Cărți interesante ianuarie 2025

„Dacă m-aș fi priceput la scris, aș fi scris o carte despre fericirea și nefericirea omului. Prin cărți și din cărți am înțeles că cerurile nu sunt deloc umane, iar cine gândește astfel nu este nici el uman, nu pentru că ar vrea, ci pentru că acest lucru contrazice gândurile juste.”
(O singurătate prea zgomotoasă, de Bohumil Hrabal, trad. rom. Sorin Paliga)

Ianuarie a fost o lună lungă și cu cărți puține. De obicei, este, ca și august, luna de hibernare a lumii editoriale, dar doar în aparență. Se tipărește puțin, dar se muncește mult, în fapt. A fost, totodată, luna cu două cluburi de carte în Clubul cititorilor de cursă lungă (întrucât la votare au ieșit la egalitate). Am vorbit despre Cum să înfrunți un dictator, de Maria Ressa (trad. rom. Mona Dîrțu), și despre Soarele negru, de Bogdan-Alexandru Stănescu, iar următoarele două cărți pe care le vom discuta sunt Eu, care nu am cunoscut niciodată un bărbat, de Jacqueline Harpman (februarie; trad. rom. Diana Lupu) și Sticlăreasa, de Tracy Chevalier (martie; trad. rom. Veronica D. Niculescu).

Mă gândesc de multă vreme că, întrucât rețelele sociale s-au schimbat tot mai mult în rău (cu mult conținut comercial și o grămadă de prostii pe toate canalele) să reiau obiceiul de a trimite un newsletter cu noutăți literare (atât articole de pe blog, cât și alte noutăți de prin alte părți: articole interesante, cărți noi ce urmează să apară, chestii interesante despre cărți etc.). Mi-am propus să nu obosesc lumea (și nici pe mine, de altfel), așa că o să încerc să-l trimit o dată la două săptămâni (sper să reușesc). Cine nu s-a abonat în trecut și dorește să se aboneze, o poate face aici și apoi poate aștepta răbdător să-l primească (încă exersez).

Mai jos, ca de obicei, selecția mea subiectivă a aparițiilor editoriale interesante din prima lună a lui 2025, câteva cuvinte despre cărțile citite, alături de Top 10 vânzări carte românească și carte în limba engleză în lanțul librăriilor Cărturești.

Cărți interesante ianuarie 2025

FICȚIUNE

Ficțiune literară

• Zăpadă, de John Banville: „Zăpadă este un portret tulburător al victimelor abuzurilor, Banville descriind fidel epoca actuală, în care silniciile la cel mai înalt nivel încă sunt muşamalizate.” (Ed. Polirom; trad. Ariadna Ponta)

• Vâsta târzie, de Bernhard Schlink: „La şaptezeci şi şase de ani, Martin este devotat vieţii de familie alături de soţia lui mai tânără şi de fiul în vârstă de şase ani, până într-o zi, când află că mai are doar câteva luni de trăit. Şocat, caută răspunsuri, se luptă cu sentimentele şi cu întrebări existenţiale despre ceea ce lasă în urmă, despre semnificaţia iubirii sale şi despre ce se poate obţine în scurtul timp care i-a mai rămas. Martin vrea să facă totul aşa cum trebuie, dar apusul vieţii se dovedeşte plin de surprize şi de provocări neprevăzute care se cer înfruntate.” (Ed. Polirom; trad. Alexandru Al. Șahighian)

• Culorile interzise, de Yukio Mishima: „Publicat în 1953, după ce a apărut în foileton între anii 1951 și 1953 în revistele literare japoneze Gunzō și Bungakukai, Culorile interzise, considerat astăzi una dintre capodoperele lui Yukio Mishima, a suscitat mult timp controverse prin temele explorate: iubirea interzisă, sexualitatea, normele sociale și latura întunecată a esteticii.” (Ed. Humanitas Fiction; trad. Andreea Sion)

• Jacques și stăpânul său, de Milan Kundera: „Am scris Jacques și stăpânul său pentru plăcerea mea personală și, poate, cu speranța vagă că într-o zi va putea fi jucată într-un teatru cehesc, sub un alt nume. În loc de semnătură, am răspândit în text (un alt joc, o altă variațiune!) câteva amintiri ale lucrărilor mele precedente: perechea Jacques și Stăpânul e o evocare a celor doi prieteni din Mărul de aur al dorinței eterne (Iubiri caraghioase); există o aluzie la Viața e în altă parte și o alta la Valsul de adio.” (MIlan Kundera) (Ed. Humanitas Fiction; trad. Petre Bokor)

• Povara crucii, de Ismail Kadare: „Povara crucii este un inventar al mişcărilor tactice neaşteptate, al zigzagului continuu şi derutant din războiul, rareori făţiş, dintre scriitor şi stat, în care fiecare rând scris trebuia plătit cu o umilinţă, cu o retragere, cu un compromis, dar totuşi în absenţa „marelui compromis“ la care au ajuns atât de mulți scriitori, fără o predare necondiţionată, fără o pactizare cu regimul. În ultimă instanţă, Povara crucii este un drum al calvarului cristic, parcurs de un scriitor celebru braţ la braţ cu opera sa, sub biciul nemilos al dictaturii.” (Ed. Humanitas Fiction; trad. Marius Dobrescu)

• Bufoniada, de Kurt Vonnegut: „Gata cu singurătatea! În lumea post-apocaliptică din Bufoniada nu mai sunt valabile nici legile obișnuite ale fizicii, nici vechile cutume sociale: gravitația fluctuează după bunul plac, iar relațiile dintre oameni sunt guvernate de cu totul alte principii. Povestea acestei noi lumi este relatată de ultimul președinte al Statelor Unite și rege al Manhattanului, Wilbur Narcisă-11 Swain.” (Ed. Art; trad. Ariadna Grădinaru)

• Ieri. Nu contează, de Agota Kristof: „Povestea unei mari iubiri imposibile, microromanul Ieri (1995) își extrage forța din stilul laconic, imaginarul oniric și reflecțiile sumbre ale lui Sandor Lester, un emigrant care lucrează într‑o fabrică, visează să devină scriitor și o așteaptă pe femeia ideală, pe nume Line; într‑o bună zi, aceasta se ivește chiar din trecutul lui, din vremea când purta un alt nume… Oscilând între absurd, lirism și tensiune de coșmar, povestirile din volumul Nu contează (2005) sunt impregnate de o atmosferă stranie și tulburătoare, care e probabil cea mai tainică parte a operei Ágotei Kristóf.” (Ed. Univers; trad. Ana-Veronica Mircea)

• Frate de suflet, de David Diop: „International Booker Prize (2021). Cu limbajul său simplu, dar percutant, Diop ne poartă într-o poveste imposibil de uitat despre nebănuitele traume ale războiului.” „Frate de suflet este o relatare necruțătoare despre război, rasă, masculinitate și colonialism. Mai presus de toate, romanul lui Diop - scurt, incisiv și dur - reprezintă o dramatizare viscerală a felului în care coabitează umanitatea și inumatitatea noastră.” (Viet Thanh Nguyen) (Ed. Art; trad. Irinel Antoniu)

• African Psycho, de Alain Mabanckou: „Gregoiré Nakobomayo, antieroul poveștii lui Mabanckou, se visează ucigașul perfect și plănuiește mai multe crime ce i-ar putea aduce notorietatea. De departe cel mai obsedant „proiect” al său este uciderea propriei iubite, plan pe care îl pregătește în detaliu, atât psihologic, cât și logistic. Odată pătrunși în mintea personajului, descoperim un univers construit din traume, prejudecăți, obsesii și delir macabru, toate cu un efect comic, de vreme ce Gregoiré supraanalizează totul până la manie. Scris într-un limbaj ce curge în tandem cu dinamica psihologică a personajului, romanul lui Mabanckou invită la o lectură imersivă.” (Ed. Art; trad. Irinel Antoniu)

• Nu sunt aici, de Karacsonyi Zsolt: „Romanul sondează comportamentul uman la bătrânețe. Nu sunt aici este un experiment narativ parțial proustian și parțial joycean și, în egală măsură, o elegie închinată senectuții, vârstei a treia, seniorilor…” (Ed. Cartea Românească; trad. George Volceanov)

Literatură clasică

• Opere Vol. XVII (Îmblânzirea scorpiei. A douăsprezecea noapte. Troilus și Cresida), de William Shakespeare: „După încheierea noii ediții a integralei Shakespeare în limba română – cunoscută pe piața de carte sub denumirea generică „Un Shakespeare pentru mileniul trei” (Editura Tracus Arte, 2016–2019) – echipa de traducători coordonată de George Volceanov revine cu un prim volum de retraduceri ale unora dintre piesele lui Shakespeare. Acestea corijează o serie de neajunsuri ale traducerilor anterioare și propun soluții interpretative noi.” (Ed. Tracus Arte; trad. Elena Ciobanu, George Volceanov, Lucia Verona)

• Faptele și opiniile doctorului Faustroll, patafizician, de Alfred Jarry: „Faptele și opiniile lui Faustroll este o punere la încercare a cititorului și a actului lecturii. Este foarte posibil ca pasul hotărâtor făcut de Jarry în raport cu teoria simbolului să fie tocmai aici: în această dublă lucrare asupra cititorului, pus în dificultate pentru a învăța să citească și considerat elementul până acum absent al teoriei simbolulului (care este, neapărat, o teorie a lecturii) și pe care Mallarmé îl întrezărește în O aruncare de zaruri (în care nu pot să nu văd modelul cărții care se desfășoară în afara corpului lui Faustroll).” (Ed. Tracus Arte; trad. Mădălina Ghiu)

• Nopți albe, de Feodor Mihailovici Dostoievski: „Roman sentimental. Din amintirile unui visător. Opera lui Dostoievski este, poate, una dintre cele mai bogate surse de inspirație pentru regizori - de la Visconti la Robert Bresson, la Akira Kurosawa sau Ceylan -, iar microromanul Nopți albe, cu simplitatea și delicatețea lui, nu face excepție printre marile sale romane.” (Ed. Art; trad. Nicolae Gane)

SF&F

• Ultima colonie, de John Scalzi: „John Scalzi scrie un amestec de aventuri în spațiu și intrigi politice care captivează cititorii până la final.“Booklist„Meritul lui Scalzi nu este numai acela că a scris o poveste extraordinară, ci și că a revitalizat un subgen literar care părea că nu mai are nimic de spus. RĂZBOIUL BĂTRÂNILOR este, din punctul meu de vedere, cea mai bună serie military science-fiction.“ (Marian Coman) (Ed. Nemira; trad. Cristina Ghidoveanu)

• Puștiul, de Arkadi Strugațki, Boris Strugațki: „O expediție de pe Pământ ajunge pe o planetă îndepărtată, într-o lume rece și pustie pe care trebuie să o pregătească pentru viitorii coloniști spațiali. Aici, exploratorii întâlnesc un copil straniu, crescut de reprezentanții unei rase extraterestre misterioase. Cu ajutorul lui, pământenii speră să stabilească un contact cu o civilizație extrem de avansată. Povestea fraților Strugațki, captivantă și dinamică, dar în același timp profundă și melancolică, ridică întrebări esențiale, lăsând cititorul să găsească propriile răspunsuri. Cine este Puștiul? O descoperire științifică remarcabilă sau un copil care poartă povara unei suferințe tăcute? Este moral să intervii în destinul unei ființe pentru a urmări obiective care servesc intereselor întregii umanități?” (Ed. Nemira; trad. Valerian Stoicescu)

• Copiii minții, de Orson Scott Card: „Copiii minții încheie magistral saga lui Ender Wiggin, abordând teme precum responsabilitatea morală, relația dintre tehnologie și suflet, importanța solidarității. Orson Scott Card îmbină știința și spiritualitatea, într-o poveste care redefinește conceptele de supraviețuire și sacrificiu. Romanul aduce în prim-plan dileme etice complexe și confruntări dramatice, menținând tensiunea până la ultima pagină.“ (Marian Coman) (Ed. Nemira; trad. Gabriel Stoian)

• Strategie de ieșire, de Martha Wells: „PREMIILE HUGO, NEBULA ȘI LOCUS. Ar trebui să existe un cod de eroare care să însemne: V-am primit solicitarea, însă am hotărât să vă ignor. AsaSintul îşi folosește capacitatea de a manipula drone și piloți-boți pentru a-i salva pe oamenii aflați într-o misiune periculoasă pe o platformă de terraformare părăsită, iar apoi pentru a o extrage pe mai vechea sa cunoştinţă, doctorul Mensah, din ghearele unei companii feroce.” (Ed. Paladin; trad. rom. Adina Barvinschi)

Benzi desenate

• Mama mea e un Nuștiuce Haizisăizic, de Corina Dascălu: „Un poem tulburător despre depresia mamelor şi efectele ei asupra copiilor, ilustrat senzaţional. E uluitor felul în care, în puţine cuvinte, Corina Dascălu construieşte un text atât de puternic. Depresie, frică, anxietate, nevoia de iubire a unui copil care se face un mic ghemotoc de teamă atunci când mama lui îşi iese din forma ei obişnuită.” (Ed. Grafic)

• Auzite în autobuz, de Alina Simindrescu, Octav Ungureanu: „Auzite în STB este un webcomics săptămânal care aduce la viață cele mai amuzante replici și întâmplări din mijloacele de transport în comun, împărtășite chiar de martorii sau protagoniștii evenimentelor. Majoritatea replicilor sunt 100% autentice, unele sunt adaptate, iar altele, inventate, dar mereu ancorate în realitate.” (Ed. Grafic)

Literatură română

• Orașul cu salcâmi, de Mihail Sebastian: „Publicat în anul 1935, la începutul unei perioade istorice cu mari tulburări, atât pentru societatea românească în ansamblu, cât și pentru Sebastian, romanul Orașul cu salcâmi își desfășoară acțiunea într-o perioadă încă tihnită. Personajul central, Adriana, lasă în urmă copilăria și inocența și pătrunde într-un univers pe care îl descoperă treptat, cu uimire și mari frământări. Drumul ei spre maturitate, cu inevitabilele iubiri și eșecuri amoroase, este totodată pentru Sebastian un prilej de a schița o imagine a societății, cu recuzita ei cotidiană.” (Ed. Art)

• Accidentul, de Mihail Sebastian: „Accidentul, roman care poartă incidental în titlu funestul deznodământ al vieții lui Mihail Sebastian – ucis la numai 37 de ani într-un accident rutier - , spune povestea de dragoste dintre doi oameni mai degrabă diferiți, aparent fără nimic în comun, dar pe care ajunge să-i unească dorința – inițial inconștientă – de a face o schimbare și a lua viața de la capăt.” (Ed. Art)

Poezie

• Șopârla din groapa comună, de Nora Iuga: „Poeme scrise în perioada 1 octombrie 2023 – 1 mai 2024. „fiecare dimineață începe / cu o poezie foarte frumoasă / într-un oraș în care scaunele / povestesc ce-au făcut peste noapte…” (Ed. Cartea Românească)

• Antidot, de Ioana Ieronim: „Noua colecție de poeme a Ioanei, Antidot, îmi pare cartea sa cea mai angajată în tumultul lumii noastre în vrie – exasperarea este acum motorul acestei poezii care caută în realitatea tot mai sufocantă și mai belicoasă o cale de mijloc, un modus vivendi ce ocolește radicalismele tumefiante, violența și graba care lasă puzderie de cicatrice pe chipul omului contemporan. Scăparea e în memorie, antidotul este literatura, reactivarea sensibilă într-o vreme a brutalizării afective în masă – câți mai cred oare asta acum?” (Claudiu Komartin) (Ed. Tracus Arte)

• aici viața se bea și moartea se uită, de Ioan Es. Pop: „Ascunsă printre răni, amestecată printre pulsiunile de forță tenace, vulnerabilitatea structurală a firii poetice, cu identitatea amenințată patologic și roasă de morbidețe, poezia de azi a lui Ioan Es. Pop este pur și simplu supraviețuire.” (Dan C. Mihăiescu) (Ed. Cartier)

NONFICȚIUNE

Istorie

• Enciclopedia istorică a comunităților evreiești din România, de Marius Cazan: „Cu Enciclopedia istorică a comunităților evreiești din România. De la întemeiere la Holocaust încheiem un proiect de istorie, cultură și civilizație început în 2019. Atunci am editat o istorie geografică a Holocaustului din Transilvania de Nord. Astăzi, acest volum deschide drumul către istoria evreilor din Vechiul Regat și Transilvania de Sud, respectiv Basarabia, Bucovina și Transnistria în volumul al doilea.” (Ed. Polirom)

• Sânge pe zăpadă, de Robert Service: „Din numeroasele cercetări care s-au concentrat în ultima vreme asupra Revoluţiei Ruse, volumul lui Robert Service se distinge prin câteva caracteristici importante. Optând pentru studierea deceniului delimitat de izbucnirea Primului Război Mondial (vara anului 1914) şi moartea lui V.I. Lenin (ianuarie 1924), autorul creează un tablou amplu, capabil să cuprindă multitudinea şi amploarea dramelor individuale şi colective ale epocii. Discursul tradiţional, axat pe raţionamentele şi acţiunile elitelor, este completat de vocile unor oameni obişnuiţi ale căror vieţi au fost afectate profund de violenţă, război şi teroare.” (Ed. Polirom; trad. Ioana Avădanei)

• Cartea neagră a comunismului, de Stephane Courtois, Nicolas Werth, Jean-Louis Panne, Andrzej Paczkowski, Karel Bartosek, Jean-Louis Margolin: „Cartea neagră a comunismului este o bornă, poate cea mai importantă, în evoluția cercetărilor privind istoria regimurilor comuniste. A relansat acest domeniu în Occident și a influențat decisiv paradigma în care a fost analizat trecutul totalitar în fostele țări socialiste. Publicarea Cărții negre în România a impulsionat studiile de istoria comunismului și oferă încă, la mai bine de două decenii și jumătate de la apariție, cheia de înțelegere a totalitarismului comunist. Iar această nouă ediție a Cărții negre va contribui la consolidarea studiilor de istorie recentă în România și la pregătirea unor noi generații de cercetători, muzeografi și profesori.” (Armand Goșu) (Ed. Spandugino; trad. Maria Ivănescu, Luana Schidu, Brîndușa Prelipceanu, Emanoil Marcu ,Doina Jela, Daniela Ștefănescu, Ileana Busuioc, Paul Marinescu)

Eseuri

• Individ sau colectivitate?, de Ovidiu Caraiani: „Această carte a fost concepută ca o analiză (și reconstrucție) a diferitelor supoziții teoretice ale controversei politice, apărute după 1989, legată de problemele identității, legitimității și societății civile în România. Acest volum își propune să reconstruiască disputa istorică din spațiul public românesc între individualism și colectivism, dintr-o perspectivă normativistă.” (Ed. Cartex)

• Theatrum philosophicum, de Michel Foucault: „Foucault, cel care, într-o zi, s-a proclamat în mod provocator un „optimist fericit”, a fost un om în pericol și care, fără să se laude cu asta, a avut un simţ ascuţit al primejdiilor la care suntem expuși, interogându-se pentru a aﬂa cine sunt cei ce ne ameninţă și cine sunt cei cu care putem temporiza.” (Maurice Blanchot) (Ed. Idea; trad. Ciprian Mihali)

Contemporan

• Înainte de răspunsuri, întrebările, de Mihai Maci: „Foarte rar mi-a fost dat să citesc o carte atât de neîndurătoare cu realitatea imediată, în același timp atât de logică și de riguroasă în demonstrații. Da, Mihai Maci n-are soluții pentru impostura generalizată din sistemul universitar românesc sau din cercetare; dar o vânează splendid și necruțător în toate cotloanele unde se ascunde și o fotografiază impecabil, arătându-i originile și semnificația socială.” (Andrei Cornea) (Ed. Polirom)

• Interviu cu Puterea, de Oriana Fallaci: „Dictatori cu rezonanță în istorie, mari politicieni ai scenei mondiale, strategi militari de renume, personalități religioase de prim rang, lideri de culoare, sindicaliști care au dat un nou sens luptei muncitorești – Nguyễn Ngọc Loan, Mehdi Bazargan, Ruhollah Khomeini, Muammar Gaddafi, Robert Kennedy, James Farmer, Dalai Lama, Rashida Abedi, Faruk al-Kaddoumi, Sandro Pertini, Giovanni Malagodi, Ugo La Malfa, Giancarlo Pajetta, Enrico Berlinguer, Deng Xiaoping, Lech Wałęsa, Mieczysław Rakowski, ArielSharon – vor trece prin furcile caudine ale interviurilor sale. Caustice, fără precedent de directe, neiertătoare, în fiecare dintre aceste interviuri Oriana Fallaci va cere explicații, va cere soluții, va pune probleme de conștiință sau chiar îi va acuza deschis pe cei cu care discută pentru răul făcut sau pe care continuă să-l facă.” (Ed. Lebăda Neagră; trad. Ines Simionescu)

• Pentru a înțelege lumea, de Immanuel Wallerstein: „Aceasta e o introducere în analiza sistemelor-lume. Nu are pretenţia de a fi o totalizare. Cartea încearcă să acopere toată gama de probleme, însă, fără îndoială, unii cititori vor simţi că anumite lucruri lipsesc, altele sînt supradimensionate şi, bineînţeles, că unele argumente sînt pur şi simplu eronate. Cartea e concepută ca introducere la un mod de a gândi şi, drept urmare, se constituie şi într-o invitaţie la o dezbatere deschisă la care sper să participe toate cele trei tipuri de public.” (Immanuel Wallerstein) (Ed. Idea; trad. Ovidiu Tichindeleanu)

• Afrotopia, de Felwine Sarr: „Tendința celorlalți de a transforma continentul african într-un spațiu de proiecție a propriilor fantasme este străveche. Încă din zorii Antichității, Pliniu cel Bătrân spunea că „din Africa ne vine mereu ceva nou”. Scriind aceste rânduri din Istoria naturală, el se gândea la speciile neobișnuite de animale pe care continentul nu înceta să le dezvăluie lumii romane cu care intra în contact dinspre coasta sa mediteraneană. În veacurile de cuceriri, exploratorii și aventurierii și-au revărsat asupra acestei misterioase Africi cele mai originale, dar și cele mai scabroase fantasme. Pentru unii, continentul minunilor a devenit o supapă pentru sălbăticia pe care națiunile civilizate o refulau către hotarele lor îndepărtate.” (Ed. Idea; trad. Adrian Tătăran)

Științe exacte și naturale

• Miliarde și miliarde, de Carl Sagan: „În ultima carte a uimitoarei sale cariere, Carl Sagan examinează într-un mod strălucitor problemele arzătoare ale vieții noastre, ale lumii noastre și ale universului ce ne înconjoară. Aceste eseuri luminoase și atractive străbat atât imensitatea cosmosului, cât și intimitatea minții omenești, încercând să răspundă la întrebări fascinante despre originea și despre sfârșitul universului, precum și despre felul în care putem aduce împreună știința și compasiunea pentru a întâmpina provocările secolului XXI.” (Ed. Herald; trad. Walter Fotescu)

• Creierul sub influența artei, de Susan Magsamen, Ivy Ross: „Suntem în pragul unor transformări culturale în care prin arte pot fi găsite soluții eficiente și accesibile pentru starea noastră de bine. Autoarele oferă rezultatele unor cercetări concludente care arată că doar 45 de minute de implicare într-un proiect artistic reduc nivelul cortizolului, hormonul stresului, indiferent de gradul de îndemânare al practicantului, și că o singură experiență artistică pe lună ne poate prelungi viața cu zece ani.” (Ed. Curtea Veche Publishing; trad. Alina-Gabriela Rudeanu)

Memorii, biografii, jurnale, corespondență

• Spațiul viselor, de David Lynch, Kristine McKenna: „O incursiune fără precedent în viața personală și creativă a vizionarului David Lynch, dezvăluită atât prin cuvintele sale, cât și prin perspectivele celor mai apropiați colaboratori, prieteni și membri ai familiei.În acest hibrid captivant de biografie și memorii, David Lynch își dezvăluie pentru prima dată viața trăită sub semnul urmăririi viziunii sale unice, împărtășind durerile și luptele prin care a trecut pentru a da viață proiectelor sale neconvenționale.” (Ed. Nemira; trad. Andrei Dosa)

• Femeia din fotografie, de Tia Șerbănescu: „Pentru generațiile noi, viața trăită în comunism de bunicii, de părinții lor a devenit între timp ficțiune [...]. Nu amănunte picante, inavuabile, nu poveşti de culise din lumea presei și literaturii etc. vor găsi în jurnalul Tiei Şerbănescu, ci spectacolul viu al lumii dispărute, monotonia exasperantă a vieților anonimizate, umilinţa, disperarea, furia adunată în oameni cu care s-a ieşit în explozia libertății. Şi talentul autentic al unei prozatoare (încă) umbrite de succesul unei mari jurnaliste.” (Gabriela Adameșteanu) (Ed. Art)

• Aproape de natură, de Ronald Blythe: „Aproape de natură: O viață în Anglia rurală / Next to Nature: A Lifetime in the English Countryside de Ronald Blythe, cu o introducere de Richard Mabey, este un frumos memento pentru cititorii citadini amintindu-le acestora de simplitatea și farmecul inegalabil al vieții de la țară.” (Ed. ACT si Politon; trad. Diana-Maria Trancuta)

• Despre pisici, de Doris Lessing: „Încă din copilăria pe care și-a petrecut-o mai întâi în Persia, apoi la o fermă din Africa, Doris Lessing a fost întotdeauna înconjurată de pisici. Rememorându-și viața alături de aceste feline cu personalități diferite, cu firea lor complexă, cuceritoare și capricioasă, adună amintiri din cele mai diverse și le redă hârtiei fără nicio cosmetizare și cu onestitate dezarmantă.” (Ed. Art; trad. Carmen Pațac)

CĂRȚI PENTRU COPII ȘI TINERI

Cărți ilustrate

• Inima mea e la mami, de Marta Prada: „Uneori, Martina trebuie să se despartă de mama ei și, când se întâmplă asta, se simte foarte tristă: într-atât, încât bunica îi spune că suferă de mamicită. Martina nu prea înțelege ce înseamnă mamicită. O fi ceva grav? Oare se poate vindeca? Sau este ceva minunat? Martina va afla în curând. O poveste fermecătoare despre legătura unică dintre mamă și copil, scrisă cu tandrețe, empatie și umor.” (Ed. ZYX Books; trad. Liliana Iacob)

• Ziua Îndrăgostiților? Bleaaah!, de Suzanne Lang: „Azi e Ziua Îndrăgostiților, iar jungla e plină de inimioare, de flori și de povești de iubire. Toate animalele sunt ocupate: scriu felicitări, se giugiulesc, dansează și, oroarea ororilor, se sărută. Însă Jim Panzeu e sătul de ceea ce vede.” (Ed. Epica; trad. Ioana Socolescu)

• Jim Panzeu - E primăvara!, de Suzanne Lang: „Într-o dimineață grozavă de primăvară, Jim Panzeu se trezește și o ia la goană prin junglă, râzând și chiuind. E tare bucuros! Jim are prea multă energie și crede că îi trebuie un leac. Însă când toate animalele îl sfătuiesc ce să facă pentru a se calma, Jim își dă seama că-i place să simtă atâta bucurie.” (Ed. Epica; trad. Ioana Socolescu)

• Șorichiț și cadoul de ziua lui, de Jantti Riikka: „În sfârșit, se aude soneria – prietenii lui Șorichiț au venit să-l sărbătorească de ziua lui de naștere. Un munte de cadouri se strânge pe podea, tort și prăjituri sunt pe masă, toată casa vuiește de chicoteli și urlete. Dar Șorichiț abia așteaptă cadoul-surpriză de la mami-chiț. De aici începe însă o adevărată durere de cap pentru mama lui!” (Ed. Paralela 45; trad. Alexia-Maria Sima)

• Cric crac, cine-i acolo?, de Tristan Mory: „CRIC CRAC, cine-i acolo? Trage de mânerul care face „Crac!“ şi descoperă ce se ascunde în interiorul fiecărui ou.” (Ed. Univers)

• Cine se ascunde aici?, de Elena Selena: „Cine se ascunde dedesubt? Ridică clapetele şi descoperă!” (Ed. Univers)

• Spune! Cine se ascunde?, de Olina Ortiz: „În casă și în curte e harababură mare. Peste tot se ascund ștrengari și ștrengărițe,unii cu lăbuțe, cu mustăți sau cu codițe. Cine unde se ascunde, oare? Ei, ştiam eu că e el! Are pinteni şi-i viteaz. E cocoşul Aurel. Sare tocmai pe pervaz. Toată ziua cucurigu! Scurmă praful, iar odată mi-a furat din mâini covrigu'. Vrei să ieşi, măi, Coadă-n-Roată?” (Ed. Univers)

• Furnicuța Diarama, de Olina Ortiz: „Furnicuța Dia are o zi plină de acrobații la bucătărie.Mierea e tare gustoasă, dar, vai, ce lipicioasă!Din borcan pe linguriță, furnicuța se distrează grozav, până aterizează pe... o felie de lămâie!” (Ed. Univers)

• Concert în bucătărie, de Olina Ortiz: „ Zdrang, ding, bang și hop și hârști!E plină bucătăria de artiști și cântăreți care fac o hărmălaie! O, pardon, nu-i hărmălaie, e o muzică splendidă! Cine vine la concert?” (Ed. Univers)

Nonficțiune

• Hai pe Lună împreună, de Florin Bican: „Apolodor e mare călător. Din decorul păsărilor colorate din Delta Dunării, pinguinul pornește alături de pisoiul Tiț și de Maimuțică în explorarea Lunii. Cu casca pe cap, cei trei prieteni ajung pe suprafața denivelată care acoperă satelitul natural al Terrei și descoperă împreună o mie de minunății, cât să acopere distanța de la Pământ la Lună.” (Ed. Arthur; il. Dan Ungureanu)

Romane

• Clasa zburătoare, de Erich Kastner: „O carte magică, mișcătoare și dulce amăruie despre prietenie, veselie și a fi curajos când îți este cel mai tare frică. Clasa zburătoare este o carte magică, mișcătoare și dulce amăruie despre prietenie, veselie și a fi curajos când îți este cel mai tare frică. Și despre un vițel, Eduard, dar va trebui s-o citești ca să afli de ce.” (Ed. Arthur; trad. Iulian Bocai)

Cărți citite și recomandări

• Florida, de Lauren Groff (Ed. Curtea Veche, trad. rom. Ludovic-Ștefan Skultéty): Un volum de proză scurtă, ca scriitură și tematică complet diferit de romanul medieval Matrix al aceleiași autoare. Surprinzătoare și insolite prin detaliile incisive în care sunt surprinse personajele, oferă o imagine interesantă a acestui stereotip care este Florida. Mi-a adus aminte de proza Barbarei Kingsolver pentru că, la fel ca ea, reușește să aducă în prezent tot felul de moșteniri trecute (nu doar ale oamenilor, ci și ale naturii care-i înconjoară). Chiar și atunci când personajele sale părăsesc Florida (unele ajungând chiar și în Europa), tot o duc după ei.

• Cum să înfrunți un dictator. Lupta pentru viitorul nostru, de Maria Ressa (Ed. ZYX Books; trad. rom. Mona Dîrțu): Un memoir inspirațional, cu puternice implicații politice și sociale. Maria Ressa, laureată a Premiului Nobel pentru Pace, ne dă o imagine (frustă și incomodă) a felului în care rețelele sociale și marile companii tehnologice au schimbat realitatea în care trăim, schimbând totodată jocurile puterii. O carte de citit cu creionul în mână, care oferă informații extrem de actuale despre cum suntem (și cum vom fi) conduși în prezent. E o carte la care simți nevoia să revii atunci când nu mai înțelegi lumea în care trăiești (motivul pentru care am și început s-o citesc, de fapt). Mi se pare un volum bun de citti mai ales de tinerii 18+ care trebuie să se hotărască „Eu cu cine votez?” și care e bine să afle cât mai devreme că democrația și libertartea nu sunt bunuri de la sine înțelese, ci daruri (pentru care uneori trebuie să lupți).

• Ce am învățat de la Graham Greene. O istorie de familie, de Andrei Gorzo (Ed. Polirom): Asta este o carte care mi-a plăcut așa de mult încât mi se pare superfluu orice aș putea spune despre ea. O istorie identitară urmată pe două planuri distincte, unul literar ce are în vedere opera (totală și în detaliu) a romancierului britanic Graham Greene și unul familial ce vizează devenirea propriului tată. Citind-o te întrebi dacă vreodată vei mai putea citi inocent vreo carte a lui Graham Greene și dacă nu cumva doar așa poate fi citită literatura în general: asumat, total, imersiv. Nu ai cum să o citești și să nu te întrebi: cine este Autorul meu? My secret sharer cum îl numește Gorzo pe Greene (dublul tău literar, cum ar veni)? Și, totodată, descoperi în această emoționantă poveste a unui fiu despre tatăl său certitudinea liniștitoare că iubirea unui fiu poate rezista și marilor rătăciri ale părinților. Peste toate poveștile, literare sau familiale, se așterne frumusețea unei scriituri în care toate cuvintele sunt așezate în locul potrivit, o scriitură pe care o poate avea doar un cititor care și-a găsit în literatură salvarea.

• Instinctul artistic. Frumusețe, plăcere și evoluție umană, de Denis Dutton (Ed. Art; trad. rom. Andrei Bontaș): O istorie evolutivă a artei, care încearcă să o descrie ca adaptare tipică omului, însă nu una secundară, la care am putea renunța vreodată, ci una legată de instinctele noastre de supraviețuire, cele care ne-au definit natura umană acum milioane de ani. Este un volum bine documentat și organizat, mie demonstrația mi s-a părut convingătoare și mi-a plăcut faptul că exemplele și informațiile au fost preluate din numeroase alte domenii, nu doar cel artistic (antropologie, paleontologie, neuroștiințe, istorie, literatură, sociologie).

• O singurătate prea zgomotoasă, de Bohumil Hrabal (Ed. Art; trad. rom. Sorin Paliga): Am recitit cu mare plăcere volumul lui Bohumil Hrabal, probabil cea mai cunoscută operă a sa (și, probabil, cea mai accesibilă). Povestea unui „om din subterană”, un cititor singuratic a cărui ocupație este cea de a ambala tone de hârtie uzată pregătind-o pentru a merge la topit. Este o meditație asupra literaturii și puterii ei salvatoare, lirică și emoționantă.