Vedere spre Paradis începe scurt și abrupt, cu o frază menită să șocheze – „Mama a murit” –, care aduce aminte de începutul Străinului lui Camus („Astăzi a murit mama”), dar reducând informația la esență, doar subiect și predicat. Simplitatea exprimării face ca dramatismul situației să fie cu atât mai greu de gestionat. Cât de simplu și de direct ar fi exprimată moartea, problematica pusă de ea este, mereu, dificil de rezolvat. Iar pentru personajul principal al romanului, Elling, se dovedește a fi chiar imposibil. Având deficiențe serioase în ceea ce privește aptitudinile sociale, mama sa asigurându-i, până în momentul morții, legăturile cu lumea exterioară, personajul are un comportament ce sugerează, la început, autism sau sindromul Asperger, pentru a se transforma, în final, în ceva ce seamănă mai mult a schizofrenie. (©lauracaltea.ro) Traducere: Ivona Berceanu.