• „The only way to do it, is to do it” - Merce Cunningham
1 Mai sau Ziua Pelinului, în „Hanul lui Manuc”, de Simona Antonescu

În minunatul roman al Simonei Antonescu, „Hanul lui Manuc”, am găsit o foarte frumoasă descriere a unei zile de 1 mai de la 1809, de pe vremea când purta numele de Ziua Pelinului sau Armindeni.

1 Mai sau Ziua Pelinului, în „Hanul lui Manuc”, de Simona Antonescu

FRAGMENTE FICTION

Cu ce te mai ajută să citești literatură?

Cu ce te mai ajută să citești literatură?

Acceptarea și trăirea suferinței, nu ignorarea ei și nici frica ce te face să fugi de durere, și funcția terapeutică a literaturii și a cuvintelor, a felului în care alții își pun durerea în cuvinte și totodată a efortului de a-ți pune tu însuți propria durere în cuvinte, astea mi s-au părut a fi cele două idei majore ale romanului.

Citeste mai mult...
Hollywood, mașina de fabricat vise, fragmente din „Frumoasele ruine”, de Jess Walter

Hollywood, mașina de fabricat vise, fragmente din „Frumoasele ruine”, de Jess Walter

Jess Walter demască subtil în „Frumoasele ruine” întreaga „conspirație” de la Hollywood, felul subtil în care, în ultimii 50 de ani, industria filmului a devenit noua religie mondială. Întrețesută printre povești de viață, iubiri și amintiri efemere, această perspectivă asupra cinematografiei poate da naștere unor discuții interesante.

Citeste mai mult...
„Au, mai știu povestitorii, ce sunt, oare, zburătorii?”

„Au, mai știu povestitorii, ce sunt, oare, zburătorii?”

De când cu Valentine's Day, ne-am adus aminte că avem și noi o sărbătoare neaoșă, anume Dragobetele, sărbătorit pe 24 februarie. Eu nu mă dau în vânt zilele în care trebuie musai să ne bucurăm de ceva anume, dar, căutând prin dosare mai vechi cu notițe, am descoperit câteva texte despre un alt personaj al folclorului românesc ce poate fi amintit în luna iubirii, și anume Zburătorul.

Citeste mai mult...
„Dacă citești asta înseamnă că am murit”, de Andrew Nicoll

„Dacă citești asta înseamnă că am murit”, de Andrew Nicoll

Ca și „A fost odată ca niciodată”, și „Dacă citești asta înseamnă că am murit” este un foarte frumos roman despre roman. Îmi plac foarte mult jocurile intertextuale ale lui Nicoll, naratorii lui jucăuși și autoironici, personajele pline de culoare și întâmplările trase de păr. Andrew Nicoll este, în primul rând, un foarte bun povestitor, iar cărțile sale cred că pot fi cel mai bine descrise ca „povești frumoase și bine scrise”.

Citeste mai mult...
Unde începe o poveste de iubire? Unde se termină?

Unde începe o poveste de iubire? Unde se termină?

Vise de femei, vise de bărbați, fantezii și adevăruri incomode, diferența între iubire și visul despre iubire. Cât suntem noi înșine și cât proiecții ale celor care ne iubesc, ale celor care vrem să ne iubească, ale fanteziilor scenariștilor de la Hollywood? E incomodă și indigestă Gillian Flynn și Fata dispărută e o carte care trebuie citită.

Citeste mai mult...
„Glasul mării”, de Manuel Vicent

„Glasul mării”, de Manuel Vicent

Un fel de rescriere modernă a „Odiseii” lui Homer, „Glasul mării” urmărește, mai degrabă, rătăcirile eroilor săi pe propriile mări interioare. Fără a fi complicat, e un roman surprinzător de la început până la sfârșit și e presărat de numeroase mici sclipiri care rescriu dintr-o întorsătură simplă de condei mituri și adevăruri luate de-a gata.

Citeste mai mult...
Un cuplu de bătrâni îndrăgostiți

Un cuplu de bătrâni îndrăgostiți

Mi s-a părut surprinzătoare imaginea soților Ceaușescu în ultimele lor clipe de viață ca un cuplu de bătrâni îndrăgostiți când am găsit-o, prima oară, în „Limonov” al lui Emmanuel Carrère. Am fost și mai surprisă să o mai găsesc încă o dată într-un alt roman, cel despre Nadia Comăneci al scriitoarei franceze Lola Lafon, „Fetița care nu zâmbea niciodată”.

Citeste mai mult...
„Lucrarea iubirii”, de Gabriel Osmonde

„Lucrarea iubirii”, de Gabriel Osmonde

„Lucrarea iubirii” este una dintre acele cărți la care lași multe semne pentru că o asemenea poveste nu se citește, se recitește. Frumoasă și incomodă, e o carte care nu se citește dintr-o suflare pentru că te copleșește. Se citește în episoade, se lasă la dospit, se închide și se deschide de multe ori. Și, mai ales, este una dintre acele cărți la care lași multe semne pentru că o asemenea poveste nu se citește, se recitește.

Citeste mai mult...
„Lumina dintre oceane”, de M.L. Stedman

„Lumina dintre oceane”, de M.L. Stedman

O carte surprinzătoare, bine scrisă, cu o poveste bine construită și plină de răsturnări de situație. Pe alocuri, unele evenimente sunt atât de neverosimile încât se apropie foarte tare de viața reală, de acele lucruri de care nu ne credem niciodată în stare, dar pe care ne trezim că trebuie să le trăim.

Citeste mai mult...
„Mireasa hoțomană”, de Margaret Atwood

„Mireasa hoțomană”, de Margaret Atwood

Trei prietene, Tony, Charis și Roz, sunt urmărite, pe parcursul a patru decenii, de spectrul unei a patra protagoniste, Zenia, o femme fatale seducătoare și periculoasă, al cărei portret nu-l aflăm niciodată într-un mod direct, ci numai din reflecții și cioburi.

Citeste mai mult...