• „E mai folositor să ştii să asculţi decât să ştii să vorbeşti” - Anonim

Vlad Zografi la „Ce mai faci, scriitorule?”

Vlad Zografi la „Ce mai faci, scriitorule?”

Miercuri, 4 martie, de la ora 19.00, invitatul lui Nadine Vlădescu la „Ce mai faci, scriitorule?” în cafeneaua Cărturești Verona este Vlad Zografi, un dramaturg și eseist reconvertit de la fizică la literatură. 

Inițial a vrut să se facă arheolog, ca să studieze lumile trecutului - Sumerul de exemplu - și toate modurile de viață din alte timpuri, atât de diferite de ale noastre, apoi s-a gândit să devină matematician, dar a lăsat baltă matematica pentru Dostoievski și Cervantes, după care a ales în cele din urmă fizica (deși i-ar fi plăcut să studieze filosofia), deoarece în comunism fizica era ceva curat care nu-ți ridica probleme ideologice. 

Între un doctorat în Franța și munca de redactor la Editura Humanitas, unde coordonează colecția de știință în cadrul căreia publică, după cum singur spune, doar cărțile unor „oameni care știu despre ce vorbesc”, Vlad Zografi, căci despre el este vorba, scrie și consumă teatru cu pasiune și forță, piesele lui primind numeroase premii și fiind puse în secnă de regizori cunoscuți. 

A publicat proză (Genunchiul stâng sau genunchiul drept, 1993, şi Omul nou, 1994), apoi teatru (Isabela, dragostea mea, 1996, Oedip la Delphi, 1997, Regele şi cadavrul, 1998, Viitorul e maculatură, 1999, America şi acustica, 2007, Petru, 2007, Toate minţile tale, 2011) si eseistică despre teatru (Infinitul dinăuntru, Șase povestiri despre om, societate și istorie, 2013).

Dincolo de atenția și seriozitatea cu care privește lumea teatrului, cu toate personajele sale întâlnite și în viața reală, Vlad Zografi este la rândul său un personaj. Cine ar pune lucrul acesta la îndoială să citească, vă rog, irezistibilul portret pe care i-l face Gabriel Liiceanu în Ușa interzisă. Cu o voce impozantă cu care-și prezintă părerile cu fermitate, argumentând convingător, o inteligență pulsatilă și un simț al observației acut și dureros ca al oricărui scriitor autentic, Vlad Zografi reprezintă un amestec fermecător între omul de știință cartezian (deși nu-i plac francezii și lumea lor formal modelată, după cum însuși spune) și sufletul mare slav, gusturile și apetențele sale îndreptându-se mereu spre lumea neguroasă și plină de adâncimi a scriitorilor ruși.

Când era adolescent, Vlad Zografi se uita la lume, de sub sprâncenele stufoase, cu o privire brună și hotărâtă, poate cu mai mult zâmbet decât acum, poate așteptând mai mult de la ea. Între timp, zâmbetul său s-a transformat într-un râs care izbucnește într-o cascadă frustă ce deși poate părea uneori cinică, trădeaza melancolia unui spirit care a prins drag de jocul observării lumii de aproape și, prin forța lucrurilor și a obișnuinței, și de lumea însăși, fie ea cea naturală, supusă vizibilelor și prea obiectivelor legi ale fizicii sau cea umană, supusă absconselor și mult-prea-subiectivelor legi ale firii. Talentul de observator al lumii, cu multiplele ei scene și nenumărații ei actori, pe care îl are Vlad Zografi, se manifestă cel mai vizibil și mai spectaculos în teatrul pe care-l scrie, un teatru cerebral și dinamic, abstract și concret deopotrivă, intelectualist și foarte uman în egală măsură. 

E limpede, așadar, că de data aceasta, sarcina moderatoarei Nadine Vlădescu va fi aceea de a afla de la Vlad Zografi răspunsul la mistere precum: care este raportul just dintre viața fizică trăită în lumea reală și cea imaginată, trăită în și prin intermediul lumilor din cărți, cum mai stăm cu patafizica sau cum de orice am face, ne regăsim până la urmă cu toții în cea mai bogată dintre lumile posibile, lumea lui Shakespeare? 

Prin urmare, dacă „lumea-i o scenă și noi suntem actorii ei”, veniți la întâlnirea cu Vlad Zografi, miercuri, 4 martie (o zi în care ne vom cutremura doar de râs sau de plăcere), de la ora 19.00, în cafeneaua Cărturești Verona, la o discuție despre teatru, lumea ca teatru, filosofie, fizică și natura umană, meta- și patafizica, primăvara care vine și toate cărțile care o pot face și mai frumoasă și puneți întrebări, despre lucruri concrete și abstracte, demne de un scriitor foarte inteligent, cu un simț al umorului viu și spontan și un arsenal de povești care vă vor pune pe gânduri și vă vor ridica alte și alte întrebări, despre lume, viață și voi înșivă.

Adresa