O biografie a soției lui Oscar Wilde care oferă și o privire asupra societății și a feminității la finalul secolului XIX. Specializată, de asemenea, în istoria grupării prerafaelite, autoarea realizează, încă din primele pagini, o paralelă foarte interesantă între particularitățile estetice ale acestei mișcări artistice și mișcarea feministă:
Autodeclarată prerafaelită – un termen care, prin anii 1880, era echivalent cu „estetă” –, Constance purta o torță aprinsă în anii 1850 de către un grup de femei care participaseră la înființarea Frăției Prerafaelite a Pictorilor. Femei ca Elizabeth Siddal și Jane Morris, soția pictorului Dante Gabriel Rossetti și cea a poetului, desenatorului și socialistului William Morris, fuseră modele pentru artiștii prerafaeliți, purtând veșminte largi, învoalate.
Însă nu doar înfățișarea lor pe pânzele pictorilor aprinsese scânteia noii mode în elita intelectuală. Dincolo de pânze, aceste femei stabiliseră deopotrivă noi libertăți pentru femei, libertăți care, peste vreo douăzeci de ani, abia au început să fie adoptate de masa largă a populației feminine. Ele promovaseră stiluri noi de rochii, cu mânecile fie cusute la nivelul umerilor, și nu mai jos, fie bufante și largi. În vreme ce restul populației feminine victoriene trebuia să umble cu brațele țintuite de corp în teci strâmte, imobile, femeile prerafaelite își puteau mișca liber brațele pentru a picta, a poza pictorilor sau pur și simplu a se simți confortabil. Fetele prerafaelite renunțaseră, de asemenea, la uriașele fuste cu crinoline în formă de clopot, înfoiate cu ajutorul cercurilor și al coliviilor prinse în chingi de desuuri feminine. Se descotorosiseră de corsetele strânse, care sugrumau taliile ca pe niște clepsidre, ca și de bonetele și coafurile complicate ce adăugau strat peste strat în toaleta zilnică feminină.
Vestimentația „estetică”, după cum a devenit cunoscută, era mai mult decât o modă, era o declarație. Căutând confortul pentru femei, vorbea totodată despre o dorință de eliberare care depășea lejeritatea fizică. Era de asemenea o declarație despre expresia creativă feminină, ea însăși în consonanță cu problemele feministe de anvergură. Primele femei care aderaseră la gruparea prerafaelită trăiau neconvențional cu artiști, lucrau la propriile proiecte artistice și deveneau, la rândul lor celebre. Cele care purtau veșminte estetice tindeau să creadă, drept consecință, că ar trebui să aibă dreptul la o carieră și, în cele din urmă, că ar trebui să li se acorde dreptul la vot.
Franny Moyle, Constance: Tragica și scandaloasa viață a doamnei Oscar Wilde
Un mariaj artistic, recenzie despre Constance: Tragica și scandaloasa viață a doamnei Oscar Wilde, de Franny Moyle
(foto) Dante Gabriel Rossetti, Visul lui Dante (1871)
.jpg)
Da, de curentul prerafaelit controversat sunt multe de spus. Unul din fondatorii lui John Everett Millais a pictat celebrul tablou Ophelia, tanara pozand scufundandu-se in apa si ulterior alegandu-se cu pneumonie de la sedintele lungi de pozat, dar devenise celebra. Si uite cum descopar si astazi o frumoasa si interesanta carte ce asteapta sa fie citita.
denisa
20 aug. 2015