• „Nimic nu se schimbă cu adevărat în dragoste” - Alice Munro

Tudor Vianu, „Cum se scrie o carte”

Tudor Vianu, „Cum se scrie o carte”

Ziua Culturii Naţionale, sărbătorită pe 15 ianuarie, odată cu ziua poetului Mihai Eminescu, trebuie celebrată cu gândul la marii oameni de cultură români. Profesor, critic, estetician, filosof al culturii, Tudor Vianu este fără îndoială ultimul mare cărturar român. 

Editura Casa Radio vă invită joi, 15 ianuarie, de la ora 18.30, la Ceainăria Cărtureşti Verona din Strada Arthur Verona nr. 13-15, la o audiţie specială Tudor Vianu şi la o dezbatere despre importanţa personalităţii acestuia pentru cultura română, pornind de la dublul CD Tudor Vianu, Cum se scrie o carte. Conferinţe radiofonice, recent apărut la Editura Casa Radio, în Colecţia „Lecturi pe întuneric”. La dezbatere vor participa criticul şi teoreticianul literar Carmen Muşat, Vlad Alexandrescu, istoric al ideilor şi profesor la Universitatea Bucureşti, criticul literar George Neagoe şi Luigi Bambulea, critic şi eseist.

Audiobook-ul Tudor Vianu, "Cum se scrie o carte. Conferinţe radiofonice" reprezintă un eveniment editorial absolut. Cele două CD-uri conţin 11 conferinţe radiofonice istorice din Arhivele Radio România, înregistrări realizate între 1955 şi 1964 de Tudor Vianu. Printre cei prezenţi în aceste studii radiofonice se numără Mihai Eminescu, George Coşbuc, Tudor Arghezi, Nicolae Labiş, Cervantes, Goethe, Victor Hugo, Shakespeare, iar audiobook-ul dezvăluie şi o altă ipostază, mai puţin cunoscută a lui Vianu, cea de poet. Difuzat în premieră în seara zilei de duminică 26 aprilie 1964, poemul Shakespeare avea să fie ultima înregistrare radiofonică a lui Tudor Vianu. O lună mai târziu, pe 21 mai, cărturarul se stingea din viaţă. Se încheia astfel o activitate radiofonică de 35 de ani. Cu începere din 1929, Tudor Vianu susţine la microfonul radioului public peste 100 de conferinţe.

„Cele 11 conferinţe şi poemul Shakespeare, citite la Radio România, între 1955 și 1964, dezvăluie trăsăturile unui spirit umanist, înrudit cu seniorii criticii socio-literare de astăzi: M.H. Abrams, George Steiner sau Harold Bloom. Glasul profesorului sună plin, uneori cu infuzii oraculare la pasaje extrase din opere, şi totdeauna cu accente bine calibrate asupra explicaţiilor, a interogaţiilor, a problematizărilor şi a controverselor. Ultima silabă este (de)stinsă, ca şi cum faptelor nu le-ar trebui demonstraţii. Vorbitorul își îmbracă monologul într-un simpozion cu trecutul şi prezentul…”  (George Neagoe, Proba magistraturii. Cum se vorbeşte despre cărţi, fragment din booklet).

Adresa