• „A-ți găsi adevărata pereche înseamnă a găsi unica persoană alături de care fericirea este cu totul inocentă” - Iris Murdoch

Lansare de carte „Facebook. Fabrica de narcisism” de Teodor Baconschi

Lansare de carte „Facebook. Fabrica de narcisism” de Teodor Baconschi

Sâmbătă, 28 februarie, la ora 17.00, în librăria Humanitas, de la Cișmigiu, cu prilejul lansării cărții Facebook. Fabrica de narcisism, luăm la întrebări cea mai mare rețea de socializare a lumii. Teodor Baconschi, Mircea Vasilescu, Vlad Tăușance și Vlad Russo ne ajută să înțelegem dacă suntem martori la punerea în scenă a unui noi revoluții a informației și cum arată ea în România. Este noua platformă publică doar o larmă generalizată și năucitoare sau un ecosistem de comunități care va deveni în timp stabil?

Sunteți pe Facebook? Rețeaua a avut o forță de penetrare incredibilă și a ajuns să fie considerată un instrument contestatar redutabil. La final de 2014 erau 1,35 miliarde de utilizatori activi în lume și 7,8 milioane în România. În "Facebook. Fabrica de narcisism", noua carte apărută la editura Humanitas, Teodor Baconschi completează datele statistice cu o analiză antropologică, prezentându-și argumentele dintr-o perspectivă care s-a făcut mai puțin auzită, cea a dreptei intelectuale conservatoare. Delimitând trăsăturile mediului nostru de comunicare preferat, Teodor Baconschi ne vorbește, de fapt, despre societatea în care trăim.

Teodor Baconschi: Acest eseu se află în mâinile dumneavoastră pentru că sunteţi sau veţi fi un client al Facebook Inc. Aveţi probabil propria pagină, ceea ce presupune că sunteţi fericitul posesor al unui computer, al unui smartphone, al unei tablete — sau chiar utilizatorul lor alternativ. Am scris „fericitul posesor“, pentru că nivelul de dezvoltare al societăţii noastre menţine aceste jucării tehnologice într-o zonă financiar prohibitivă pentru foarte mulţi. Dorinţa de aliniere a consumatorilor români este direct proporţională cu nivelul mediu de trai: mai puţini bani, mai multe fantasme. Patetismul acestor dorinţe mi se pare firesc. Odinioară, obiectul visat era destinat unui consum personal, în orizontul ludic al reveriei egoiste. Acum, nu mai dorim jucării pentru noi şi cercul nostru restrâns de amici reali, ci terminale prin care ne conectăm, ipotetic, la întreaga lume. Orice societate umană alcătuieşte, redundant, o reţea. Indivizii sunt reuniţi în fratrii şi asociaţii diverse, valorile locuiesc laolaltă într-un imaginar mitico-religios menit să stocheze memoria comunitară, ierarhia are o verticală cu etaje interdependente. Niciodată însă societatea umană nu a fost mai complexă — şi mai ascunsă de ea însăşi — decât acum. Şi nu e vorba despre o creştere graduală a complexităţii — aşa cum se întâmplă când roata carului devine cauciuc auto —, ci despre o explozie cu indice ameţitor, despre o supernovă antropologică.

Adresa