Jurnal de cititoare
Pentru că noaptea de gardă nu e ca în filmele americane
Un volum mic și surprinzător, puțin cam sumbru și încărcat pe alocuri, dar cu o perspectivă interesantă, din interior, a ce înseamnă să fii medic. Am citit-o liniștit și fără nici o așteptare și a fost bine. Mi-a plăcut cel mai mult prima parte a volumului, (Sinapse și Noaptea de gardă), iar poezia mea preferată se cheamă pentru că nu e ca la televizor.
Citeste mai mult...
Fiecare nație de oameni are gustul ei
Recitesc acum una dintre cele mai frumoase cărți din copilărie: Marele Uriaș Prietenos (MUP), de Roald Dahl (pe atunci îi zicea Uriașul Bun și Prietenos, prescurtat UBP). Mi-aduc aminte că a fost prima carte pe care nu am lăsat-o din mână până nu am terminat-o.
Citeste mai mult...
Adevărata fericire
„Recolta” de Jim Crace e un roman întunecat prin care înaintezi anevoie, care nu se oferă ușor înțelegerii cititorului, și pe care trebuie să-l „muncești” ca să-l pricepi. Pentru a-și construi povestea, Jim Crace adoptă chiar o scriitură încărcată, bolovănoasă aproape, un stil în care se amestecă observațiile directe, brute, și fraze cu înflorituri neașteptate.
Citeste mai mult...
Anii ´90 și rockerii din Romană
Încet, încet, prin romane contemporane și memorialistică, Bucureștiul începe să prindă o nouă identitate, diferită de cea pe care o avea în cărțile citite în școală (de la Gheorghe Crutzescu la Mircea Eliade sau Camil Petrescu). Iar imaginea asta modernă e cu atât mai etorogenă cu cât peisajul urban e în continuă schimbare.
Citeste mai mult...
O Europă de carte poștală
Pe lângă suspansul foarte bine dozat, „Fetița cu ochi albaștri” de Michel Bussi are și niște frumoase și surprinzătoare descrieri ale Franței contemporane. Printre ele, mi-a rămas în memorie o descriere a unui nou cartier la câteva zeci de km de Paris, în apropiere de Disneyland, Val-d'Europe.
Citeste mai mult...
Un librar țâfnos, care știe exact ce nu-i place
Un fragment amuzant din „Viața de poveste a lui A.J. Fikry”, de Gabrielle Zevin care descrie dialogul între un librar excentric și ursuz și o tânără reprezentată a unei edituri, venită să-i prezinte oferta de cărți noi. Amestecul ăsta de umor și literatură e reprezentativ pentru întreg romanul, care merită citit în întregime.
Citeste mai mult...
Veriga lipsă dintre Rembrandt și Vermeer
Încercând să se adăpostească de ploaie, Theo Decker și mama lui intră la Muzeul Metropolitan din New York pentru a vedea o expoziție de pictură olandeză și, mai ales, „Lecția de anatomie” a lui Rembrandt. Fără nici un chef, dar dorind să-i facă mamei sale pe plac, Theo se trezește cucerit de minunatele detalii din pictura maeștrilor olandezi.
Citeste mai mult...
Cafea făcută la ibric
„Fotograful Curții Regale” de Simona Antonescu a fost una din acele (rare) cărți care m-a cucerit de la primele rânduri. Am citit primele pagini cu surprindere și încântare, cu un zâmbet tot mai mare lățindu-mi-se pe față, cu opriri dese ca să-mi vină inima la loc și cu două dorințe contradictorii: să o citesc pe toată deodată și să zăbovesc cât mai mult timp pe fiecare pagină.
Citeste mai mult...
În om, totul e drum
Urmărindu-l pe Harold Fry în pelerinajul său mi-am adus aminte de una dintre frazele strălucite ale lui Gaston Bachelard, genul acela de afirmație scurtă la care te poți gândi toată viața, fără a-i epuiza toate înțelesurile posibile: „În om, totul e drum”.
Citeste mai mult...
Scrisoare deschisă pentru scriitorii contemporani: gata cu epifaniile literare!
Plină de referințe livrești, Femeia de hârtie, de Rabih Alameddine, are și scurte pasaje de revoltă împotriva literaturii contemporane (în special a celei americane), pline de ironie și savoare. Unul din preferatele mele este cel referitor la obligativitatea epifaniilor literare omniprezente în literatura de azi.
Citeste mai mult...