Jurnal de cititoare
„In the end, we'll all become stories”
Neurologul Oliver Sacks despre cât de important este, pentru noi, oamenii, să ne construim identitar ca povești. Mi-a adus aminte de o frază a lui Margaret Atwood care tot circulă pe net și mi-a plăcut mult, „in the end, we'll all become stories”.
Citeste mai mult...
Cine poate calcula orbita propriului său suflet?
Oscar Wilde și reflecțiile lui amare în singurătatea închisorii din Reading...
Citeste mai mult...
Și plăcerea este o patrie
Manuel Vincent, în „Glasul mării”, despre cum Horațiu te poate învăța că e bine să trăiești clipa, însă trebuie să înveți singur să-ți acorzi răgazul de a o putea trăi și simți pe deplin. Iar ceea ce Horațiu a spus acum mii de ani, este actualizat zi de zi, clipă de clipă, de oameni simpli, prin gesturi simple.
Citeste mai mult...
Mai poți fi om în absența memoriei?
Ce suntem fără amintirile noastre? Ce rămâne din noi în absența memoriei? O întrebare pusă de neurologul Oliver Sacks și o ecranizare pe care o aștept de un an, „Before I Go to Sleep”, după romanul lui S.J. Watson.
Citeste mai mult...
Cheltuitorul iresponsabil al propriului său geniu
În „De Profundis”, lunga epistolă adresată lordului Alfred Douglas, Oscar Wilde își face un autoportret care pare a aduce aminte de celebra lui butadă: „Mi-am pus tot geniul în viaţă, în operele mele n-am pus decât talentul.”
Citeste mai mult...
Cărți despre cărți despre cărți...
Shalom Auslander despre inutilitatea cărților de a da răspunsuri la întrebările care contează și despre neputința noastră de a înceta să sperăm că, totuși, într-o bună zi, vom găsi în ele răspunsurile pe care le căutăm...
Citeste mai mult...
Copacii din București
Lola Lafon, despre un București pe care nu au cum să-l vadă bucureștenii...
Citeste mai mult...
Ca toate celelalte
Nadia Comăneci de la ideal feminin („micuța zână comunistă”), la cel mai de jos nivel („o femeie ca toate celelalte”). În momentul în care „fetița s-a transformat în femeie” (28 de ani), „magia a încetat”.
Citeste mai mult...
Poularde Alexandre Dumas
Unul dintre cele mai frumoase lucruri în romanul lui Richard C. Morais mi s-a părut a fi felul în care lumea pare a se reflecta într-o farfurie cu mâncare...
Citeste mai mult...