Despre literatura românească de călătorie cu Mircea Angelescu
Marţi, 15 decembrie, ora 18.00, la Librăria Humanitas Kretzulescu din Bucureşti (Calea Victoriei nr. 45), va avea loc lansarea volumului Lîna de aur. Călătorii şi călătoriile în literatura română, de Mircea Anghelescu, recent apărut la Editura Cartea Românească, disponibil şi în ediţie digitală.
Invitaţi, alături de autor: Mihai Zamfir, Cosmin Ciotloş, George Neagoe
Lîna de aur prezintă literatura românească de călătorii din secolele al XIX-lea – al XX-lea, adică din faza modernă a culturii şi literaturii române. Chiar la începutul secolului al XIX-lea, vechiul tipar al călătoriei şi al jurnalului de călătorie (călătoria unei delegaţii de boieri la Istanbul) se întîlneşte cu călătoria unui spirit modern, a lui G. Asachi, la Roma. Între aceşti doi poli geografici şi mai ales culturali, între Orient şi Occident, se desfăşoară istoria călătorilor români şi a literaturii care consemnează călătoriile lor. Prezentarea acestor călătorii, ca şi analiza felului în care ele sînt visate, realizate şi scrise, se face în cele trei părţi ale cărţii: pînă la sfîrşitul secolului al XIX-lea, cînd ia naştere turismul modern; de la Odobescu şi Macedonski pînă la Primul Război Mondial, şi călătoriile epocii interbelice. Împreună cu alte evoluţii din spaţiul public, acest parcurs reflectă treptata cristalizare a unei identităţi naţionale.
„Am fost un copil şi un adolescent normal şi am devorat deci toată literatura de călătorii din biblioteca părinţilor mei, începînd cu Jules Verne în ediţiile ilustrate de la Hetzel, pînă la Abisinia lui Mihai Tican Rumano, pe care o am şi acum. Cînd am crescut, am editat textele multor scriitori călători (Filimon, Ralet, apoi Heliade Rădulescu, Dinicu Golescu ş.a.), ba chiar am îndrăznit să scriu şi eu o asemenea cărticică în 1999: Paris, oameni şi locuri. Am studiat şi am predat această literatură, românească şi nu numai, încercînd să pun textele şi călătoriile autorilor români pe marea hartă culturală a Europei şi chiar pe aceea a lumii: mi s-a părut că aşa se vede mai clar pe ce drumuri mergeau ei. Această carte este aşadar un fel de concluzie a vreo patruzeci de ani de «călătorii»”. (Mircea Anghelescu)