• „Sunt un om singur, un singur iad…” - Quasimodo (Cocoșatul de la Notre-Dame)

O carte, cartea lui

Un pasaj scurt și emoționant din Ochii doamnei mele: O poveste despre viața amoroasă a lui Shakespeare, de Anthony Burgess, despre momentul (imaginar, evident), în care Marele Will a ținut în mână prima sa carte tipărită (Venus și Adonis, un poem dedicat lordului Henry Wriothesley).

Apucă, plin de venerație, volumul pe care i-l înmână Field, ținându-l cu un amestec firesc de mândrie, smerenie, uimire, teamă, mirosind cerneala proaspătă și hârtia nou-nouță, aproape cuprins de amețeală. O carte, cartea lui. Nu încape nici o îndoială: un poem tipărit e o operă oarecum diferită de filele ținute între degete, cu tăieturi, asupra cărora stai aplecat, storcându-ți creierii, pe care le iubești și le detești în același timp, și care conțin în fiecare vers propria fire (mâna ta e chiar mâna ta, o parte din tine însuți). Iată aici volumul cu Venus și Adonis, lansat la apă: „PREAONORABILULUI HENRY WRIOTHESLEY, Conte de Southampton și Baron de Tichfield...” Nu mai există cale de întoarcere. Corabia a ieșit în larg. Cartea, acest obiect exterior, trebuie să încaseze loviturile unei lumi la fel de nepăsătoare ca și marea, care nu știe nimic și căreia nu-i pasă câtuși de puțin de autor, care n-are să-i facă nici un fel de concesii; nu există un actor care să i-o mijlocească, să-i sporească valoarea cu propria-i muzică sau saă i-o împuțineze (atrăgându-și toată vina asupra lui) cu o memorie împiedicată sau cu accente false. Iată-l pe WS față-n față cu cititorul, într-o înfruntare nemijlocită cu cititorul, cu – mai presus de toți – un anumit cititor.

Anthony Burgess, Ochii doamnei mele: O poveste despre viața amoroasă a lui Shakespeare


0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu