Câteva noutăți
Deși suntem în plină vară editorială luna iulie n-a fost lipsită de noutăți literare. În primul rând, s-a anunțat lista lungă a Premiului Booker 2026, iar fanii acestui premiu deja s-au apucat să citească romanele selectate. Pe 22 septembrie urmează lista scurtă, iar anunțarea câștigătorului se va face pe 9 noiembrie. De asemenea, au fost anunțate și primele două traduceri în română din această listă și care vor apărea la Editura Trei: The Things We Never Say de Elizabeth Strout și John of John de Douglas Stuart.
Se pare, de asemenea, că vara nu mai este anotimpul unei pauze editoriale pentru că au apărut și au fost anunțate destul de multe noutăți interesante. Câteva dintre ele: Thrillere virale, dezvoltare personală și povești care vindecă la Alice Books; Aurora Venturini, revelația târzie a literaturii argentiniene, și noi traduceri din Annie Ernaux și Ahmet Altan – noutăți Anansi. World Fiction; Noul sezon editorial la Humanitas Fiction.
De asemenea, am aflat că la Ed. Polirom va apărea o continuare a uneia dintre cele mai frumoase cărți din literatura română pe care le-am citit în ultimii ani (este vorba despre Ce am învățat de la Graham Greene. O istorie de familie de Andrei Gorzo), și anume Sfârşit de aventură. Patru pelerinaje pentru un post-scriptum: „În această continuare a bestsellerului Ce am învățat de la Graham Greene, Andrei Gorzo reînnoadă firul istoriei familiei sale și revine asupra anilor de formare din copilărie și adolescență într-o modalitate inedită, prin intermediul a patru pelerinaje menite să încheie acest ciclu al rememorărilor. Pelerinajele îl au în prim-plan atât pe Dan Gorzo și copilăria fiului Andrei prin drumul făcut la Drăgășani, locul unde se afla casa bunicilor paterni, după mai bine de 35 de ani, cât și pe eroul autorului, Graham Greene, pe ale cărui urme acesta merge în Panama, în Antibes pe Coasta de Azur ori în Vietnam și fostul Saigon.”
Ce-am citit în iulie
Am terminat șase cărți în iulie, iar cea mai frumoasă a fost Colhoz de Emmanuel Carrère (trad. rom. Doru Mareș). O istorie de familie întinsă pe un secol care urmărește și istoria Europei (dar nu numai) din același interval. Este o carte scrisă cu multă iubire, cu nostalgie, cu bunăvoință pentru o lume dispărută, pentru oameni care au fost, pentru părinții săi, în definitiv. Mă așteptam să-mi placă (am început să-l iubesc pe Carrère de la Limonov, dar nu mă așteptam să-mi placă așa mult.
Pentru clubul de lecturi clasice am terminat Frankenstein (am ales traducerea Adrianei Călinescu, în mare parte pentru că are parte de o ediție ilustrată splendidă), care mi-a plăcut chiar mult având în vedere că e o poveste pe care, practic, o cam știe toată lumea (ca pe majoritatea clasicilor, de altfel). Am scris aici despre Frankenstein, aș adăuga doar că am citit-o cu un ochi destul de rece, am fost atentă mai degrabă la scriitură, la construcție, la detaliile de fond, la atmosfera epocii. Tot legat de provocarea Un an de lecturi. Literaratură europeană clasică am recitit Candid de Voltaire (superbă ironia lui Voltaire) și Mândrie și prejudecată de Jane Austen (ce-i drept, am luat-o pe scurtătură, și am citit într-o seară varianta de roman grafic realizată de Vali Ivan).
De curiozitate, dar și pentru că e vară și aveam nevoie de o mică evadare, am citit și romanul extrem de discutat zilele astea, O soție din alte vremuri de Caro Claire Burke (trad. rom. Mihaela-Magdalena Dumitru). A fost o carte pe care am citit-o cu interes (pentru că e genul de carte pe care o citești cu interes) și am terminat-o repede (în mare parte pentru că voiam să scap de ea: mi-a dat o stare destul de încărcată negativ, nu mi-am dorit să stau mult în lumea aia). Incitant și antrenant, este un roman despre o parte a lumii noastre contemporane (societatea nord-americană tradiționalistă, tradwife și manosferă, teorii ale conspirației și MAGA, credință și bigotism, fericirea obligatorie de pe rețelele sociale și altele asemenea) și are și un twist destul de interesant la final (pe mine m-a luat prin surprindere cum a rezolvat autoarea tensiunea dintre viața contemporană și cea tradițională pe care le trăiește protagonista). Pentru un roman de debut e chiar bine scris și deschide niște subiecte incitante. Cred că este o carte foarte bună pentru un club de carte.
Am încheiat luna cu Manualul lui Epictet într-o foarte frumoasă ediție ilustrată apărută la Ed. Seneca. Nu mi-a plăcut așa de mult Epictet (are un stil destul de bolovănos, nu e la fel de prietenos și accesibil precum Marcus Aurelius, de exemplu), însă ediția cu ilustrațiile Iuliei Costache este superbă. Există la final chiar și câteva cuvinte scrise de cel care a lucrat hârtia volumului, un detaliu rar pe cărțile de la noi. E o carte făcută cu dragoste, un lucru pe care cititorul îl simte din plin.
De asemenea, am continuat să înregistrez în aplicația Bibliofil paginile citite zilnic, o obișnuință care a devenit necesitate pentru că mă ajută să-mi organizez mai bine articolele și lecturile.
Ce urmează
Pentru provocarea Un an de lecturi urmează Doamna Bovary de Gustave Flaubert, dar și câteva alte cărți pe care le-am adunat în jurul ei: Papagalul lui Flaubert de Julian Barnes, Lecții de literatură de Vladimir Nabokov, Orgia perpetuă de Mario Vargas Llosa, Dicționar de idei primite de-a gata de Gustave Flaubert și sper să fie timp și pentru Suferințele tânărului Werther de J.W. Goethe.
Pentru cluburile de lectură ale lunii, cărțile lui august sunt Verișoarele de Aurora Venturini (trad. rom. Dorina Ivan) la Clubul cititoarelor și cititorilor de cursă lungă, și Numărăroare de visuri de Chimamanda Ngozi Adichie (trad. rom. Iulia Gorzo), la clubul de carte Editura Trei.
Am trecut din iulie în august cu câteva lecturi restante printre care una dintre cele mai frumoase este Fotbalul. Lumini și umbre de Eduardo Galeano, un volum pe care eu însămi l-am considerat improbabil pentru o lectură, dar care mi se pare absolut fabulos și savuros. Nu mi-am închipuit vreodată că voi citi cu sufletul la gură pase de gol de la un campionat mondial de fotbal de la1930 toamna, însă adevărul e că fix asta mi se întâmplă și îmi place la nebunie. Eduardo Galeano este maestrul desăvârșit al prozei scurte și vă sugerez să nu ocoliți acest volum, deschideți-l măcar să citiți 1-2 capitole (sunt scurte, de o pagină, maxim două, cele mai multe).
Luna asta o să-mi fac și temele pentru festivalul de literatură Nordic Fest ce va avea loc în septembrie la București. Mi-am pus pe lista de citit Cinematograful domnului Saito. O poveste de iubire în şapte valuri de Annette Bjergfeldt și Priveghiul de Yrsa Sigurdardóttir. Voi mai scrie despre acest festival, momentan principalele idei le găsiți în comunicatul de presă.
Altfel, e cald și e vacanță, suntem acasă cu copiii, așa că zilele mele au și o bună parte de teme (mai mică) și de lectură din cărți de copii (mai mare). Momentan, Ilinca e interesată de istorie și evoluție, așa că citim cărți despre evoluția omului. Cât despre Flavia, ea e interesată de tot ce-i place surorii mai mari (evident), iar ca bonus adăugăm în fiecare azi aceeași poveste cu Mog (acum suntem la Mog la veterinar pe care o citim de vreo două luni minim, nici nu mai țin minte de când). Am extins povestea de seară și în diferite momente ale zilei, nu e ușor să ții ocupați doi copii într-un apartament (mai ales că uneori e prea cald ca să ieșim în parc), însă, din fericire, amândouă sunt atrase de povești și lectura are un efect liniștitor (uneori, când obosesc să tot tot citesc, le pun să asculte povești, nu e chiar același lucru, însă merge). În plus, Ilinca se bucură de acum să citească și singură, mai ales de când a descoperit benzile desenate. Preferatele ei sunt Bezeluță și prietenii lui și seria Bubu (sunt două volume, dar unul l-a pus bine prin casă, nu am mai reușit să-l găsesc).
În august anul trecut, în plină perioadă de anxietate și dezorientare, am început un proiect care nu știam unde o să mă ducă, dar acum, la distanță de un an, știu unde m-a dus: la aplicația Bibliofil (pe care continui s-o dezvolt, atât pe web, cât și pe mobil, mai am de făcut o singură mare implementare și apoi pot să mă ocup mai bine și de partea de conținut) și la provocarea Un an de lecturi. Literatură europeană clasică. Această a doua provocare s-a concretizat și într-o formă fizică, o agendă, dar una pe care am ajuns s-o folosesc doar eu. Cea de-a treia formă a acestui proiect început în august 2025 este acum în lucru și abia aștept să povestesc și despre asta. În curând...
Scrie un comentariu