Pentru că noaptea de gardă nu e ca în filmele americane
Un volum mic și surprinzător, puțin cam sumbru și încărcat pe alocuri, dar cu o perspectivă interesantă, din interior, a ce înseamnă să fii medic. Nu am mai citit demult poezie, așa că mi-a plăcut să o fac din perspectiva cititorului care nu e obligat să înțeleagă „ce a vrut să spună poetul” și apoi să exprime asta în cuvinte pompoase. Am citit-o liniștit și fără nici o așteptare și a fost bine. Mi-a plăcut cel mai mult prima parte a volumului, (Sinapse și Noaptea de gardă), iar poezia mea preferată se cheamă pentru că nu e ca la televizor.
pentru că nu e ca la televizor
în mijloc nu stă un manechin din plastic
cu corpul acoperit de praf pentru că la sfârșitul programului
am fobii, anxietăți și niciodată nu-mi întorc capul
spre cameră zâmbind cu superioritate pentru că lucrez
într-un spital și trec prin tot felul de crize
mă deteriorez ușor îmi revin foarte greu
din când în când imagini ale florilor
plesnite lângă barbotoare și jumătăți de corpuri paralizate
în paturi cum se nimerește
pentru că toți oamenii ăia frumoși relatând vag melancolic
povești în lift sau pe coridor în timp ce plăgile se închid pur
și simplu nu există – așa cum nu există compensații
pentru fiecare lucru abandonat sau pierdut revelația
spaimei care îți înțepenește în cap
vorbesc exact ca atunci când am ajuns în București energie și
entuziasm plus bonus pentru transportul în centru mușcate
înflorite agățate haotic la ferestre și nu poți să imprimi viață
fără o doză de tupeu și încredere în destinul personal
o dragoste și un atașament perfect normale
am foarte puțini prieteni îi mențin. Alex a lăsat-o și el
baltă și a plecat din țară i s-a rupt filmul
dimineața când mai intru pe net îmi povestește
despre Amsterdam și prăjiturele mă așteaptă
să hoinărim pe canale să vedem abrupt și intens
cum alunecă soarele de pe acoperișul unui spital
Am scris pe larg despre volum pe Bookaholic: Nu e ca la televizor, despre „Noaptea de gardă”, de Ionelia Cristea.
Noaptea de gardă, de Ionelia Cristea, Ed. Cartea Românească, 2015, col. „Poezie”
Laura Câlțea
Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.