• „Ajuţi pe cineva care, chiar când nu mai poate, vrea” - Henrik Ibsen

Logica lumii medievale

Roman neistoric, Laur, de Evgheni Vodolazkin, reușește, totuși, să aducă cititorul în mijlocul Evului Mediu, cu frumusețea și contradicțiile lui. Cu o imaginație foarte bogată, medievalii puneau pe același plan al existenței lumea reală (cea „văzută”) și cea imaginară (mult mai interesantă). Fiecare cu logica ei, lumile se întrepătrundeau și se completau una pe cealaltă.

Oamenii sunt diferiți. Iată, se spune că există niște oameni numiți androgini. Au trupul pe-o parte bărbătesc, iar pe partea cealaltă femeiesc: un om dintr-acesta are sfârcul din dreapta de bărbat, iar sfârcul din stânga de femeie. Mai sunt și niște oameni numiți satiri. Sălășluiesc în pădurile din munți și se mișcă iute: când aleargă, nu-i poate ajunge nimeni. Umblă goi, și au corpurile acoperite cu păr. Nu vorbesc o limbă omenească, doar scot strigăte. Există, cum se știe, și sciapozii – niște oameni care se odihnesc la umbra tălpilor lor. Tălpile le sunt așa de mari (fratele Hugo își ridică tălpile), încât atunci când e căldură mare stau sub ele ca sub un șopron. Există, vă aduc la cunoștință, multe feluri pe lume: unii au cap de câine, dar unii sunt fără cap, au dinții pe piept și ochii pe coate, alții au două fețe, unii sunt cu patru ochi, alții poartă câte șase coarne pe cap, iar alții au câte șase degete la mâini și la picioare.

Dacă ei există într-adevăr, întrebă Arseni întorcându-se, în ce constă sensul existenței lor?

Fratele Hugo stătu pe gânduri.

Scop nu este, ci cauză. Toată problema constă în aceea că, după babilonie, Dumnezeu i-a lăsat pe toți să trăiască după placul inimii lor. Și iată, unii s-au rătăcit. Și-au îndreptat drumul potrivit înclinațiilor lor, și înfățișarea lor a început să se conformeze modului lor de a gândi. Totul este foarte logic.

[în imagine: Capcâni, blemi, sciapozi și monoculi, în Livre des Merveilles, Maestrul din Boucicaut, Paris, sec. XV; Umberto Eco, Istoria urâtului, Rao, 2008]

Laur, Evgheni Vodolazkin, Humanitas Fiction, 2014, traducere: Adriana Liciu


1 Comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu


  1. BookAlarm 03-02-2015 19:09

    Ce bine ca am dat de povestea asta! E o carte de care inca nu m-am apucat, dar aud tot mai multa lume in jurul meu care e incantata de scriitura lui Evgheni Vodolazkin.

    Raspunde