• „Nu poți avea o viziune perfectă despre cum trebuie să fie viața” - Alexandru Paleologu

„Maestrul și Margareta”, de Mihail Bulgakov, trei traduceri paralele

„Maestrul și Margareta”, de Mihail Bulgakov, trei traduceri paralele

Pentru ediția din luna iunie a Clubului de carte Litera și Joie de Vivre, am decis să alegem o carte clasică, ca să ne mai aducem aminte și de „capodoperele literaturii universale”, așa că am ales să citim Maestrul și Margareta, de Mihail Bulgakov.

Una dintre concluziile clubului a fost, însă, că, deși literatura clasică își păstrează forța ce i-a dat renumele, nu e totuși, la fel de comodă precum cea contemporană, atât în ce privește scriitura, cât și temele abordate. Să fie oare literatura clasică mai potrivită pentru perioada adolescenței, cea care, teoretic ne formează gusturile literare? Cititorii profesioniști spun că „nu citim, ci doar recitim” și, mie cel puțin, mi se pare că multe dintre romanele contemporane sunt bune doar să fie citite, nu doar recitite, spre deosebire de clasici. Bine, probabil că așa a fost în orice epocă: există cărți pe care le citești ca să te relaxezi, ca să treacă timpul, și cărți pe care vrei să le ai întotdeauna în bibliotecă tocmai pentru a le reciti când ai chef.

Concluzia mea a fost că, deși tot timpul am avut impresia că romanul mi-e foarte familiar, nu mai țineam minte mai nimic din acțiune. Mi se părea că recunosc imagini, personaje, scene întregi uneori, dar toate erau fără legătură, așa că m-am bucurat că l-am recitit și l-am discutat și acum aștept cu nerăbdare celălalt club de carte la care particip, Books, tea & more, unde se va discuta – coincidență? – același roman.

Fiind un roman clasic, Maestrul și Margareta are în română mai multe ediții și, totodată, mai multe traduceri. În librării se mai găsesc, în momentul de față, trei traduceri în patru ediții: Ion Covaci pentru ediția Humanitas Fiction, Antoaneta Olteanu pentru ediția de chioșc Adevărul și Natalia Radovici pentru edițiile Polirom și Litera (traducerea a apărut prima oară la Univers și apoi și la Humanitas în două colecții mai vechi, „Cartea de pe noptieră” și „Raftul întâi”). Am fost curioasă care e cea mai bună, așa că m-am uitat puțin prin ele. E un exercițiu interesant să citești concomitent traduceri paralele, așa că am zis că ar fi interesant să le pun laolaltă și într-un articol.

Am reprodus doar primul paragraf al romanului în toate cele trei traduceri (mai există una la Cartier, dar nu am reușit să dau de ea; oricum, am înțeles că e destul de dificilă). De asemenea, am primit pe Facebook și un articol mai vechi dedicat felului în care a fost transpus în română acest roman clasic. E cu atât mai interesant cu cât autorul compară traducerile cu originalul rusesc.

Nu mai țin minte în ce traducere am citit romanul prima oară, acum l-am recitit în traducerea Nataliei Radovici și mi-a plăcut. Oricum, întotdeauna mi-a plăcut să compar traducerile diferite (mai ales dacă am posibilitatea să înțeleg și originalul, dar aici nu era cazul) și să urmăresc felul în care fiecare om își construiește lumea de (din) cuvinte. Sper să vi se pară și vouă interesant exercițiul ăsta.

 

Maestrul și Margareta, de Mihail Bulgakov, trad. rom. Ion Covaci, Humanitas Fiction, 2007

 

Cap. I – Nu vă lungiți la vorbă cu necunoscuții

 

La asfințitul unei zile toride de primăvară, pe o alee din parcul Patriarșie prudî își făcură apariția doi indivizi. Primul dintre ei, un bărbat de vreo patruzeci de ani, purtând un costum de vară cenușiu-deschis, era scund, brunet, rotofei și chel. Ținea în mână o pălărie altminteri decentă, iar pe fața lui bine rasă tronau niște ochelari în ramă de baga de dimensiuni mirobolante. Al doilea – un tânăr bine clădit, roșcovan, ciufulit, cu o șapcă în carouri dată pe ceafă – purta o geacă de cowboy, niște pantaloni albi, cam șifonați, și espadrile negre.

 

Maestrul și Margareta, de Mihail Bulgakov, trad. rom. Antoaneta Olteanu, Adevărul Holding, 2011

 

Cap. I – Nu vorbiți niciodată cu necunoscuții

 

Odată, primăvara, la ora unui amurg neobișnuit de fierbinte, la Moscova, în Patriarșie prudî, apărură doi cetățeni. Primul – îmbrăcat în costum cenușiu, de vară – era mic de statură, dolofan, chel. Își ținea în mână, ca pe o prăjitură, pălăria, având pe fața bine rasă o pereche de ochelari de dimensiuni supranaturale în ramă neagră de baga. Cel de-al doilea, lat în umeri, roșcat, ciufulit, un tânăr cu o șapcă în carouri împinsă spre ceafă, avea o cămașă cadrilată, niște pantaloni albi boțiți și cipici negri.

 

Maestrul și Margareta, de Mihail Bulgakov, trad. rom. Natalia Radovici, Ed. Polirom 2014 și Ed. Litera 2014

 

Cap. I – Să nu stați niciodată de vorbă cu necunoscuți!

 

La ceasul unui amurg învăpăiat de primăvară, la Moscova, în parcul Patriarșie prudî, își făcură apariția doi cetățeni. Primul, un bărbat la vreo patruzeci de ani, îmbrăcat în haine gri de vară, mic de stat, brunet, dolofan și chel, își ținea în mână pălăria decentă, din fetru moale; niște ochelari uriași cu ramă neagră de baga îi împodobeau fața bine bărbierită. Celălalt, un tânăr lat în umeri, roșcovan, ciufulit, cu o șapcă în carouri dată pe ceafă, purta o cămașă de cowboy, pantaloni albi boțiți și pantofi negri de sport.

 

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

Cele mai frumoase romane englezești: Curs la Fundația Calea Victoriei

Fundația Calea Victoriei vă invită la un curs dedicat uneia dintre cele mai bogate literaturi europene, literatura engleză: „Cele mai frumoase romane englezești”.

Ostranenie – „Fetițele. Rude sărmane”, de Ludmila Ulițkaia

Existențe frânte, personaje înduioșătoare prin maniile lor, lucruri mărunte ce pot dărâma convingeri de viață aparent solide, iubiri tragice ce te duc în pragul nebuniei și dincolo de el, volumul Ludmilei Ulițkaia face portretul unei lumi aparent statice dar care-și caută necontenit contururile.

Cum a fost posibil?, despre „Războiul nu are chip de femeie”, de Svetlana Aleksievici

Efort al multor ani de documentare (o parte desfășurați în timpul comunismului, o altă parte după căderea regimului, când oamenii se confesau mult mai liber), cartea centralizează fragmente de mărturii ale femeilor din fostul URSS care au luptat pe front în cel de-Al Doilea Război Mondial.

7 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu


  1. Marilena 09-06-2015 09:29

    Când o carte e bine tradusă spunem: ce bine scrie autorul acesta! Iar când e prost tradusă spunem că nu e bine redactată. Așa e, uităm de multe ori că de fapt citim vorbele traducătorului, care își lasă amprenta personală, împrumută ceva din sufletul lui fiecărei cărți traduse.

    Raspunde
  2. Laura Câlțea 09-06-2015 11:10

    „traduttore, tradittore”, nu? :)

  3. Denisa 09-06-2015 00:22

    Interesanta comparatia, nu m-am gandit la asta, poate pe viitor la autorii clasici sa pot face asta. Sper sa ajung si eu la un club de carte unde esti tu, ca ultima oara am fost la Humanitas in calitatea de spectator si nu mi-a placut deloc

    Raspunde
  4. Diana 08-06-2015 23:43

    Ideea comparației e interesantă, într-adevăr. Eu aș prefera o combinație între Covaci și Radovici, varianta a doua nu mă prea încântă.

    Raspunde
  5. Laura Câlțea 09-06-2015 11:06

    da, cred că sunt cele mai bune. nu am citit Covaci integral, doar Radovici (și cred că prima oară am citit romanul tot în traducerea asta), dar traducerea Antoanetei Olteanu nu mă încântă prea tare. când ai timp, te așteptăm cu plăcere la cub. mie mi se pare că se răspândește moda cluburilor de carte, ceea ce mă bucură tare mult :)

  6. dragos c 08-06-2015 20:40

    merg pe radovici.

    Raspunde
  7. Laura Câlțea 09-06-2015 11:04

    și mie mi-a plăcut :)