• „Vous connaissez depuis longtemps ce que j'ai voulu établir, le droit de tout oser” - Paul Gauguin

Toamna literară 2014 – Noutăți la Editura Univers

Toamna literară 2014 – Noutăți la Editura Univers

Toamna literară a început, în curând vom merge și la Gaudeamus, cel mai mare târg de carte al anului, iar editurile se pregătesc de zor cu apariții noi și interesante. Ca să vă faceți listele din timp, am început să întreb prietenii din edituri ce surprize ne pregătesc. Primii care au răspuns apelului au fost cei de la Editura Univers.

Așadar, pe lângă cărțile proaspăt apărute (și care au fost lansate și la Festivalul de Carte Transilvania de la Cluj), Blestem curgerea timpului de Per Petterson și Cronici romanțate, de Boris Vian (reeditare), editura mai are în pregătire pentru Gaudeamus următoarele titluri: Era să fiu eu, Ali Smith, traducere Carmen Scarlet; Casandra de Christa Wolf, traducere Iulia Dondorici; Copiii paznicilor de elefanți de Peter Høeg, traducere Grete Tartler; ZeroZeroZero de Roberto Saviano, traducere Patricia Rădulescu; Sfârșitul poveștii de Lydia Davis, traducere Veronica D. Niculescu; Donul liniștit de Mihail Șolohov, traducere Cezar Petrescu și Andrei Ivanovski; Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire de Gabriel Osmonde (pseudonim Andreï Makine); City de Alessandro Baricco, traducere Patricia Rădulescu; Reduși la tăcere de Kristina Ohlsson, traducere Petru Iamandi; Aproape de inima vijelioasă a lumii de Clarice Lispector, traducere Dan Munteanu Colan; Ucigașul de Patrícia Melo, traducere Anca Ferro; Cei șapte nebuni de Roberto Arlt, traducere Lavinia Similaru.

Eu deja știu că nu o să merg doar într-o zi la Gaudeamus și mai știu ceva: am nevoie de încă o bibliotecă smiley

Blestem curgerea timpului, Per Petterson (traducere: Karmen Bålko) Seria de autor Per Petterson

Când lumea pare a se nărui în jurul lui Arvid – un divorț iminent, diagnosticarea unei maladii grave a mamei lui, situaţia politică a lumii –, amintirile sunt cele care-l ajută să găsească un sens în inexplicabil și să nu se scufunde definitiv. Un roman despre nostalgie, singurătate, despre relații de familie complicate și despre necruțătoarea trecere a timpului.

„Petterson, într-un scris fără pretenții, dar cu o abilitate extraordinară, face ca statul pe marginea acestui abis personal și mut să pară eroic. Există o calitate pe care o pot numi doar farmec, sau ceva asemănător farmecului, în sensibilitatea esențialmente întunecată și singuratică a autorului. Arvid nu e un personaj special. Nu e nici fiul favorit, nici oaia neagră a familiei, ci copilul mijlociu universal, care tot timpul e trecut cu vederea. Și totuși, Arvid exercită un fel de atracție gravitațională asupra cititorului, păstrându-și echilibrul în situația plină de contradicții, lipsită de dragoste în care s-a trezit pe neașteptate. Poate că nu pare a fi mare lucru, dar e chiar foarte mult.“ (Stacey D’Erasmo, New York Times Book Review)

 

Cronici romanțate, Boris Vian (traducere: Diana Crupenschi) Seria de autor Boris Vian

Volumul cuprinde prima piesă a lui Boris Vian tradusă în românește, Ecarisajul pentru toți, urmată de seria de Cronici romanțate apărută în volumul de opere complete. Ecarisajul pentru toți este una dintre cele mai cunoscute piese ale lui Vian, în care umorul negru, absurdul și jocurile de cuvinte amintesc teatrul lui Eugène Ionesco. Cât despre Cronicile romanțate, acestea fac parte dintr-o categorie de texte aparte scrise de Vian și apărute inițial în publicații periodice precum săptămânalul La Rue: colorate, incisive, ciudate sau sobre, Cronicile sunt un dublu portret, al epocii lui Vian și al preocupărilor autorului: viața mondenă, jazz-ul, automobilele, literatura, stilul de viață american.

 

 

 

Casandra, Christa Wolf (traducere: Iulia Dondorici)

Iat-o pe fiica regelui troian Priam, vestita profetă Casandra, sosind în faţa porţilor cetăţii Micene în carul cu prizonieri al eroului grec Agamemnon. Ştie că va fi ucisă înainte de asfinţitul soarelui şi îşi rememorează viaţa, o existenţă excepţională pentru o femeie a acelor vremuri, ce culminează în momente de o intensitate şi un dramatism emoţionant. Christa Wolf imaginează biografia fascinantă a unei figuri feminine atât de controversate din mitologia antică, reuşind să ne facă să o simţim ca pe o contemporană a noastră.

 

 

 

 

Era să fiu eu, Ali Smith (traducere: Carmen Scarlet)

Miles ia cina la nişte oameni pe care nu-i cunoaşte, invitat de un amic. Înainte de desert, se ridică de la masă, se duce la etaj şi se încuie în camera de oaspeţi. Refuză să mai iasă de acolo. Refuză să scoată vreun cuvânt. Gazdele sunt înnebunite, dar nu-l pot da afară. Vestea se întinde în toată ţara, transformându-se într-un adevărat fenomen social şi mediatic. Printre personajele implicate în povestea lui Miles, se numără o femeie între două vârste, aflată într-un moment de răscruce al vieţii şi al carierei ei, un bărbat trecut de prima tinereţe, afectat de pierderea partenerului de viaţă, o octogenară pe care familia vrea s-o interneze împotriva voinței ei într-un cămin de bătrâni şi o fetiţă deșteptissimă de nouă ani, a cărei inteligenţă precoce îi atrage antipatia colegilor şi a profesorilor. Triumful cel mare al cărţii e în slalomul înnebunitor printre jocurile de cuvinte, care transformă Era să fiu eu într-o palpitantă cursă printre obstacole, ca un thriller lingvistic cu personaje experte în dezamorsarea bombelor de limbaj. Deşi absent în cea mai mare parte a romanului, Miles marchează vieţile celor din jur. În acelaşi timp ne deschide ochii către o realitate incomodă, una din care fiecare dintre noi şi-ar putea dori să evadeze, la un moment dat. Ţi s-ar putea întâmpla şi ţie.

 

City, Alessandro Baricco (traducere: Patricia Rădulescu)

„Cartea asta e clădită ca un oraș, ca ideea unui oraș. Am vrut un titlu care să exprime asta. Iar acesta o face. Poveștile sunt cartiere, personajele sunt străzi. Restul e timp care trece, sete de a rătăci și nevoie de-a privi. Am călătorit preț de trei ani prin City. Dacă vrea, cititorul poate să meargă pe urmele mele. E lucrul cel mai frumos, dar și cel mai greu din orice carte: Poți oare parcurge drumul făcut de altcineva? În ce privește personajele – străzile –, e câte puțin din toate. Avem un uriaș, un mut, un frizer care în zilele de joi tunde oamenii gratis, un general, câțiva profesori, copii care bat mingea, un puști de culoare care aruncă la coș și nimerește de fiecare dată. Astfel de oameni.“ (Alessandro Baricco)

 

 

 

 

Copiii paznicilor de elefanți, Peter Høeg (traducere din daneză și prefață de Grete Tartler)

„Dacă vrei să te împrieteneşti cu cineva care are un elefant, trebuie să ai loc şi pentru elefant.“ Elefantul e un simbol al problemelor. Peter, un puști de paisprezece ani, își descrie viața într-o lume a adulţilor plină de probleme pe care le rezolvă copiii. Adulți incompetenți, salvaţi de  copii. Un roman comic, dar și o experiență spirituală despre libertate. Vrea Peter Hoeg să ne păcălească frumos cu un roman autobiografic? Probabil. Peter, autorul sau naratorul, cum vreţi, îşi are şi el elefantul său, ca noi toţi. (Sandra Ishura, membru booktopia.ro)

 

 

 

ZeroZeroZero, Roberto Saviano (traducere: Patricia Rădulescu)

Bestsellerul său din 2006, Gomora, i a adus lui Roberto Saviano faima mondială, dar şi o condamnare la moarte din partea membrilor crimei organizate. A fost obligat, de atunci, să trăiască sub pază armată douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. Între timp a colaborat cu cele mai importante instituţii anti-drog din lume, iar rezultatul e ZeroZeroZero, o carte devastatoare, care face pentru întreaga planetă ceea ce-a făcut Gomora pentru doar o regiune italiană. Cocaina, praful alb, cu o puritate 000, este cea mai puternică dintre afacerile multinaţionale de astăzi. Pe seama ei se fac în câţiva ani averi pe care firme uriaşe le pot obţine în decenii întregi. Consumatorii sunt peste tot, în toate ţările, în toate mediile, poate chiar în propria ta familie, iar vânzătorii, cei mai nemiloşi care au existat vreodată, se infiltrează diabolic prin orice fisură. Acum totul începe în Mexic şi se întinde ca o ciumă, imposibil de oprit, lăsând milioane de vieţi distruse în cale. „Sunt multe locuri din lume fără spitale, internet, apă curentă. Dar nu şi fără cocaină.” Africa e deja albă, Rusia e albă, Terra întreagă albeşte văzând cu ochii. Cine o cumpără, cine o vinde, cine ucide în numele cocainei, cine se luptă cu traficanţii? Saviano are mai multe răspunsuri decât oricine altcineva. Şi le dă într un carte superb scrisă, într-un stil viu, dinamic, halucinant şi precis ca poezia pe alocuri, mereu pasionant. Te informează, te înfioară, te ţine cu sufletul la gură pagină de pagină.

 

Sfârșitul poveștii, Lydia Davis (traducere: Veronica D. Niculescu)

Epuizată după ce şi-a căutat ore în şir fostul iubit pe străzile unui oraş necunoscut, o femeie intră într-o librărie şi acolo, printre cărţile în mijlocul cărora încearcă să se regăsească, un bărbat îi oferă o ceaşcă de ceai. Este acesta sfârşitul poveştii? Cum poţi şti care e adevăratul sfârşit? Când te părăseşte iubitul, când te împaci cu gândul, când renunţi să-l mai urmăreşti, când închei cartea despre el? Şi ce înseamnă o poveste de dragoste? E mai întâi povestea sau mai întâi dragostea? Ce înseamnă să iubeşti un bărbat? Poţi învăţa din cărţile scrise de alţii? Poţi scrie apoi povestea pentru alţii? 
Totul începe cu sfârşitul în acest roman hiper-lucid şi tulburător despre o dublă obsesie, singurul roman al autoarei de proză scurtă Lydia Davis, câştigătoare a Premiului Man Booker 2013.

 

Donul liniștit, Mihail Șolohov (traducere: Cezar Petrescu și Andrei Ivanovski)

Mihail Şolohov (1905–1984) este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1965. Cu un an înainte, Jean Paul Sartre refuzase acelaşi premiu tocmai pentru că nu-i fusese încă acordat lui Şolohov. Primul dintre cele patru volume ale Donului liniştit a apărut în 1928, pe când autorul avea douăzeci şi trei de ani. Cartea a fost imediat recunoscută drept genială, dar asta lui Şolohov -a adus şi mari probleme: a fost acuzat de plagiat, principala „dovadă” împotriva lui fiind că era prea tânăr ca să poată scrie o carte atât de mare. Nu l-a ajutat nici faptul că, în anii ’40, manuscrisele primelor două volume au „dispărut”. A trecut mai bine de o jumătate de secol până când manuscrisele au putut fi răscumpărate şi studiate prin cele mai moderne mijloace. Iar verdictul a fost clar: fără umbră de îndoială, autorul cărţii este Mihail Şolohov.
„În 1926, Şolohov a început să scrie Tikhi Don (Donul liniştit, 1928-1940), operă care i-a luat paisprezece ani ca s-o finalizeze. (…) Cu un profund interes pentru destinele umane care se desfăşoară pe fundalul transformărilor şi tulburărilor din Rusia, Şolohov uneşte în opera lui moştenirea artistică a lui Tolstoi şi a lui Gogol cu o nouă viziune introdusă în literatură rusă de către Maxim Gorki.” Nobelprize.org

 

Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire, Gabriel Osmonde (pseudonim Andreï Makine)  (traducere: Irinel Antoniu)

În 2011, Andreï Makine dezvăluia că el se ascunde în spatele pseudonimului Gabriel Osmonde. Sub această semnătură apăruseră patru romane: Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire (2001), Cele 20 000 de femei din viaţa unui bărbat (2004), Lucrarea iubirii (2006) şi Alternaştere (2011), care stârniseră interesul criticilor literari atât prin curajul şi subversivitatea scriiturii, cât şi prin misterul identităţii autorului. Câştigător al Premiului Goncourt pentru romanul său din 1995 Testamentul francez (tradus la Univers în 1997), scriitorul de origine rusă se bucura de un mare succes de public şi de critică pentru cărţile apărute sub numele său. Şi totuşi, în acel interviu, el mărturisea: „Makine nu este numele meu adevărat. Osmonde este mai adânc ancorat în mine decât Makine“.
Laura B., o femeie foarte inteligentă, de vârstă mijlocie, cu o existență burgheză de care fiicei ei îi e rușine, se întreabă dacă viața aceasta, care seamănă cu aceea a unui pește într-un acvariu, mai merită trăită. Ceea ce descoperă ea treptat este că, în această toamnă indiană a vieţii ei, mai sunt posibile iubirea, senzualitatea dezlănțuită și pasiunea extremă.

 

Reduși la tăcere, Kristina Ohlsson (Colecția Enigma) (traducere: Petru Iamandi)

Un preot militant pentru drepturile imigranţilor pare să-şi fi ucis soţia şi apoi să se fi împuşcat. Un străin pare să fi murit într-un banal accident rutier. Dar anchetatorii din subordinea inspectorului Alex Recht trebuie să vadă dincolo de aparenţele înşelătoare şi, pe fundalul sumbru al iernii suedeze, să reconstituie un puzzle al dramelor sociale şi familiale care au condus la crime. Intriga detectivistică se împleteşte cu analiza psihologică şi thrillerul, iar rezultatul este o carte captivantă care a impus o pe Kristina Ohlsson printre cei mai importanţi autori din literatură poliţistă scandinavă.

 

 

 

Aproape de inima vijelioasă a lumii, Clarice Lispector (traducere: Dan Munteanu Colan)

Aproape de inima vijelioasă a lumii este povestea unei vieţi trăite cu o intensitate şi o luciditate extreme. Joana, o tânără de familie bună, se străduieşte să împace lumea strălucitoare din mintea ei cu realitatea exterioară, pe care o studiază cu inteligenţa stranie a unei vipere, cum o consideră o mătuşă în copilărie, înainte de a trimite fetiţa orfană la un internat, ca să scape de ea. Viperă o va numi mai târziu şi soţul ei, şocat de miracolele care țâșnesc în cascade din vorbele Joanei.

 

 

 

 

Elogiul minciunii, Patrícia Melo (traducere: Anca Ferro)

Aţi citit vreo carte de genul Cum să te ajuţi singur? Şi? V‑a ajutat? V‑aţi îmbogăţit, v‑aţi făcut prieteni influenţi, aţi slăbit spectaculos, v‑aţi găsit sufletul‑pereche, aţi scris romanul ăla, aţi dărâmat munţii, aţi scăpat de griji? Hm... încă nu? Poate v‑a lipsit şarpele din Elogiul minciunii – cu ajutorul lui personajele Patríciei Melo chiar scapă de griji: Fulvia Melissa se descotoroseşte de soţul incomod, iar José Guber de jobul extenuant de scrib (norma lui era de două romane poliţiste pe lună), îşi găseşte inspiraţia şi ajunge mare autor de best‑seller‑uri de genul Cum să te ajuţi singur. Din toate cotloanele cărţii pândesc cobre, vipere, crotali, sâsâie, şuieră, se încolăcesc şi se descolăcesc mai departe (chiar dacă uneori cad în depresie şi refuză să muşte), se târăsc implacabil spre coadă (a lor şi a romanului). Îi auziţi cum fojgăie? Sss, şşş, sss! Parcă totuşi e mai sănătos să râzi din toată inima ca să scapi de griji – la asta chiar că ajută Elogiul minciunii.

 

Cei șapte nebuni, Roberto Arlt (traducere: Lavinia Similaru)

Erdosain, protagonistul romanului Cei şapte nebuni (1929), este un erou existenţialist, care străbate străzile din Buenos Aires „cu moartea în suflet”, conştient de „zădărnicia de a trăi fără iluzii”. Este un inventator care, împreună cu Astrologul, visează la o societate nouă, care nu se poate baza decât pe minciună, căci „oamenii nu se cutremură decât cu minciuni”. O societate în care îşi vor găsi locul genii apocrife, literaţi de tejghea, inventatori de cartier, profeţi de parohie, oameni politici de cafenea, filosofi de centre recreative, cruciaţi ai furculiţei şi mistici ai oalei. Însă, din păcate, societatea aceasta fictivă seamănă prea mult cu cea în care trăim; după cum ne avertizează autorul, „în realitate se întâmplă la fel şi nimeni nu condamnă”. Astrologul nu face decât „să aplice un principiu vechi pus în practică de toţi escrocii şi reorganizatorii omenirii”.

Puteți consulta și Programul lansărilor Editurii Univers la Gaudeamus.

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

Lumea lui Andrew Nicoll: „Dacă citești asta înseamnă că ai umor”

Scriitorul scoțian Andrew Nicoll vine la București în noiembrie pentru Gaudeamus, unde se va întâlni cu cititorii și cu presa și își va lansa cele două romane apărute în limba română: „Dacă citești asta, înseamnă că am murit” și „A fost odată ca niciodată”.

Nume importante ale literaturii europene de azi la Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara (FILTM) 2015

Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara, ediția a IV-a (FILTM) are loc în perioada 21-23 octombrie 2015. Prin arhitectura programului, ediția din acest an a Festivalului este cea mai complexă din istoria sa.

Un text frumos scris, despre „Istorii despre literatură și orbire”, de Julián Fuks

În stilul său distilat și rafinat, tânărul scriitor brazilian face, de fapt, un elogiu al literaturii, al actului de a scrie, al celui de a-ți construi lumea prin scris, mai ales atunci când pare că nimic altceva în jurul tău nu mai are sens dacă nu îmbraci lumea în cuvinte.

2 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu


  1. roberts 04-11-2014 10:47

    pe mine m-ar tenta "Era sa fiu eu" si "Copiii paznicilor de elefanți". am mai citit 2 carti scrse de Peter Høeg si chiar mi-au placut.

    Raspunde
  2. Laura Câlțea 04-11-2014 10:49

    Și eu le-am pus pe listă pe astea două, plus „Sfârșitul poveștii” de Lydia Davis (de care am auzit numai de bine) și „Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire”, pentru că îl iubesc pe Gabriel Osmonde :)