• „Nu posedăm cu adevărat decât ceea ce putem aștepta” - Anna de Noailles

Seară japoneză dedicată scrierilor autobiografice semnate de Yasunari Kawabata

Seară japoneză dedicată scrierilor autobiografice semnate de Yasunari Kawabata

Joi, 22 ianuarie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38) va avea loc o dezbatere pornind de la două dintre cele mai cunoscute scrieri autobiografice ale lui Yasunari Kawabata, Jurnal de la şaisprezece ani şi Adolescentul, recent apărute în volum la editura Humanitas în colecţia Memorii/Jurnale.

Invitaţii acestei seri sunt Simona Vasilache, critic literar, Sandra Istrate, profesor de limba japoneză şi specialist în civilizaţia japoneză, Liviu Ornea, matematician, critic de teatru şi un cititor pasionat al literaturii japoneze şi George Moise, scriitor. Dezbaterea va fi moderată de Şerban Georgescu, coordonator al  Centrului de Studii Româno-Japoneze din cadrul Universităţii Româno-Americane Bucureşti. 


„Ceea ce mi s-a părut cel mai straniu când am descoperit jurnalul a fost faptul că nu-mi aminteam deloc de viaţa de zi cu zi povestită aici. Dacă nici eu nu-mi amintesc de zilele astea, oare unde s-or fi dus? Unde-or fi dispărut? M-am uitat în urmă după amintirile vechi şi m-am gândit la ce pierd oamenii odată cu trecutul lor. Şi acum mi se pare straniu faptul că am trăit zilele astea şi nu-mi amintesc de ele – prima dintre problemele pe care le prezintă Jurnalul. Chiar dacă nu-mi aduc aminte de zilele astea, nu-mi vine să cred că pur şi simplu au dispărut, ori s-au pierdut undeva în trecut. Dar Jurnalul nu este o lucrare despre memorie sau lipsa ei. Nu e nici un comentariu asupra semnificaţiei timpului şi a vieţii. Am certitudinea, însă, că pentru mine este un punct de reper, un indiciu.” (Yasunari Kawabata)


Yasunari Kawabata s-a născut la Osaka, în 1899. În 1924 a absolvit Universitatea Imperială din Tokyo. A debutat în 1925, şi doi ani mai târziu a devenit cunoscut prin nuvela Dansatoarea din Izu (Izu no odoriko; Humanitas Fiction, 2008), iar în 1948 şi-a câştigat definitiv notorietatea cu romanul Ţara zăpezilor (Yukiguni; Humanitas, 2007). Este primul scriitor japonez care primeşte Premiul Nobel, în 1968, motivaţia juriului fiind „măiestria lui literară, care exprimă cu mare sensibilitate esenţa spiritului japonez”. S-a sinucis în aprilie 1972, la mai puţin de doi ani după moartea prietenului său, scriitorul Yukio Mishima. Printre cele mai cunoscute cărţi ale sale se numără O mie de cocori (Sembazuru, 1952; Humanitas, 2000), Maestrul de go (Meijin, 1954; Humanitas Fiction, 2007; 2014), Lacul (Mizuumi, 1954; Humanitas Fiction, 2012), Sunetul muntelui (Yama no oto, 1954; Humanitas, 2010), Frumoasele adormite (Nemureru bijo, 1961; Humanitas, 2006; 2009), Vechiul oraş imperial (Koto, 1962; Humanitas Fiction, 2009) şi Frumuseţe şi întristare (Utsukushisa to kanashimi to, 1964; Humanitas, 2000; Humanitas Fiction, 2013).

Eveniment desfăşurat în parteneriat cu Centrul de Studii Româno-Japoneze din cadrul Universităţii Româno-Americane din Bucureşti.

Adresa