• „Oamenii vor să afle răspunsuri pe căi cât mai comode, dar nu există drumuri pentru regi, cunoașterea trebuie plătită” - Solomon Marcus

Un text frumos scris, despre „Istorii despre literatură și orbire”, de Julián Fuks

Un text frumos scris, despre „Istorii despre literatură și orbire”, de Julián Fuks

Micul volum Istorii despre literatură și orbire al brazilianului Julián Fuks este o carte pe care, mai mult ca sigur, nu aș fi ales-o singură. Trebuie să mărturisesc faptul că titlul mă cam speria: Borges, João Cabral (pe care nu-l știam deloc) și James Joyce într-o singură carte… Nu avea cum să fie o lectură prea facilă și, probabil, nici plăcută. De aceea mă bucur foarte tare că cei de la Editura Univers mi-au recomandat-o. Pentru că, deși îmi găsesc cu greu cuvintele ca să vorbesc despre ea, a fost o carte care mi-a plăcut foarte, foarte mult.

 

În anticamera literaturii

 

Istorii despre literatură și orbire este un volum ce se poate defini cel mai bine prin negație: nu este roman, nu este biografie, nu este critică literară, nu este eseu… Ce este atunci?

Este, pur și simplu, un text frumos scris, un text care are acea frumusețe ce te face să respiri adânc, să te oprești din citit și să închizi ochii pentru a păstra cât mai mult sensul fugitiv al cuvintelor, castelele de nisip pe care le construiește autorul punând literă lângă literă, cuvânt lângă cuvânt, pagină după pagină. Această tentație a închiderii ochilor pentru a-ți imagina mai bine e cu atât mai aproape de substanța cărții cu cât toate cele trei capitole gravitează în jurul a două mari teme comune: literatura și orbirea. O alăturare paradoxală, aparent măcar.

În stilul său distilat și rafinat, tânărul scriitor brazilian face, de fapt, un elogiu al literaturii, al actului de a scrie, al celui de a-ți construi lumea prin scris, mai ales atunci când pare că nimic altceva în jurul tău nu mai are sens dacă nu îmbraci lumea în cuvinte.

Amestecând literatura cu biografia, visul cu realitatea, demersul lui Fuks are anumite valențe voyeuristice: ai impresia că ești o musculiță ce are, pentru scurt timp, privilegiul de a participa la viața obișnuită a celor trei scriitori. Viața lor din lume, nu cea din cărți. Viața în care ei au stat la masă și s-au luptat cu rezistența cuvintelor, le-au rostit, le-au scris, le-au șters și le-au rescris până au reușit să și le însușească, până au reușit să le scoată din lume și să le facă ale lor. Până au reușit să facă din cuvintele lumii, o lume nouă.

Având abia o sută de pagini, volumul pare, deopotrivă, scurt și dens. Nu se poate spune că e amuzant, dar te trezești că zâmbești în timp ce citești. Nu e ușor, dar se citește repede. Nu e nici dificil, în ciuda titlului, dar sigur o să vă pună pe gânduri. Și uite că iar am început să vorbesc despre el spunând ce nu este. Nu o să dau aici citate din carte pentru că mi-au plăcut atât de multe încât nu am rezistat tentației de a face un articol special doar cu fragmentele. Poate citatele vor reuși să spună mai bine ce este. Copleșită de cuvinte și de imagini, eu îl voi defini doar ca un text frumos scris.

 

Istorii despre literatură şi orbire: Borges, João Cabral și Joyce, Julián Fuks, Ed. Univers, 2012, trad, Anca Ferro

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

Concurs de manuscrise la Editura Univers

Autorii români care şi-ar dori să-şi vadă cărţile publicate la Univers sunt rugaţi să ne trimită manuscrisele lor, exclusiv în formă electronică, în documente scrise cu diacritice, la adresa concurs@edituraunivers.ro, până la data de 15 septembrie 2015.

Dorința de a avea un peștișor auriu, mic și frumos ca în desene animate

Volumul lui Patrick Louisy, „Acvariul de apă dulce. Ghid practic pentru începători”, prezintă exact pașii pe care trebuie să-i urmeze cei care vor să aibă un acvariu, dar nu știu prea multe despre asta.

Micuța zână comunistă, despre „Fetița care nu zâmbea niciodată”, de Lola Lafon

Scrisă într-un stil ironic și jucăuș, care pare că nu judecă nimic, cartea te obligă, subtil, să renunți la comodități și false pretexte. Să accepți că asta nu e o carte despre Nadia Comăneci, este o carte despre tine, despre mama ta, despre femeia contemporană și despre idealul feminin al societății contemporane.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu