Există cărți pe care te bucuri să le răsfoiești și, cum ai dat de o pagină, ai și uitat-o; alte cărți le citești plin de reverență, nu îndrăznești să fii nici de acord, nici în dezacord; unele oferă doar informații și nu lasă loc de comentariu; pe altele suntem în stare să le reproducem cuvânt cu cuvânt, fiindcă le iubim foarte tare și de mult timp, așa că le știm pe dinafară.
Lectura este o conversație. Nebunii se lasă antrenați în dialoguri imaginare, pe care le ascultă în minte; cititorii se angajează, tot așa, în dialogul tăcut pe care-l antrenează cuvintele de pe pagină. De obicei răspunsul celui care citește nu este înregistrat, dar se întâmplă ca, uneori, cititorul să simtă impulsul de a pune mâna pe creion, ca să noteze pe marginea textului. Un comentariu făcut cu creionul pe marginea paginii – o glosă ca o umbră ce însoțește cartea favorită – se întâmplă să extindă textul, să îl aducă într-un alt timp, într-o altă experiență; ceea ce dă substanță iluziei că volumul ne vorbește și ne vizează existența (a noastră, a cititorilor). /…/
Lectura este o îndeletnicire confortabilă, solitară, lentă și senzuală.
Alberto Manguel, Jurnal de lectură
.jpg)
.jpg)
Scrie un comentariu