• „God respects us when we work, but he loves us when we dance” - Les Blanc

Bucureștiul interbelic văzut de Paul Morand

Bucureștiul interbelic văzut de Paul Morand

Editura Humanitas şi Fundatia Calea Victoriei vă invită miercuri, 15 iulie, ora 19.00 la Librăria Humanitas Kretzulescu la lansarea celebrei cărţii despre Bucureştiul interbelic a diplomatului şi scriitorului francez Paul Morand. Vor vorbi despre Bucureştiul anilor '30 văzut de Paul Morand, Dan C. Mihăilescu, Andreea Răsuceanu, Sandra Ecobescu şi Teodor Baconschi.

Paul Morand a publicat Bucarest în 1935, la editura pariziană Plon, într-o epocă în care reputația sa de om de lume și de scriitor era bine stabilită. Diplomat de carieră, se bucura de privilegiul de a călători și de a avea acces în cercurile înaltei societăți. În 1929 publicase și un volum despre New York, iar Bucureștiul l-a descoperit grație legăturilor sale personale și, de bună seamă, grație simpatiei pe care, ca francez, o avea asigurată printre români. Editura Plon a retipărit Bucarest in 1990, după Revoluţia Română. Paul Morand fusese de altfel primit în 1968 în Academia Franceză, ca o recunoaştere a valorii sale de scriitor.

La 80 de ani de la întâia apariţie, Humanitas oferă Bucureşti într-o traducere pe măsură, semnată de Emanoil Marcu, şi cu imagini de epocă ce urmăresc meandrele scrisului lui Paul Morand. 

Până la Paul Morand, scrierile despre Bucureşti erau mai degrabă simple dări de seamă, importante pentru cercetători români, dar lipsite de ecou în rândul publicului din alte ţări. Odată cu el însă, capitala României, cu umbrele ei istorice şi cu prezentul ei pitoresc, cu contrastele ei şi cu farmecul ei nespus, intră în atenţia unui autor capabil s-o facă cunoscută lumii întregi. Şi asta pentru că impenitentul călător care a fost Paul Morand, autor a nenumărate cărţi de călătorie în locuri exotice de pe întreg globul, e mai presus de orice un mare scriitor, care ştie să privească şi mai ales să înţeleagă, să coboare de la vasta panoramă la amănuntul plin de viaţă. Ca atare, observaţiile sale despre frumuseţea şi deopotrivă despre „urâtul“ locului sunt atât de acute, încât chiar şi astăzi cititorul are sentimentul că-l însoţeşte în călătoria sa prin timpul şi spaţiul Bucureştilor. O prospeţime care nu e străină, desigur, de minunata limbă în care Paul Morand îşi exprimă elogiile sau decepţiile, exclamaţiile admirative sau ironice.

„Chiar dacă Bucureştiul nu e România, cum repetă românii care caută şi găsesc în viaţa rustică şi arta ţărănească izvorul unic al geniului moldo-valah, oraşul e totuşi un minunat amestec de neamuri, chipuri, moravuri şi aventuri. Jobene şi căciuli scite de caracul, maşini americane şi căruţe ostrogote defilează aici cu voioşie.”

„Morand e unul din rarii scriitori nesomnambuli sau nehipnotizaţi de acest secol care a cunoscut totuşi destui adormiţi şi halucinaţi... Uneori, el pare să scrie un pic la nimereală, e un suprarealist sec. Totul la el e mişcare, racursiu, este un înfipt surprinzător şi sigur pe el... La Morand frapeazã extrema economie de mijloace, bruscheţea ritmului, corespunzând perfect epocii de după Primul Război Mondial... Pentru mine este, evident, cel mai bun scriitor după Proust şi Céline.” (Philippe Sollers)

Adresa