• „O fire blândă va lăsa în lume o amintire plăcută” - Proverb egiptean antic

„Dulcele bar”, de J.R. Moehringer

„Dulcele bar”, de J.R. Moehringer

Un fel de bildungsroman, o carte a devenirii și a maturizării, Dulcele bar prezintă formarea unui om. De fapt, a unui bărbat. A unui bărbat adevărat.

Ce e acela un bărbat adevărat? Cum se formează bărbații adevărați? Cum poți să afli cine ești? Care sunt lucrurile care te definesc? Cum poți să faci ordine în lume? Cum poți să te simți în siguranță? Lipsit de o figură paternă, crescut de o mamă singură, J.R. Moehringer are norocul, după cum mărturisește, să crească în apropierea unui bar legendar, apropiere care l-a format și care i-a determinat destinul. Toate întrebările care l-au bântuit de mic copil și-au găsit rezolvarea în atmosfera îmbibată de fum de țigară și de alcool a barului Dickens (rebotezat apoi Publicans) din Manhasset.

Prin prisma nostalgiei, barul și oamenii care-l populau au dobândit dimensiuni mitice, iar aventura maturizării sale s-a transformat într-o epopee. Una foarte bine scrisă și în rândurile căreia se simte o voluptate a povestirii care pare a fi, de fapt, adevărata temă a cărții. Plăcerea de a povesti, de a te povesti și de a asculta povești. Deși o carte cu și despre bărbați, Dulcele bar este, printre rânduri, și un omagiu adus mamei sale, iar morala cea mai des repetată devine un fel de laitmotiv al cărții: „Adevărații bărbați au grijă de mamele lor”.

 

Ca și poveștile de dragoste, barurile depind de o îmbinare delicată de sincronizare, chimie, lumină, noroc și – poate mai presus de toate – de generozitate.

 

Deși misterioasă din fire, o parte din misterul mamei mele era intenționată. Cea mai cinstită persoană pe care am cunoscut-o, era o mincinoasă minunată. /…/ În rarele momente când mama era prinsă cu minciuna, avea un mod revigorant de a nu se căi. Avea o „relație” cu adevărul, explica relaxată, și, ca orice relație, și aceasta presupunea compromisuri. A minți, credea ea, nu era un păcat mai mare decât a da volumul radioului mai încet /…/. Doar reducea volumul adevărului.

 

Uneori mă simțeam atât de singur, încât îmi doream să fi existat un cuvânt mai mare, mai lung pentru singur.

 

Ca nimic altceva, cuvintele îmi organizau lumea, făceau ordine în haos, împărțeau clar lucrurile în alb și negru.

 

Fiecare carte e un miracol. Fiecare carte reprezintă un moment când cineva s-a așezat în liniște – și acea liniște e o parte a miracolului, fii sigur – și a încercat să ne spună nouă, celorlalți, o poveste.

 

Trebuie să faci tot ce te înfricoșează, JR. Tot. Nu doar să-ți riști viața, ci și tot restul. Gândește-te la teamă, hotărăște-te e loc cum o să faci față temerii, pentru că teama o să fie elementul cel mai important al vieții tale, îți promit. Teama va fi motorul tuturor împlinirilor tale și rădăcina tuturor eșecurilor și dilema subînțeleasă în toate poveștile pe care ți le spui despre tine însuți. Și care e sigura șansă pe care o ai în fața temerii? Urmeaz-o. Ghidează-te după ea. Nu te gândi la teamă ca la un lucru rău. Gândește-te la teamă ca la un ghid, un îndrumător.

 

– Uneori încerc să spun ce gândesc și ce iese sună ca și cum aș fi mâncat un dicționar și cac paginile. Scuze.

– Îmi dai voie să spun ceva? a întrebat preotul. Știi de ce i-a inventat Dumnezeu pe scriitori? Pentru că îi plac poveștile bune. Și nu dă doi bani pe cuvinte. Cuvintele sunt acoperământul pe care l-am pus între El și sinele nostru adânc. Încearcă să nu te gândești la cuvinte. Nu te strădui să faci propoziția perfectă. Nu există așa ceva. Scrisul e intuiție. Fiecare propoziție e o intuiție cultivată, a cititorului și a ta în aceeași măsură.

 

Oamenii pur și simplu nu înțeleg de câți bărbați e nevoie pentru a crește un bărbat bun. Data viitoare când mergi în Manhattan și vezi cum se ridică un zgârie-nor măreț, privește atent câți bărbați muncesc la el. E nevoie de la fel de mulți bărbați pentru a crește un bărbat puternic ca pentru a construi un turn.

 

Mi-am spus că nu îți poți aminti frumusețea, la fel cum nu o poți nici descrie.

 

M-am uitat prin bar. Altcineva n-ar fi văzut decât o mulțime oarecare de băutori, dar eu vedeam oameni. De-ai mei. Tovarăși de călătorie. Toate felurile de oameni erau acolo – agenți de bursă și ciorditori, sportivi și invalizi, mame și supermodele –, dar eram cu toții un întreg. Pe toți ne rănise ceva sau cineva, așa că veniserăm cu toții la Publicans, căci când ești trist, simți nevoia să stai de vorbă, dar cel mai bine te simți în mulțime.

 

Urăsc întrebarea asta, am spus. Urăsc când oamenii mă întreabă despre ce e o carte. Oamenii care citesc pentru intrigă, oamenii care înghit povestea ca umplutura dintr-un biscuit Oreo ar trebui să rămână la benzi desenate și telenovele. Despre ce e? Orice carte care valorează cât negru sub unghie e despre emoții, și dragoste, și moarte, și durere. E despre cuvinte. Despre om față în față cu viața.

 

Mai mult decât oricine altcineva, Bob Polițistul era de părere că lucrurile de pe fundul porturilor noastre interioare trebuie să iasă la suprafață la vremea lor, când vor ele.

 

Mi-am dat seama că trebuie să ne mințim pe noi înșine din când în când, să ne spunem că suntem capabili și puternici, că viața e frumoasă și munca grea va fi răsplătită și apoi trebuie să încercăm să facem minciunile să devină realitate.

 

Am căutat și am tânjit atât de mult după secretul care să mă facă un bărbat bun, când tot ce trebuia să fac era să urmez exemplul unei femei foarte bune.

Tandrețe și testosteron, recenzie despre Dulcele bar.

Dulcele bar, J.R. Moehringer, Ed. Publica, 2013, trad. Paul „Slayer” Grigoriu, col. „Narator”

 

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

Eveniment editorial Publica: „Small DATA”, de Martin Lindstrom apare concomitent cu ediția în limba engleză

Ediția în limba română a cărții lui Martin Lindstrom – Small DATA – apare concomitent cu ediția în limba engleză. Lansarea oficială a cărții va avea loc la București, în prezența autorului, în cadrul conferinței The Future of Marketing.

Frumosul străin, fragmente paralele din „Femeile care au renunțat la bărbați”, de Karine Lambert, și „Final”, de Fernanda Torres

Cinci femei și cinci bărbați și două romane potrivite pentru o lectură în paralel: „Femeile care au renunţat la bărbaţi”, de Karine Lambert, și „Final”, de Fernanda Torres. Ele renunță la sex (nu la iubire), ei renunță la iubire, dar aleg sexul.

Părticica mea de FILIT

Între 1-5 octombrie, Iașiul a fost capitala literară a României. Aflat la a doua ediție, FILIT a fost un eveniment de anvergură cu numeroase evenimente literare.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu