• „Le plus beau maquillage pour une femme, c’est une passion” - Yves Saint-Laurent

Iubirea la micul-dejun

În mod întâmplător, la o săptămână distanță, am găsit în două cărți diferite două fragmente ce stabilesc o legătură surprinzătoare între iubire și micul-dejun. Cum ar veni, marea probă a iubirii în epoca contemporană s-ar juca pe scena banală a micului-dejun luat împreună. Mi s-a părut deopotrivă amuzant și revelator.

 

…confruntată cu viața cotidiană, nici o atracție nu rezistă. (….) Cum ar spune Maiakovski, „luntrea iubirii se sfarmă izbindu-se de viața obișnuită”. Iar viața obișnuită înseamnă, de pildă, momentul banal, dar crucial, al micului dejun. „De ce adică, am întrebat, să nu punem pâinea la prăjit, în timp ce ouăle se fierb, în loc s-o punem după? În felul ăsta, am putea s-o mâncăm caldă, în loc s-o mâncăm rece. – Nu pot să accept discuția asta. Nu în pâinea prăjită constă viața, a exclamat ea în încheiere. – Ba tocmai că stă, mă aud afirmând. Când te așezi la masă ca să mănânci pâine prăjită, în asta constă viața.” (Și dacă dragostea ar dăinui, de Alain Finkielkraut)

 

Și apoi începu conversația de dimineață cu unul dintre subiectele post-coit cele mai obișnuite, străvechea temă a evoluției. Dependență, putere, slăbiciune, forță, cerere și ofertă, totul transpus în cereale și produse lactate.

Ea zise:

– Ce vrei să mănânci la micul dejun?

El spuse:

– Nu vreau mic dejun. Plec acasă.

– Dar am aici tot ce vrei. Müsli, iaurt, fructe, pâine bună, șuncă, brânză, cafea.

– Am de lucru.

– Și eu. Lucrez ca și tine, în fiecare zi. Dar ceva tot trebuie să mâncăm dimineața.

– O să mănânc când ajung acasă.

– Poți să mănânci aici. Și începi să lucrezi de cum ajungi acasă. Așa nu pierzi timp.

– Eu nu prea mănânc dimineața. Nu-i important.

E important pentru mine, gândi ea.

– Micul dejun înseamnă și altceva decât să mănânci, zise ea.

– Micul dejun înseamnă energie care îți dă putere până la prânz, spuse el.

Se vedea clar că voia să plece. Așa că, fără intenția de a-l convinge, zise:

– Nu. E mai mult decât energie. Și din cauza asta te grăbești să pleci. (Pasiune pură, Lena Andersson)

 

Și dacă dragostea ar dăinui, de Alain Finkielkraut, Ed. Humanitas, 2015, trad. Vlad Russo, în afara colecțiilor

Pasiune pură, Lena Andersson, Ed. Humanitas Fiction, 2015, trad. Liliana Donose Samuelsson, col. „Raftul Denisei” 

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.

1 Comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu


  1. Sebastian Mihail 01-04-2015 12:12

    Ce fain e al doilea fragment!(încă o carte pusă pe listă...)

    Raspunde