• „Întrebările arată pătrunderea spiritului, iar răspunsurile îi arată fineţea” - J. Joubert

Lansare de carte, „rezistență”, de Alina Purcaru

Lansare de carte, „rezistență”, de Alina Purcaru

Miercuri, 11 mai, de la ora 18:00, pe Terasa Librăriei Humanitas Kretzulescu (Calea Victoriei 141), din Bucureşti, va avea loc lansarea volumului de debut în poezie al Alinei Purcaru, rezistenţă, apărut recent la Editura Cartea Românească.
 
Participă, alături de autoare: Carmen Mușat, Svetlana Cârstean.
 
Moderatoare: Adina Dinițoiu
 
„Multă vreme cartea mea, rezistenţă, a fost un secret chiar şi pentru mine. Înainte să fie o carte, au fost nişte drumuri foarte prozaice şi nişte locuri străine, în care am scris diverse alte texte, multe la fel de străine. La finalul acestor drumuri, scrisuri şi îndatoriri, mi s-a întîmplat tot mai des să dau peste porţiuni ascunse, un fel de adevăruri boţite, cu care nu-ţi prea vine să te întorci acasă, dar nici să le ignori. Toate crîmpeiele astea, necesare şi incomode, sînt adunate în singura formă care le-a putut suporta. rezistenţă e o carte care s-a modelat după spaţiile în care şi-a început existenţa: locuri de tranzit, provizorii, uneori călduţe, alteori abrazive, de multe ori impersonale. Refugii. Peste tot, a funcţionat asemenea unui radar personal, bine ferit. Cred în avertismentele ei.” (Alina Purcaru)
 
„Asemeni unei păsări ho-o, rezistenţă este o carte de bun augur. Un debut impecabil. O suspensie de rafinament şi fragilitate (dunguliţă de o fineţe extremă). Precizie şi stil, o voce sofisticată dînd cu limbajul de pămînt, propunînd o structură nouă, de mare forţă, din care ţîşneşte lumina – zgură fină pătrunzînd în piele, fard extravagant care ne arde faţa. La capătul gramaticii, rezistenţa e cea care contează. În zile ca astea, gustul de după e ceva rar.” (Dan Coman)
 
„Alina Purcaru vine în poezie ca o furtună liniştită. Poezia ei, de o mare discreţie a sentimentului, are o nelinişte verbală doldora de delicii. Cititorul se recunoaşte imediat în versurile ei, pentru că în lucrurile uitate în locuri la vedere, unde doar gramatica ar fi prietena mea, unde noi deja nu ne potriveam, tăcerea ta e singurul reper fix din tot cartierul. E o surpriză capacitatea autoarei de a extrage expresivitate din termenii tociţi, care strălucesc, proaspeţi, în pagină. Melancolia niciodată jucată, memoria acoperită de fiecare dată cu delicateţe, sentimentul amorului pierdut, fără nicio urmă de jale convenţională, privirea interioară care descoperă exteriorul lumii, toate astea dau măsura unui volum de versuri de excepţie. Nu mă pot stăpîni să reproduc nişte versuri de dragoste cum n-am mai citit de mult: pe ea e desenată rochia/ din fabrică/ apoi/ ca un copil/ el dă cu unghia iar şi iar.” (Florin Iaru)

Adresa