea unui patolog criminalist de top care a realizat peste 23 000 de autopsii și în care autorul „nu spune doar povestea cadavrelor și a cazurilor care l-au bântuit cel mai mult, ci și cum să trăiești o viață cufundată în moarte” (incitant, nu?).

Tot două cărți noi și la ed.Trei: un nou volum semnat de Neil DeGrasse Tyson, în colaborare cu Douglas Goldsmith, Origini. 14 miliarde de ani de evoluție cosmică („Inspirându-se din cele mai recente descoperiri științifice și valorificând conexiunile curente dintre geologie, biologie, astrofizică și cosmologie, Origini explică salturile tulburătoare pe care le-am înregistrat în modul nostru de a înțelege cosmosul”) și Din dragoste de viață, de Erich Fromm, un volum de transcrieri radiofonice ale conferințelor ținute de celebrul psihanalist pe diferite teme („iubire, politică, bine și rău, agresivitate, plictiseală, interpretarea viselor”). 

Alte apariții: autobiografia actriței Demi Moore, Din suflet, a apărut la Rao, la Curtea Veche, Compasiunea și mintea umană, de Paul Gilbert, iar la Humanitas Ce este mai presus de orice? Lumea cercetătorilor între iubirea de patrie și spiritul universalist al științei în timpul Primului Război Mondial, de Mircea Flonta, Cătălin Vasilescu. 

Cărți pentru copii 

Doar câteva apariții pentru copii: la Humanitas Junior a mai apărut o antologie semnată de Angela Carter (și, de data asta, ilustrată de Christopher Corr, Un an plin de povești. 52 de sărbători și legende din lumea întreagă (se alătură celorlalte două antologii frumoase, Povești cu animale din lumea întreagă. 50 de basme și legende și Povești cu căpcăuni și vrăjitoare. 50 de basme și legende din lumea întreagă), la Litera Mică, o Carte de desenat pentru copiii foarte mici, iar la Panda o nouă carte ilustrată în seria „Lupușorul Lou”, Lupușorul Lou și lupul cel mare și rău.

Cărți citite și recomandări 

Pentru mine ianuarie a fost exclusiv despre recitirea Fraților Karamazov, de F.M. Dostoievski. Mi-a luat aproape întreaga lună să fac asta, trebuie să recunosc că a fost o piatră de încercare, dar nu regret. Simțeam demult nevoia să ies un pic din ritmul alert al literaturii contemporane, iar reîntâlnirea cu senzualii lui Dostoievski a fost mai mult decât binevenită. Ca orice recitire, am făcut-o mai mult cu mintea decât cu inima, dar impresia lăsată la lectură a fost la fel de puternică. Am discutat cartea și la club și chiar a ieșit o ediție de pomină. 

Am reușit să strecor, totuși, o povestire de Stephen King, prima din volumul Anotimpuri diferite, Închisoarea îngerilor, cea după care s-a făcut și celebrul film, unul dintre cele mai populare, conform Imdb.  Anotimpuri diferite e o carte specială în care King renunță la obsesia sa pentru horror și paranormal și se „mărginește” să fie pur și simplu un extraordinar povestitor. Cartea apăruse acum mult timp la Editura Trei, acum a fost reeditată la Nemira și este, probabil, cel mai bun volum cu care să începi să-l citești pe King dacă nu vrei să bage groaza în tine și să înțelegi de ce e, totuși, un scriitor remarcabil (celălalt este Misterul regelui. Despre scris, iar dintre romane probabil că Shining surprinde foarte bine atât geniul lui de povestitor, cât și de psiholog). Și, tot strecurate, în fiecare seară mi-am luat obiceiul să citesc câte o poveste din volumul Supraviețuitorii, de David Long (niciodată mai mult de una ca să rămân în aceeași aventură). 

Pe final de lună, după epopeea karamazoviană, am citit și cartea cu care am început articolul, și anume Hamnet, de Maggie O'Farell, proaspăt ieșită din tipar, într-o ediție cartonată și cu o foarte frumoasă copertă. Povestea fiului mort al lui William Shakespeare (nici un spoiler aici, scrie pe coperta 4), Hamnet este o foarte frumoasă incursiune în Anglia elisabetană, cu minunate detalii de epocă (de la îmbrăcăminte, la moravuri, obiceiuri, gusturi, mirosuri, mentalități), cu scene extraordinar de bine realizate (unele aproape picturale), cu o atenție pentru detaliu și ritm al narațiunii absolut uimitoare. Este o carte tristă (până la urmă, e vorba despre niște părinți care-și pierd copilul), dar extrem de frumoasă, așa cum sunt multe cărți triste. Mie mi s-a părut că-și merită laudele și popularitatea (începi mereu cu inima ușor îndoită o carte lăudată de toată lumea, nu?).