Căutare după eticheta: închisoare
Un mariaj artistic, despre „Constance”, de Franny Moyle
Decadentism și dandysm, vicii și prejudecăți victoriene, feminism și homosexualitate, socialism și misticism, drepturi și obligații sociale, libertăți și interdicții… urmărind viața prea puțin cunoscută a lui Constance Wilde, Franny Moyle face o radiografie a societății britanice la finalul secolului XIX scoțând la iveală nu doar informații despre viața acesteia, ci și despre viața femeilor în epocă.
Citeste mai mult...
Celălalt Oscar, despre „De Profundis”, de Oscar Wilde
Un text scris cu mare tristețe, cu ciudă pe sine însuși de a se fi lăsat atras într-un carusel al greșelilor, „De Profundis” este un text frumos scris și care ne oferă o altă imagine a lui Oscar Wilde. La fel ca în „Portretul lui Dorian Gray”, ca să-l poți înțelege, trebuie să ai prezente în minte atât imaginea sa luminoasă, cât și reversul său întunecat.
Citeste mai mult...
Normalitatea absurdului, despre „Portocaliul este noul negru”, de Piper Kerman
„Portocaliul este noul negru” este utilă ca un fel de exercițiu: cel de a ieși complet din zona ta de confort și de a te imagina dincolo de ceea ce ai învățat ca fiind normal, într-o lume a marginalilor, într-o zonă gri a acceptării sociale, alături de oameni pe lângă care ai trece și ai considera că nu pot face parte din lumea ta.
Citeste mai mult...
„Fiecare cu povestea lui”, de Jean-Paul Dubois
„Fiecare cu povestea lui” este una dintre cele mai frumoase cărți ale lui Jean-Paul Dubois. Romanul a primit în 2019 Premiul Goncourt.
Citeste mai mult...
„Niciun prieten, doar munții”, de Behrouz Boochani (fragment)
„Niciun prieten, doar munții”, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, a apărut recent în limba română, în colecția „ANANSI. World Fiction” de la Pandora M.
Citeste mai mult...
Cine poate calcula orbita propriului său suflet?
Oscar Wilde și reflecțiile lui amare în singurătatea închisorii din Reading...
Citeste mai mult...
Paiațe ale tristeții, clovni cu inimile frânte...
La fel ca în „Portretul lui Dorian Gray”, ca să-l poți înțelege pe Oscar Wilde, trebuie să ai prezente în minte atât imaginea sa luminoasă, de salon, în ipostaza de cel mai strălucit reprezentant al decadenței Belle Epoque, cât și reversul său întunecat: Oscar, îmbrăcat în haine de zeghe, scuipat și batjocorit într-o gară din Londra.
Citeste mai mult...
Cheltuitorul iresponsabil al propriului său geniu
În „De Profundis”, lunga epistolă adresată lordului Alfred Douglas, Oscar Wilde își face un autoportret care pare a aduce aminte de celebra lui butadă: „Mi-am pus tot geniul în viaţă, în operele mele n-am pus decât talentul.”
Citeste mai mult...