• „Am descoperit 1000 de căi pentru a nu produce un bec” - Thomas Edison
Jurnal de cititoare

Jurnal de cititoare

Povestitorul

Povestitorul

Ca și Feri baci, protagonistul primei proze din volumul „Ai uitat să râzi”, Bogdan Munteanu este, în primul rând, un povestitor. Unul care știe cum să capteze atenția audienței, cum s-o mențină și cum s-o facă să ceară încă o poveste, și încă una, și încă una...

Citeste mai mult...
„Trebuie să rămânem cititori”

„Trebuie să rămânem cititori”

A fi cititor înseamnă a-ți construi propriul paradis, iar cititorii sunt cei care nu mai au nevoie de nici o răsplată pentru că „lor le-a fost drag să citească”.

Citeste mai mult...
Prințul din povești și luptele „banale” ale eroilor moderni

Prințul din povești și luptele „banale” ale eroilor moderni

Într-un scurt fragment din „Lupta mea I: Moartea unui tată”, Karl Ove Knausgård dezvoltă într-un mod surprinzător (mai ales pentru un bărbat) felul în care copiii îți schimbă viața, ți-o acaparează, ți-o umplu de fericire, dar nu și de sens

Citeste mai mult...
Un ruj care a redat umanitatea

Un ruj care a redat umanitatea

„Anul Zero. 1945, o istorie”, de Ian Buruma este un volum istoric foarte bine documentat ce se ocupă de perioada de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial.

Citeste mai mult...
„Acel ceva într-un om pe care timpul nu-l atinge și de la care vine lumina ochilor”

„Acel ceva într-un om pe care timpul nu-l atinge și de la care vine lumina ochilor”

Mi se părea interesantă autobiografia lui Karl Ove Knausgård, dar a început să mi se pară de-a dreptul minunată când, la pagina 33, am dat peste fragmentul ăsta în care vorbește despre ultimul autoportret al lui Rembrandt.

Citeste mai mult...
„Citiți un roman de dragoste?”

„Citiți un roman de dragoste?”

Sunt multe fragmente frumoase în „Lecții aparte”, de Hélène Grimaud, instantanee și fulgurații efemere ale unor clipe doar întrevăzute. Unele sunt mai scurte și se încheagă în discuții, altele sunt doar străfulgerări ale lucrurilor care-ar-fi-putut-să-fie.

Citeste mai mult...
Regulile geo-descoperirii: „ia ceva, lasă ceva”

Regulile geo-descoperirii: „ia ceva, lasă ceva”

„Toate acele lucruri minunate”, de Jenniffer Niven e o carte dulce-amară, te face să râzi și să plângi, sau, mă rog, să te întristezi puțin, se citește repede și ușor și te lasă cu multe lucruri la care să te gândești.

Citeste mai mult...
Nostalgia anotimpurilor de tranziție

Nostalgia anotimpurilor de tranziție

Mi-era dor să citesc un nou roman de Andrea Calogero Camilleri. Până acum am recitit de câteva ori cele cinci romane traduse în română, însă toamna asta am avut bucuria să citesc un volum nou, „Mireasma nopții”, în aceeași minunată traducere a lui Emanuel Botezatu.

Citeste mai mult...
Lumea ca text

Lumea ca text

Unul dintre cele mai interesante eseuri din volumul „Probe de empatie” de Leslie Jamison mi s-a părut cel în care autoarea aplică funcțiile basmului, așa cum au fost definite de Vladimir Propp în „Morfologia basmului”, unei situații trăite de ea însăși pe care nu știa nici cum s-o înțeleagă, nici cum s-o povestească.

Citeste mai mult...
Lumea de ieri și revolta modernilor

Lumea de ieri și revolta modernilor

Există o evidentă prăpastie între lumea de dinainte (lumea veche) și cea de acum (lumea nouă), o prăpastie ce a început odată cu Primul Război Mondial și s-a lărgit încontinuu, până a devenit de netrecut, după cel de-Al Doilea Război Mondial. În „Să nu plângi”, de Lydie Salvayre, am găsit un scurt fragment care ilustrează foarte bine diferența asta de mentalitate.

Citeste mai mult...