• „Corecția face mult, dar încurajarea face și mai mult” - J.W. Goethe
Jurnal de cititoare

Jurnal de cititoare

„Acel ceva într-un om pe care timpul nu-l atinge și de la care vine lumina ochilor”

„Acel ceva într-un om pe care timpul nu-l atinge și de la care vine lumina ochilor”

Mi se părea interesantă autobiografia lui Karl Ove Knausgård, dar a început să mi se pară de-a dreptul minunată când, la pagina 33, am dat peste fragmentul ăsta în care vorbește despre ultimul autoportret al lui Rembrandt.

Citeste mai mult...
„Citiți un roman de dragoste?”

„Citiți un roman de dragoste?”

Sunt multe fragmente frumoase în „Lecții aparte”, de Hélène Grimaud, instantanee și fulgurații efemere ale unor clipe doar întrevăzute. Unele sunt mai scurte și se încheagă în discuții, altele sunt doar străfulgerări ale lucrurilor care-ar-fi-putut-să-fie.

Citeste mai mult...
Regulile geo-descoperirii: „ia ceva, lasă ceva”

Regulile geo-descoperirii: „ia ceva, lasă ceva”

„Toate acele lucruri minunate”, de Jenniffer Niven e o carte dulce-amară, te face să râzi și să plângi, sau, mă rog, să te întristezi puțin, se citește repede și ușor și te lasă cu multe lucruri la care să te gândești.

Citeste mai mult...
Nostalgia anotimpurilor de tranziție

Nostalgia anotimpurilor de tranziție

Mi-era dor să citesc un nou roman de Andrea Calogero Camilleri. Până acum am recitit de câteva ori cele cinci romane traduse în română, însă toamna asta am avut bucuria să citesc un volum nou, „Mireasma nopții”, în aceeași minunată traducere a lui Emanuel Botezatu.

Citeste mai mult...
Lumea ca text

Lumea ca text

Unul dintre cele mai interesante eseuri din volumul „Probe de empatie” de Leslie Jamison mi s-a părut cel în care autoarea aplică funcțiile basmului, așa cum au fost definite de Vladimir Propp în „Morfologia basmului”, unei situații trăite de ea însăși pe care nu știa nici cum s-o înțeleagă, nici cum s-o povestească.

Citeste mai mult...
Lumea de ieri și revolta modernilor

Lumea de ieri și revolta modernilor

Există o evidentă prăpastie între lumea de dinainte (lumea veche) și cea de acum (lumea nouă), o prăpastie ce a început odată cu Primul Război Mondial și s-a lărgit încontinuu, până a devenit de netrecut, după cel de-Al Doilea Război Mondial. În „Să nu plângi”, de Lydie Salvayre, am găsit un scurt fragment care ilustrează foarte bine diferența asta de mentalitate.

Citeste mai mult...
O descindere ca-n filmele cu Stan și Bran

O descindere ca-n filmele cu Stan și Bran

Sunt un mare fan al seriei Comisarul Montalbano scrisă de Andrea Calogero Camilleri. Umorul și ironia lui Camilleri m-au convins pentru prima oară că literatura polițistă nu este literatură de consum și poate fi considerată, pe bună dreptate, ca făcând parte din literatura de calitate.

Citeste mai mult...
Pe când uriașii nu erau lucru de mirare

Pe când uriașii nu erau lucru de mirare

Începutul romanului „Uriașul îngropat” de Kazuo Ishiguro suprinde foarte bine amestecul de realitate aspră și miraculos în care trăiau oamenii din Evul Mediu.

Citeste mai mult...
Pantofarul zânelor

Pantofarul zânelor

În „Catalogul ființelor fantastice” eu l-am descoperit pe Leprechaunul, pantofarul zânelor, despre care nu știam nimic. Superputerea lui este una singură, dar deosebit de importantă: el este singurul care se ocupă de condurii tuturor zânelor înainte ca acestea să participe la cortegiul magic ce marchează schimbarea anotimpurilor.

Citeste mai mult...
Munca mea era un act de iubire

Munca mea era un act de iubire

Roman preponderent narativ, „Recolta”, de Jim Crace, abundă în minunate descrieri de natură, precum acest fragment în care munca pământului se amestecă cu iubirea, cu ideea de libertate, dar și cu cea de înrădăcinare. Părând a se ghida după norme milenare, viața la țară își are regulile ei proprii, iar natura nu este la fel pentru toți oamenii.

Citeste mai mult...