• „Cel care susține că o căsnicie este o situație definită prin expresia «jumătate-jumătate» nu înțelege nici femeile, nici procentele” - Jackie Mason
Jurnal de cititoare

Jurnal de cititoare

Unul din cele mai frumoase începuturi de roman

Unul din cele mai frumoase începuturi de roman

Încă de la primele rânduri simți în „Medeea și copiii ei”, de Ludmila Ulițkaia, un adevărat roman în buna tradiție a literaturii ruse. Există o evidentă plăcere a scrisului și a descrierii ce devine foarte repede o plăcere a cititului. Cred că este unul din cele mai frumoase începuturi de roman.

Citeste mai mult...
Foame, păduchi, literatură și Rembrandt

Foame, păduchi, literatură și Rembrandt

Un scurt fragment din „Jurnalul” Helgăi Weissová, de pe vremea când avea 12 ani și fusese deportată cu părinții într-un lagăr nazist.

Citeste mai mult...
De ce părinții n-ar trebui să-și dorească copii perfecți

De ce părinții n-ar trebui să-și dorească copii perfecți

Scrisă într-un stil când lejer, când emoționant, când serios, când ironic, „Mâini cuminți: Copilul meu autist”, povestea Anei Dragu despre propria experiență ca mamă a unui copil autist este o carte ce se adresează cu precădere celorlalți părinți ai unor copii autiști, dar și părinților în general.

Citeste mai mult...
Sonete în oglindă: Shakespeare și Voiculescu

Sonete în oglindă: Shakespeare și Voiculescu

Unele dintre cele mai frumoase poezii de dragoste mi se par a fi „Sonetele” lui William Shakespeare și „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară”, de Vasile Voiculescu. Eu le-am descoperit în același timp și mi-au rămas în minte într-un neîncetat dialog imaginar .

Citeste mai mult...
Nunta schilozilor

Nunta schilozilor

Cea mai bună parte a romanului lui Karen Maitland, „Călătoria mincinoșilor”, este tabloul vieții medievale. Nu mi-a plăcut foarte mult felul în care a construit suspansul și nici povestea, însă mi s-a părut foarte reușit ca roman istoric și de atmosferă. Episodul de mai jos despre nunta schilozilor, una dintre tradițiile insolite ale Evului Mediu mi s-a părut reprezentativ.

Citeste mai mult...
Sâmbătă seara în Megalo Kastro

Sâmbătă seara în Megalo Kastro

Partea cea mai interesantă a romanelor lui Nikos Kazantzakis mi s-a părut a fi întotdeauna descrierea satelor pitorești ale Greciei și personajele sale insolite. Balcanism în stare pură, ca și la Panait Istrati, mirosuri, savoare, amestec pestriț de oameni și năravuri, Creta „Căpitanului Mihalis” este cel mai frumos personaj din roman.

Citeste mai mult...
Sfârșitul unei lumi

Sfârșitul unei lumi

Mi s-a părut de-a dreptul fascinant cum a reușit Irène Némirovsky în „Neînțelegerea” să surprindă, în câteva pagini, diferența între lumea de dinainte de Primul Război Mondial și cea de după. Lumea de ieri a Europei burgheze și lumea modernă, născută după Marele Război, sunt două universuri paralele, iar supraviețuitorii planete în derivă ce trec dintr-unul într-altul fără a ști căruia îi aparțin, de fapt.

Citeste mai mult...
Logica lumii medievale

Logica lumii medievale

Roman neistoric, „Laur”, de Evgheni Vodolazkin, reușește, totuși, să aducă cititorul în mijlocul Evului Mediu, cu frumusețea și contradicțiile lui.

Citeste mai mult...
Tot ce e și tot ce nu e iubirea

Tot ce e și tot ce nu e iubirea

Gânduri disparate, călătorind dincolo de spațiu și timp, adunate într-un roman de dragoste atipic. Iubirea nu e același lucru cu pasiunea, iar orice întâlnire e mai mult decât o despărțire.

Citeste mai mult...
Singura realitate adevărată este cea a ficțiunii

Singura realitate adevărată este cea a ficțiunii

La finalul minunatei sale „Istorii a tărâmurilor și locurilor legendare”, Umberto Eco ne lasă cu câteva rânduri adresate cititorilor pasionați prin care încearcă, parcă, să aducă un omagiu literaturii și cititorilor din toată lumea. Să-l cinstim și noi și să „îmbrăcăm haina cititorului bun”.

Citeste mai mult...