Căutare după eticheta: Gabriel Osmonde
Toamna literară 2014 – Noutăți la Editura Univers
„Casandra”, de Christa Wolf, „Era să fiu eu”, de Ali Smith, „City”, de Alessandro Baricco, „ZeroZeroZero”, de Roberto Saviano, „Sfârșitul poveștii”, de Lydia Davis sau „Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire”, de Gabriel Osmonde sunt câteva dintre romanele pregătite de Editura Univers pentru toamna literară 2014.
Citeste mai mult...
Spune-mi, simplu, Laura..., despre „Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire”, de Gabriel Osmonde
Confruntată cu posibilitatea propriei morți și cu certitudinea că întreaga sa viață a fost un fiasco, Laura Baroncelli analizează, retrospectiv, momentele semnificative și pe cele aparent fără semnificație ale propriei vieți.
Citeste mai mult...
„Lucrarea iubirii”, de Gabriel Osmonde
„Lucrarea iubirii” este una dintre acele cărți la care lași multe semne pentru că o asemenea poveste nu se citește, se recitește. Frumoasă și incomodă, e o carte care nu se citește dintr-o suflare pentru că te copleșește. Se citește în episoade, se lasă la dospit, se închide și se deschide de multe ori. Și, mai ales, este una dintre acele cărți la care lași multe semne pentru că o asemenea poveste nu se citește, se recitește.
Citeste mai mult...
E-book gratuit: Gabriel Osmonde, „Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire”
E-book gratuit – cea mai căutată carte de la Univers: timp de șapte zile (29 iunie - 6 iulie), Editura Univers, în parteneriat cu platforma Streamland, le oferă gratuit cititorilor săi ediția electronică a cărții Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire, primul roman semnat de Andreï Makine cu pseudonimul Gabriel Osmonde.
Citeste mai mult...
Bibliografia unei existențe
Ce portret ne fac, în ochii noștri și ai celorlalți, cărțile pe care le adunăm în timpul vieții? Poate fi biblioteca proprie un autoportret?
Citeste mai mult...
Clipe de mare simplitate
O veche reverie: cea de a vieții celorlalți întrezărită de-a lungul unei călătorii. Tu mergi, cu mașina, pe jos, cu trenul, și observi fugitiv clipe de mare simplitate din existența unor oameni pe care nu i-ai văzut și nu-i vei mai vedea niciodată. Cum zicea Virginia Woolf: „Ce mare mângâiere să ai cui arăta câte ceva care e de văzut! Și pe urmă să taci”.
Citeste mai mult...