• „Libertatea este dreptul de a nu minți” - Albert Camus

O sărbătoare periculoasă și o mustață (prea) perfectă

Deși citesc romane polițiste de ani buni, mi-a luat ceva să mă împrietenesc cu „regina crimei”, nu aș putea explica de ce, doar că simțeam că nu mă conving poveștile ei. Totul s-a încheiat (sau, din altă perspectivă, am putea spune că a început) cu Crăciunul lui Poirot pe care am păstrat-o anul ăsta ca lectură de Crăciun. Cumva, cartea asta m-a prins încă de la primele fraze cu toate că e chiar în stilul care a consacrat-o, adică asemănător celorlalte care nu mă convinseseră până acum. O fi fost atmosfera, o fi vârsta (mea, evident), cert e că ceva s-a schimbat și brusc am devenit fan Agatha. Mă pregătisem chiar să fac ceea ce fac de obicei atunci când nu reușesc să mă împrietenesc cu autor prin cărțile lui, și anume să-i citesc autobiografia/biografia/memoriile sau alte cărți/articole în care acesta vorbește despre viața lui sau crezurile sale literare. Așa că următoarea la rând trebuia să fie O autobiografie, de Agatha Christie, însă atmosfera de Crăciun m-a făcut să aleg romanul ăsta înainte și n-am regretat deloc. 

Cum ziceam, pentru fanii Agathei, nu e nimic nou în cartea asta, aceeași atmosferă englezească, aceeași „cameră închisă” cu personaje aparent nevinovate, dar printre care sigur se ascunde un criminal, aceleași deducții psihologice care l-au făcut celebru pe Hercule Poirot, aceeași dozare a suspansului. Pe scurt, un crime fiction decent, cum mai sunt alte câteva zeci scrise de Agatha Christie și pe care, încet, încet, am de gând să le devorez. Având în vedere lungimea lor, aș zice perfectă pentru intermezzo-uri literare, lecturi de relaxare de inserat între altele mai dificile, cred că tocmai mi-am găsit un nou scriitor preferat de cursă lungă. Scriitorii contemporani, mai ales cei de crime fiction, par a nu reuși deloc să găsească echilibrul între o poveste bună și un număr decent de pagini. 

Mi-a plăcut foarte mult un fragment anume, cel care îl introduce în scenă chiar pe detectivul Hercule Poirot, celebru atât pentru deducțiile sale logice și finețea analizei psihologice (ceea ce reiese chiar din fragmentul de mai jos), cât și pentru mustața sa (și, apropo de mustață, atenție la mustăți în acest roman; mustățile prea perfecte sunt menite să te pună pe gânduri, #doarzic). În plus, fragmentul prezintă dintr-o perspectivă originală și cea mai îndrăgită perioadă a anului, Crăciunul. Dacă vă imaginați Crăciunul doar ca pe o perioadă de tihnă și veselie, Poirot vă arată cât de mult vă puteți înșela. 

 

- E Crăciunul, spuse el. Pace, bunăvoință și tot felul de lucruri de genul ăsta. Bună înțelegere în tot locul. 

Hercule Poirot se lăsă pe spate în fotoliu. Își împreună degetele de la mâini, analizându-și gazda cu un aer gânditor, și murmură:

- Asta înseamnă că, în opinia dumitale, Crăciunul este o perioadă în care e greu de crezut că se poate petrece o crimă?

- Exact asta am spus. 

- De ce? 

- De ce? Johnson se văzu dintr-odată descumpănit. Ei bine, așa cum am spus, e un moment de pace și bună-dispoziție și toate astea! 

Hercule Poirot șopti: 

- Englezii ăștia sunt atât de sentimentali! 

Johnson îi răspunse apăsat:

- Și ce dacă suntem? Ce dacă ne plac vechile obiceiuri, sărbătorile tradiționale? Ce e rău în asta?

- Nu e nimic rău în asta. E chiar fermecător! Dar haide să examinăm faptele! Ai spus că sărbătorea Crăciunului reprezintă un moment de bună dispoziție. Asta înseamnă, nu-i așa, multă mâncare și băutură, nu? Înseamnă, de fapt, îmbuibare! Iar îmbuibarea cauzează indigestie! Și odată cu indigestia apare și iritabilitatea! 

- Crimele, spuse colonelul Johnson, nu se comit pur și simplu din cauza unei stări de nervozitate.

- N-aș fi sigur de asta! Mai e un aspect. De Crăciun se manifestă un spirit de bunăvoință. Așa cum ai spus, e ceea ce ar trebui să fie. Vechile dispute sunt uitate, iar cei care erau certați se împacă, chiar dacă doar pentru moment. 

Johnson aprobă.

- Exact, se îngroapă securea războiului.

Poirot își continuă argumentația: 

- Iar familiile, care au fost despărțite pe durata anului, se adună din nou laolaltă. Acum, în aceste condiții, dragă prietene, trebuie să admiți că se acumulează multă tensiune. Oameni care nu sunt amabili în mod normal se străduiesc din răsputeri să pară amabili! De Crăciun oamenii manifestă multă ipocrizie, ipocrizie onorabilă, ipocrizie asumată pour le bon motif, c'est entendu, și totuși ipocrizie! 

- Ei bine, eu n-aș merge până într-acolo, spuse colonelul Johnson, neîncrezător. 

Poirot îi zâmbi. 

- Nu, nu. Eu sunt cel care merge până într-acolo, nu dumneata. Îți atrag atenția că în aceste condiții - tensiune psihică, malaise - este extrem de probabil ca anumite anticipații, care de obicei nu depășeau nivelul unor frecușuri, și anumite polemici, până atunci lipsite de importanță, să se agraveze. Obligația de a simula amabilitatea, bunăvoința, bunele sentimente în general îi face pe oameni, mai devreme sau mai târziu, să devină mai dezagreabili, mai cruzi și mai răi decât sunt, de fapt, într-o situație normală! Dacă se pune o stavilă comportamentului natural al oamenilor, mon ami, mai devreme sau mai târziu, această stavilă se va vedea spulberată și atunci se va petrece o catastrofă!

Colonelul Johnson îl privi cu neîncredere. 

- Niciodată nu știu dacă vorbești serios sau doar mă iei peste picior, mormăi el. 

Poirot îi zâmbi. 

- Nu vorbesc serios! Câtuși de puțin! Dar, totodată, e adevărat ceea ce spun - condițiile artificiale impuse oamenilor provoacă reacția naturală a acestora. 

Ordonanța colonelului Johnson intră în cameră. 

- Inspectorul-șef Sugden la telefon, domnule. 

- Bine. Vin. 

Cerându-și scuze, șeful poliției ieși din încăpere. 

Se întoarse cam după trei minute. Expresia sa era gravă și denota tulburare. 

- La dracu' cu toate! Caz de crimă! Și de Crăciun! 

 

Crăciunul lui Poirot, de Agatha Christie, Ed. Litera, 2019, trad. Adrian Gabriel Moșoianu

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu