Despre dragostea dăinuitoare într-o seară Alain Finkielkraut
.jpg)
Joi, 16 aprilie, de la ora 19.00, Librăria Humanitas de la Cișmigiu va fi gazda unei seri dedicate celebrului filozof și eseist francez Alain Finkielkraut și surprinzătoarei sale cărți Și dacă dragostea ar dăinui recent apărută la Editură Humanitas, în traducerea lui Vlad Russo.
E oare de ajuns să iubești că să știi să iubești? Iubirea însăși merită să fie iubită, este ea demnă de stimă și încredere? Are suficiente resurse pentru ca, odată cu ridicarea tuturor restricțiilor, cu lichidarea tuturor tabuurilor, cu învingerea tuturor obstacolelor, să reziste la proba timpului? Avem oare temeiuri să mai credem în dragostea care dăinuie, sau făgăduiala asta nu-i decât o himeră, o iluzie, o păcăleală, un primejdios miraj?
Invitați să dezbată răspunsurile oferite de Alain Finkielkraut la aceste întrebări puse în deschiderea cărții sunt jurnalistul Luca Niculescu, Lidia Bodea, directorul general al Editurii Humanitas, și scriitorul Radu Paraschivescu. Dezbaterea va fi moderată de Vlad Russo, senior editor Humanitas.
„Nu mă pot împăca cu caracterul efemer al dragostei în epoca noastră marcată de goana după imediat. Societatea noastră se află
într-o situație contradictorie. Pe de-o parte, n-a acordat niciodată atâta valoare dragostei. De cealaltă, nu mai acordă nici o valoare cuvântului rostit. Cuvântul nu-l mai angajează pe îndrăgostit. Spunem «Te iubesc», dar nimeni nu se mai socotește obligat să respecte această făgăduială de eternitate. Mi se pare că dragostea lipsită de orice făgăduială nu e decât o modalitate a consumului. Nu știu dacă dragostea veșnică există, dar știu că există ființe infinit demne de a fi iubite.” ( Alain Finkielkraut, din dublul interviu Alain Finkielkraut–Frédéric Beigbeder, „Dragostea, mereu dragostea” apărut în ELLE România, aprilie 2015)
„Tot ce știu despre dragoste am aflat din experiență, din filozofie – Platon, Kierkegaard, Levinas – și din literatură. Subiectul prin excelență al romanului european este dragostea… Am încercat să trec peste neputința de a scrie romane încercând să fac un fel de roman din romanele altora. Este adevărat că literatura spune povești, dar asta nu înseamnă că lasă în seama filozofiei monopolul gândirii; literatura gândește lumea în mod narativ. Pentru a cerceta fenomenul omenesc – acesta este, probabil, privilegiul său exclusiv –, ea pune indivizii în locul omului, analizează situații, pune în scenă personaje. Literatura ne reamintește astfel că nu ne putem găsi drumul prin lume doar cu ajutorul rațiunii practice.“ (Alain Finkielkraut)
.jpg&description=Despre dragostea dăinuitoare într-o seară Alain Finkielkraut){kind=link}