Regina Adevărată de Erika Johansen este o serie fantasy cu o eroină mai neobișnuită, ce nu se remarcă prin frumusețe și e și puțin cam dolofană și a cărei mare pasiune sunt cărțile. Înainte de a deveni regina Tearlingului Kelsea a avut parte de o copilărie (aproape) idilică într-o căsuță din pădure, iar plăcerea ei cea mai mare era să-și aleagă o carte din bibliotecă și să n-o lase din mână până n-o termină. Familiar?
Când Kelsea își termina lecțiile până-n cină, drept recompensă avea voie să aleagă o carte din bibliotecă și să nu se culce până n-o termina de citit. Poveștile o mișcau pe Kelsea cel mai mult, poveștile despre lucruri care n-au existat niciodată, povești care o transportau dincolo de lumea monotonă a căsuței. Odată stătuse trează până-n zori, citind dintr-un roman foarte lung, și primise încuviințarea să sară peste îndatoririle zilnice și să doarmă toată ziua următoare.
Se gândi la biblioteca lui Carlin, cu cei trei pereți lungi, plini de volume legate-n piele, non-ficțiune în stânga și ficțiune în dreapta. Și cât de bine era să stea în bibliotecă cu o carte și o cană de ceai. Prin geamul din față pătrundea o parte din lumina solară ce scălda biblioteca-n lumină până spre amiază. Lui Kelsea îi plăcea să se ghemuiască în peticul de lumină și să citească, în fiecare duminică dimineața. Odată, de Crăciun, când avea opt-nouă ani, a coborât și a găsit cadoul de la Barty: un scaun mare, cu perne moi, încastrat în mobilier, construit în formă pătrată exact unde cădea lumina soarelui. Pe brațul stâng al scaunului, Barty gravase cuvintele: „Peticul lui Kelsea”. Amintirea clipei când s-a prăbuțit în scaun era atât de puternică încânt aproape că simțea mirosul de turtă dulce dinspre bucătărie și zgomotele făcute în jurul casei de graurii care tocmai se dezmorțeau și-și începeau agitația matinală de fiecare zi.
Am scris pe larg despre Regina Adevărată pe Bookaholic: O regină deloc extraordinară.
Scrie un comentariu