Lansarea romanului-graffiti al lui Constantin Abăluță, „Femei răspântii imprevizibile”
Luni, 6 aprilie, ora 18.00, la Librăria Cărtureşti Verona (ceainărie) din Bucureşti, va avea loc lansarea romanului-graffiti Femei răspântii imprevizibile, semnat de Constantin Abăluţă, apărut de curând la Editura Cartea Românească, disponibil şi în format digital.
Invitaţi, alături de autor: Dan Cristea, Tudorel Urian şi Barbu Cioculescu.
Fragmente din roman, în lectura actriţei Silvia Codreanu.
La finalul evenimentului va avea loc o sesiune de autografe.
A cocheta, a iubi, a face amor... După ce criterii îşi aleg femeile partenerii? Ioana, fetişcana de la ţară, îl momeşte pe băiatul care se teme de stafii; apoi, în Germania, se mărită cu un bătrân. Chloe, poeta nimfomană, asaltează bărbaţi deştepţi şi spirituali –frumuseţea, vîrsta n-o interesează. Andreea modelează animale la scara 1:1 şi, când simte că o „robeşte fiorul iubirii”, îşi mută sculpturile (inclusiv girafa) în casa amantului. Capricii de-o clipă, tainice permanenţe? Vieţi şi destine privite cu umor şi îngăduinţă. Un roman-graffiti: tuşe rapide, pete de culoare punctând melancolice amintiri. Jurnal de bord al unui explorator rătăcit pe-un continent veşnic necunoscut: FEMEIA.
„În viaţa fiecăruia dintre noi a existat mereu o mamă, o soră, o vecină pe care o admiram de la distanţă, o colegă de care eram îndrăgostiţi în secret, o aristocrată a lumii de ieri care ne fascina, o învăţătoare atoateştiutoare, o iubită, care, în fiecare dimineaţă, făceau să ni se lumineze ziua la simplul gând că le vom zări, ne vor vorbi, vom petrece minute şi ore în imediata lor apropiere. Caligraf al trăirilor sublime, Constantin Abăluţă trasează din cuvinte câteva portrete memorabile, în care concreteţea realului se rarefiază în diafanul visului, mâna fină a artistului plastic redă sunetele misterioase, dar liniştitoare ale unor nocturne numai de el auzite, iar cotidianul posac al timpului prezent este fisurat de zâmbetul nostalgic al amintirilor.” (Tudorel Urian)
„Proză elegantă, decupată din materie onirică, arabescuri ce pleacă din fumul amintirii – cartea lui Constantin Abăluţă foloseşte pretextul feminin ca pe o madlenă. De fapt, punctul de fugă îl constituie relaţia naratorului cu obiectele şi cu propria memorie. Mai departe, ceea ce este pus sub semnul întrebării este chiar puterea oricărui text de a prinde în plasa lui peştii aceştia care înoată în apele negre ale melancoliei.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)
