• „Orice vocaţie începe prin a admira” - Michel Tournier

O Europă de carte poștală

Pe lângă suspansul foarte bine dozat (ceea ce o face o foarte bună carte de luat în vacanță), Fetița cu ochi albaștri de Michel Bussi are și niște frumoase și surprinzătoare descrieri ale Franței contemporane. Printre ele, mi-a rămas în memorie o descriere a unui nou cartier la câteva zeci de km de Paris, în apropiere de Disneyland, Val-d'Europe.

 

O rază de soare plpândă îi dădu binețe lui Marc când ieși din stația de metrou Val-d´Europe, în Place d´Ariane. Tânărul punea pentru prima oară piciorul în orașul nou, inaugurat cu câteva luni mai devreme. Imensa piață rotundă îl ului. Se aștepta să descopere un oraș nou modern, high-tech, în stilul Cergy su Evry... Ajunsese în schimb în centrul unei piețe în stilul perioadei baronului Haussmann, copie conformă a celor din primele arondismente pariziene, doar că piața n-avea o sută de ani, ci mai puțin de o sută de zile! Ceva nou care imita ceva vechi. De altfel, deloc rău.

În fața lui, pe deasupra burlanelor și a imitațiilor de gargui, se înălțau macarale. ARLINGTON BUSINESS PARK, indica un panou. Turnurile de sticlă neterminate din cartierul de afaceri depășeau deja cu mai mutle zeci de metri imitația bătrânei piețe. Marc întoarse capul: în depărtare, dincolo de centura orașului, distingea vârfurile de la Disneyland, clopotnița castelului Frumoasei din Pădurea Adormită, pietrele roșii ale trenului de la mină, domul de la Space Mountain....

O viziune suprarealistă! (...)

Marc mergea. Cartierul fusese gândit pentru pietoni, nimic de obiectat în această privință. Coupvray era la numai doi kilometri depărtare. Ajunse în Place de Toscane. Zâmbi la vederea fântânii sculptate, a teraselor și a cafenelelor de culoare Siena. Nu fusese niciodată în Italia, dar exact așa își închipuia o piață florentină sau romană ideală, chiar în plină iarnă. Încă puțin și s-ar fi așteptat să-i zărească pe Doamna și pe Vagabondul ocupați cu degustatul de spaghete la o masă. Continua să înainteze cu pas vioi. Chiar dacă orașul fusese gândit pentru pietoni, erau mai degrabă rari. Marc traversa în prezent cartierul cu terenuri de golf. Moda imita aici căscioarele englezești. Bovindouri, lemn verde și purpuriu, fier forjat. Marc avea sentimentul că străbătuse o Europă de carte poștală în mai puțin de doi kilometri.

 

Am scris pe larg despre Fetița cu ochi albaștri, de Michel Bussi, pe Bookaholic: O carte de vacanță.

Fetița cu ochi albaștri, de Michel Bussi, Ed. Polirom, 2015, trad. Mădălin Roșioru, col. „Biblioteca Polirom. Actual” 

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu