• „Cine gândește puțin, se înșală mult” - Leonardo da Vinci

Ură, prietenie, dragoste, căsătorie - Alice Munro

<i>Ură, prietenie, dragoste, căsătorie</i> - Alice Munro

Nu știu dacă e din cauză că, la a treia carte, m-am obișnuit deja cu stilul lui Alice Munro și a început să-mi fie familiar, însă Ură, prietenie, dragoste, căsătorie mi-a plăcut mai mult decât celelalte volume citite până acum (Prea multă fericire și Dragă viață). Femeile ei aflate la început de drum, poveștile de viață care se scriu independent de voința protagoniștilor, iubirile neînțelese, neîncepute, neîmpărtășite, viața de provincie canadiană... Îmi place insistența cu care Munro zugrăvește detaliile, fie că e vorba de descrierea unei case, a unui portret, a unui sentiment. Însă dacă nu-ți place stilul, cred că poate fi și obositoare insistența asta, ritmul încet al prozei sale. Spre deosebire de compatrioata ei, Margaret Atwood, care mi se pare a fi mai caldă și mai umană, Munro, deși pare a se apleca asupra acelorași teme (viața în Canada, feminitatea, căsnicia, copiii), are o privire mai degrabă clinică asupra propriilor personaje. Parcă le privește la microscop, cu un ochi neîndurător. Nu e înduioșată de micile lor manii, de ce ascund sub preș, de sentimentalismele lor prostești (cum e Atwood). Ea constată rece și implacabil un fel de a fi pe care simte nevoia doar să-l zugrăvească, nu să-l justifice sau să-l înțeleagă. Asta e lumea și eu sunt cronicarul ei, pare a zice... (©lauracaltea.ro) Traducere: Justina Bandol.


Traducere
5 din 6
Redactare
4 din 6
Poveste
4 din 6
Scriitură
5 din 6

Nota mea

4 din 6

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu