• „Dar cel mai de admirat e tot omul care, în mod negrăbit și fără să se apuce să muncească ostentativ, contemplă și vede” - Alexandru Paleologu

Soția din Paris - Paula McLain

<i>Soția din Paris</i> - Paula McLain

Mi-a plăcut romanul Paulei McLain mai ales prin atmosfera pe care reușește s-o recreeze. Citind cartea, am trăit în Parisul anilor '20, un oraș care nu va putea fi, vreodată, reînviat. Fără să fie deloc didactică, înțelegi foarte bine atât dezorientare oamenilor după Marele Război, dar și „furia” anilor '20, goana după petreceri, după distracție, dar și neîncrederea în ceea ce ar putea aduce ziua de mâine, lumea de mâine. În peisajul ăsta, tradiționalismul primei soții a lui Ernest Hemingway, Headley Richardson, încrederea ei în iubire, în căsnicie, în maternitate, reprezintă o atitudine aproape decadentă. Headley este un personaj foarte viu alături de care trăiești, dormi, miroși, guști, plângi, alergi, schiezi, înoți... Și tot alături de ea trăiești iubirea și sfârșitul iubirii. Și, atât pentru tine, cât și pentru ea, sfârșitul nu are nici un sens. Când a încetat să o (mă) iubească? Când s-a schimbat totul? Am fost eu de vină? De ce nu mai e ca la început? Cum pot face să fie ca la început? Citind Soția din Paris ești Hadley Richardson la Paris și la Pamplona. Și nici tu nu înțelegi de ce Hemingway e un monstru și de ce căsnicia poate deveni un iad. Ăsta e un lucru pe care nimeni nu-l poate înțelege, probabil... (©lauracaltea.ro) Traducere: Iulia Gorzo.


Poveste
5 din 6
Scriitură
5 din 6
Documentare
6 din 6
Traducere
6 din 6

Nota mea

5 din 6
Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu